Legea Medierii (Legea nr. 1922006)

(1)Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe
persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate
şi având liberul consimţământ al părţilor.
(2)Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să
faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei
soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile.

(1)[textul din Art. 2, alin. (1) din capitolul I a fost abrogat la 09-aug-2014 de Actul din Decizia
266/2014]
(1)Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau juridice, îşi pot soluţiona conflictele de
orice natură prin procedura medierii, chiar şi după declanşarea unui proces în faţa instanţei de judecată.
(1¹)Dovada participării la şedinţa de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat
de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Dacă una dintre părţi refuză în scris
participarea la şedinţa de informare, nu răspunde invitaţiei prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se
prezintă la data fixată pentru şedinţa de informare, se întocmeşte un proces-verbal, care se depune la
dosarul instanţei.
(1²)
[textul din Art. 2, alin. (1²) din capitolul I a fost abrogat la 09-aug-2014 de Actul din Decizia
266/2014]
(1³)Efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizată de către judecător,
procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz în care aceasta se atestă în scris.
(1⁴)Serviciile prestate conform dispoziţiilor alin. (1) şi (11) sunt gratuite, neputându-se percepe
onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita.
(2)Dovada încercării procedurii de mediere se face printr-un certificat de informare eliberat de
mediatorul care a realizat informarea, în cazul în care părţile au parcurs doar şedinţa de informare, sau
prin procesul-verbal de închidere a procedurii de mediere, conform art. 57. În cazul în care una dintre
părţi refuză în scris participarea la mediere, nu răspunde invitaţiei prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se
prezintă la data fixată pentru mediere, se întocmeşte un proces-verbal, care se depune la dosarul
instanţei şi nu constituie dovadă a încercării de mediere, conform art. 601.
(2¹)Prin excepţie de la alin. (2), dovada încercării procedurii de mediere de către reclamant va fi
considerată ca fiind îndeplinită şi prin depunerea la dosarul cauzei a procesului-verbal de neprezentare
a uneia dintre părţi, întocmit de mediator, numai în situaţia în care se probează primirea invitaţiei la
mediere de către pârât.
(2²)Şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii este etapa prealabilă încheierii contractului
de mediere, cuprinsă în procedura medierii, prin care mediatorul folosind tehnici de comunicare
specifice profesiei, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate, analizează conflictul şi
prezintă părţilor avantajele apelării la procedura medierii pentru conflictul lor concret, le dă toate
informaţiile necesare în scopul de a ajuta şi determina părţile, ca în deplin acord şi cunoştinţă de cauză,
să accepte rezolvarea neînţelegerilor dintre ele prin mediere.
(2³)Certificatul de informare este documentul eliberat de către mediator în urma efectuării şedinţei de
informare cu privire la avantajele medierii pentru toate părţile implicate în conflict, dacă acestea decid
că nu doresc semnarea contractului de mediere. Certificatul de informare se eliberează în mod gratuit
tuturor părţilor implicate.
(2⁴)Procesul-verbal încheiat conform alin. (2) este documentul care se eliberează de mediator în cazul
în care una dintre părţile implicate refuză în scris participarea la mediere, nu răspunde invitaţiei la
mediere ori nu se prezintă la data fixată pentru mediere şi va cuprinde în conţinutul său demersurile
efectuate. Procesul-verbal se va elibera părţii care se prezintă la data fixată pentru mediere, în condiţiile
probării primirii invitaţiei.
(3)Persoanele fizice sau persoanele juridice au dreptul de a-şi soluţiona disputele prin mediere atât în
afara, cât şi în cadrul procedurilor obligatorii de soluţionare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege.
(4)Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul
persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin
convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.
*) În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 2 alin. (4) din Legea nr. 192/2006 privind
medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de
judecată nu poate consfinţi acordul de mediere referitor la înţelegerea părţilor privind desfacerea
căsătoriei. Cu privire la rezolvarea aspectelor accesorii divorţului, instanţa de judecată poate consfinţi
acordul de mediere având acest obiect.
(5)În orice convenţie ce priveşte drepturi asupra cărora părţile pot dispune, acestea pot introduce o
clauză de mediere, a cărei validitate este independentă de validitatea contractului din care face parte.
(6)Judecătorul, procurorul, notarul public, avocatul, executorul judecătoresc şi consilierul juridic
recomandă părţilor, respectiv părţii pe care o reprezintă soluţionarea amiabilă a litigiului, respectiv a
conflictului, prin procedura medierii, potrivit legii speciale.
(7)Prevederile prezentei legi sunt aplicabile şi conflictelor din domeniul protecţiei consumatorilor, în
cazul în care consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unor produse sau
servicii defectuoase, a nerespectării clauzelor contractuale ori a garanţiilor acordate, a existenţei unor
clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi agenţii economici ori a încălcării
altor drepturi prevăzute de legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei
consumatorilor.
(8)În litigiile dintre consumatori şi comercianţi în materie de consum, procedura medierii se aplică în
mod corespunzător.
(9)Persoanele fizice sau juridice au dreptul de a-şi soluţiona disputele prin mediere atât în afara, cât şi
în cadrul procedurilor obligatorii de soluţionare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege.
(10)Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul
persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau
prin orice alt mod admis de lege.
(11)În orice convenţie ce priveşte drepturi asupra cărora părţile pot dispune, acestea pot introduce o
clauză de mediere, a cărei validitate este independentă de validitatea contractului din care face parte.

Activitatea de mediere se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele, fără deosebire de rasă,
culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine
socială.

(1)Medierea reprezintă o activitate de interes public.
(2)În exercitarea atribuţiilor sale, mediatorul nu are putere de decizie în privinţa conţinutului înţelegerii
la care vor ajunge părţile, dar le poate îndruma să verifice legalitatea acesteia, potrivit art. 59.

(1)Medierea poate avea loc între două sau mai multe părţi.
(2)Părţile au dreptul să îşi aleagă în mod liber mediatorul.
(3)Medierea se poate realiza de către unul sau mai mulţi mediatori.

Organele judiciare şi arbitrale, precum şi alte autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale informează părţile
asupra posibilităţii şi a avantajelor folosirii procedurii medierii şi le îndrumă să recurgă la această cale
pentru soluţionarea conflictelor dintre ele.
*) Dispoziţiile art. 6, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 370/2009, intră în vigoare la 3 luni de
la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Poate deveni mediator persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)are capacitate deplină de exerciţiu;
b)are studii superioare;
c)are o vechime în muncă de cel puţin 3 ani;
d)este aptă, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activităţi;
e)se bucură de o bună reputaţie şi nu a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de
natură să aducă atingere prestigiului profesiei;
f)a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, în condiţiile legii, sau un program postuniversitar
de nivel maşter în domeniu, acreditate conform legii şi avizate de Consiliul de mediere;
g)a fost autorizată ca mediator, în condiţiile prezentei legi.

(1)Persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 7 vor fi autorizate ca mediatori de către
Consiliul de mediere, după achitarea taxei de autorizare, al cărei cuantum va fi stabilit prin
regulamentul prevăzut la art. 17 alin. (2).
(2)Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European sau ai
Confederaţiei Elveţiene, posesori ai unui document de calificare în profesia de mediator, obţinut în
unul dintre aceste state, dobândesc, în contextul dreptului de stabilire, accesul la profesie în România,
după recunoaşterea acestor documente de către Consiliul de mediere, conform Legii nr. 200/2004
privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din
România, cu modificările şi completările ulterioare.
(3)Documentele de calificare obţinute în profesia de mediator în alt stat decât România ori într-un
stat membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană de
către persoanele prevăzute la alin. (2) se recunosc în condiţiile prevăzute la alin. (5), care se aplică în
mod corespunzător. Dacă abilităţile şi cunoştinţele nu corespund cerinţelor de calificare prevăzute de
legea română, Consiliul de mediere ia în considerare şi experienţa profesională dobândită de
solicitant şi îi poate cere să dovedească faptul că îndeplineşte toate aceste cerinţe.
(4)Prevederile alin. (2) şi (3) se aplică şi cetăţenilor români, posesori ai documentelor de calificare în
profesia de mediator, obţinute într-un stat membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic
European sau în Confederaţia Elveţiană, după caz, într-un stat terţ.
(5)Cetăţeanul unui stat terţ, care a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor în
străinătate sau care a dobândit calitatea de mediator în străinătate şi doreşte să desfăşoare
activitate de mediere cu caracter permanent în România, dobândeşte acces la profesie în
următoarele condiţii:
a)prezintă titlul de studii, însoţit de atestatul de echivalare eliberat de Ministerul Educaţiei şi
Cercetării;
b)prezintă conţinutul programei de formare parcurse, inclusiv durata pregătirii şi, după caz,
documentele care atestă dobândirea calităţii de mediator. Consiliul de mediere evaluează conţinutul
programei de formare prezentate, inclusiv durata pregătirii, comparând cunoştinţele şi abilităţile
atestate de aceste documente cu cerinţele stabilite conform legii române, şi hotărăşte, dacă este cazul,
accesul în profesie. Condiţiile de echivalare ori compensare a calificării, în situaţia în care
cunoştinţele şi abilităţile atestate nu corespund cerinţelor de calificare prevăzute de legea română, vor
fi stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 17 alin. (2).
(6)Mediatorul străin poate desfăşura în România activitatea de mediere cu caracter ocazional, sub
forma prestării de servicii, în baza documentului care atestă că exercită legal această profesie în statul
de origine sau de provenienţă, fiind exceptat de la cerinţele de autorizare şi de înscriere prevăzute în
lege, având însă obligaţia înştiinţării, în scris, a Consiliului de mediere cu privire la desfăşurarea
acestei activităţi.
(7)Cetăţenii altor state ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei
Elveţiene, posesori ai unui document de calificare ca mediator, obţinut în unul dintre aceste state sau
în România, dobândesc calitatea de mediator în România, în condiţiile prevăzute la alin. (2)-(6).
(8)Cetăţenii prevăzuţi la alin. (7), care au dobândit calitatea de mediator în România, pot desfăşura
activitatea de mediere cu caracter permanent în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau
ale Spaţiului Economic European, dacă în aceste state dobândirea acestei calităţi nu este
reglementată, în baza documentului care atestă că exercită legal această profesie în România.
(9)Pentru mediatorii autorizaţi în condiţiile art. 7 şi 72 alin. (2), documentul de calificare prin care se
atestă dobândirea competenţelor profesionale ca mediator este eliberat de către Consiliul de mediere
în condiţiile stabilite de standardele de formare în domeniul medierii.
(10)În cazul în care este necesară verificarea documentelor depuse în vederea autorizării, aceasta se
poate realiza şi prin Sistemul de informare în cadrul pieţei interne, în condiţiile legii.

(1)Formarea profesională a mediatorilor se asigură prin cursuri de formare profesională organizate de
către furnizorii de formare şi de către instituţiile de învăţământ superior acreditate.
(2)Cursurile şi programele de formare profesională a mediatorilor vor fi autorizate de către Consiliul
de mediere cu respectarea standardelor de formare profesională în domeniu, elaborate de către acesta.
(3)Structura cursului de formare profesională va fi întocmită conform prevederilor privind formarea
adulţilor.
(4)Consiliul de mediere va emite documentele care atestă competenţa profesională a mediatorilor.

Instituţiile şi celelalte persoane juridice care desfăşoară, conform art. 9, programe de formare
profesională a mediatorilor se înscriu de către Consiliul de mediere pe o listă, care va fi pusă la
dispoziţia celor interesaţi la sediul său, al instanţelor judecătoreşti şi al autorităţilor administraţiei
publice locale, precum şi la sediul Ministerului Justiţiei şi pe pagina de internet a acestuia.

(1)Consiliul de mediere are dreptul să verifice modul de organizare şi desfăşurare a cursurilor şi de
aplicare a standardelor de formare iniţială şi continuă şi poate solicita, dacă este cazul, retragerea
autorizaţiei, potrivit standardelor de formare în domeniul medierii şi procedurilor elaborate de către
Consiliul de mediere.
(2)Retragerea autorizaţiei ori expirarea perioadei pentru care a fost acordată atrage radierea de pe
lista prevăzută la art. 10.

(1)Mediatorii autorizaţi sunt înscrişi în Tabloul mediatorilor, întocmit de Consiliul de mediere şi
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2)În tabloul prevăzut la alin. (1) se menţionează următoarele date:
a)numele şi prenumele mediatorului;
b)sediul profesional;
c)pregătirea de bază a mediatorului, instituţiile la care s-a format şi titlurile cu care Ie-a absolvit;
d)domeniul medierii în care acesta este specializat;
e)durata experienţei practice în activitatea de mediere;
f)limba străină în care este capabil să desfăşoare medierea;
g)calitatea de membru al unei asociaţii profesionale în domeniul medierii, precum şi, după caz, al
altor organizaţii;
h)existenţa unei cauze de suspendare.
i)corpul profesional al mediatorilor judeţean din care face parte;
j)formarea profesională continuă;
k)denumirea formei de exercitare a profesiei de mediator;
l)date de contact ale mediatorului sau formei de exercitare (nr. telefon, nr. fax, adresă de e-mail).
(3)Consiliul de mediere are obligaţia să actualizeze periodic şi cel puţin o dată pe an Tabloul
mediatorilor şi să îl pună la dispoziţie celor interesaţi la sediul său, al instanţelor judecătoreşti, al
autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi la sediul Ministerului Justiţiei şi pe pagina de
Internet a acestuia.
(4)Profesia de mediator se exercită numai de către persoana care a dobândit calitatea de mediator
autorizat, în condiţiile prezentei legi.
(5)Exercitarea profesiei de mediator de către persoane care nu au dobândit calitatea de mediator
autorizat, în condiţiile prezentei legi, constituie infracţiune şi se sancţionează potrivit legii penale.

Exercitarea profesiei de mediator este compatibilă cu orice altă activitate sau profesie, cu excepţia
incompatibilităţilor prevăzute prin legi speciale.

(1)Exercitarea calităţii de mediator se suspendă:
a)în cazul unei incompatibilităţi prevăzute de lege; în acest caz, mediatorul este obligat să
încunoştinţeze, în termen de 3 zile, Consiliul de mediere, în legătură cu această incompatibilitate;
b)la cerere, făcută în scris de către mediator;
c)ca sancţiune disciplinară, în condiţiile stabilite la art. 39 alin. (1) lit. c).
(2)Exercitarea calităţii de mediator se suspendă de drept, în cazul în care împotriva mediatorului s-a
luat măsura arestării preventive sau a arestului la domiciliu, până la soluţionarea procesului penal,
potrivit legii.

Calitatea de mediator încetează:
a)la cerere, prin renunţare făcută în scris de către mediator;
b)prin deces;
c)în cazul în care nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 7 lit. a) şi d);
d)ca sancţiune disciplinară, în condiţiile stabilite la art. 39 alin. (1) lit. d);
e)în cazul în care prin hotărâre judecătorească definitivă sa dispus condamnarea sau amânarea
aplicării pedepsei pentru o infracţiune care aduce atingere prestigiului profesiei sau s-a dispus
aplicarea unei pedepse privative de libertate.

(1)Suspendarea, precum şi încetarea calităţii de mediator se dispun sau, după caz, se constată de către
Consiliul de mediere.
(2)În caz de încetare a calităţii de mediator, numele acestuia se radiază din tabloul mediatorilor.

(1)În vederea organizării activităţii de mediere se înfiinţează Consiliul de mediere, organism
autonom cu personalitate juridică, de interes public, cu sediul în municipiul Bucureşti.
(2)Consiliul de mediere se organizează şi funcţionează potrivit prevederilor prezentei legi, ale
regulamentului său de organizare şi funcţionare şi ale Statutului profesiei de mediator.
(3)Consiliul de mediere este format din 9 membri titulari şi 3 membri supleanţi, aleşi prin vot direct
şi secret de mediatorii cu drept de vot, în condiţiile prevăzute în Regulamentul de organizare şi
funcţionare a Consiliului de mediere.
(4)Mandatul membrilor Consiliului de mediere este de 4 ani.
(4¹)Revocarea Consiliului de mediere sau a oricăruia dintre membrii acestuia se poate face la
iniţiativa unei pătrimi din numărul mediatorilor autorizaţi, decizia fiind adoptată cu o majoritate de
jumătate plus unu din numărul mediatorilor autorizaţi.
(5)Situaţiile în care calitatea de membru al Consiliului de mediere încetează în timpul exercitării
mandatului, precum şi procedura revocării sunt stabilite prin regulamentul prevăzut la alin. (2).
(6)Pot face parte din Consiliul de mediere numai mediatorii autorizaţi care îndeplinesc condiţiile
stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere.
(7)Consiliul de mediere îşi exercită mandatul până la preluarea mandatului de către noul consiliu de
mediere.

(1)Consiliul de mediere va alege un preşedinte şi un vicepreşedinte şi va desemna dintre membrii săi
o comisie cu activitate permanentă, care pregăteşte lucrările Consiliului de mediere. Durata
mandatului membrilor comisiei este de 2 ani.
(1¹)Consiliul de mediere înfiinţează Institutul de formare continuă, în vederea creşterii calităţii
pregătirii profesionale continue a mediatorilor autorizaţi.
(2)În structura Consiliului de mediere funcţionează un secretariat tehnic, alcătuit dintr-un număr de
persoane stabilit prin organigramă şi aprobat de Consiliul de mediere.
(3)Structura şi atribuţiile comisiei prevăzute la alin. (1) şi ale secretariatului tehnic prevăzut la alin.
(2) se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 17 alin. (2).
(4)Pentru activitatea depusă, membrii Consiliului de mediere au dreptul la o indemnizaţie lunară, în
condiţiile stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 17 alin. (2).

(1)Consiliul de mediere se întruneşte lunar sau ori de câte ori este necesar, la convocarea
preşedintelui.
(2)Şedinţele Consiliului de mediere se desfăşoară în prezenţa a cel puţin 7 membri şi sunt publice, cu
excepţia cazului în care membrii săi hotărăsc altfel.
(3)[textul din Art. 19, alin. (3) din capitolul II, sectiunea 2 a fost abrogat la 06-dec-2009 de Art. I,
punctul 12. din Legea 370/2009]
(4)În exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul de mediere adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor
care îl compun.
(5)La lucrările Consiliului de mediere pot fi invitate să participe persoane din orice alte instituţii sau
organisme profesionale, a căror consultare este necesară pentru luarea măsurilor sau pentru adoptarea
hotărârilor Consiliului de mediere.

Consiliul de mediere are următoarele atribuţii principale:
a)promovează activitatea de mediere şi reprezintă interesele mediatorilor autorizaţi în scopul
asigurării calităţii serviciilor din domeniul medierii, conform prevederilor prezentei legi;
b)elaborează standardele de formare în domeniul medierii, pe baza celor mai bune practici
internaţionale în materie;
c)autorizează programele de formare profesională iniţială şi continuă, precum şi pe cele de
specializare a mediatorilor;
d)întocmeşte şi actualizează lista furnizorilor de formare profesională care au obţinut autorizarea;
e)autorizează mediatorii, în condiţiile prevăzute de prezenta lege şi de procedura stabilită prin
Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere;
e1)cooperează, prin intermediul Sistemului de informare în cadrul pieţei interne, cu autorităţile
competente din celelalte state membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi din
Confederaţia Elveţiană, în vederea asigurării controlului mediatorilor şi a serviciilor pe care aceştia le
prestează, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009;
f)întocmeşte şi actualizează tabloul mediatorilor autorizaţi;
g)ţine evidenţa birourilor mediatorilor autorizaţi;
h)supraveghează respectarea standardelor de formare în domeniul medierii;
i)eliberează documentele care atestă calificarea profesională a mediatorilor;
j)adoptă Codul de etică şi deontologie profesională a mediatorilor autorizaţi, precum şi normele de
răspundere disciplinară a acestora;
k)ia măsuri pentru respectarea prevederilor conţinute de Codul de etică şi deontologie profesională a
mediatorilor autorizaţi şi aplică normele privind răspunderea disciplinară a acestora;
l)face propuneri pentru completarea sau, după caz, corelarea legislaţiei privind medierea;
m)adoptă regulamentul privind organizarea şi funcţionarea sa;
m1)organizează alegerile pentru următorul consiliu de mediere şi elaborează procedurile de
organizare a alegerilor. Declanşarea procedurii de organizare a alegerilor se face cu 6 luni înainte de
expirarea mandatului Consiliului de mediere la acea dată;
n)îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege.

Consiliul de mediere îşi acoperă cheltuielile de organizare şi funcţionare din venituri proprii, după
cum urmează:
a)taxele provenind din autorizarea mediatorilor;
b)donaţii, sponsorizări, finanţări şi alte surse de venit, dobândite în condiţiile legii;
c)încasări din vânzarea publicaţiilor proprii;
d)sumele provenind din amenzile aplicate ca sancţiuni disciplinare;
e)alte sume rezultate din activitatea Consiliului de mediere, stabilite prin regulament.

(1)Mediatorii îşi pot desfăşura activitatea în cadrul unei societăţi civile profesionale, al unui birou în
care pot funcţiona unul sau mai mulţi mediatori asociaţi, cu personalul auxiliar corespunzător, sau în
cadrul unei organizaţii neguvernamentale, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
(2)Mediatorul sau mediatorii asociaţi, titulari ai unui birou, pot angaja traducători, jurişti, alt personal
de specialitate, precum şi personal administrativ şi de serviciu necesar activităţii de mediere.
(3)În exercitarea profesiei, mediatorii autorizaţi pot fi angajaţi cu contract individual de muncă numai
în cadrul formelor prevăzute la art. 22 alin. (1).

În desfăşurarea activităţii sale, mediatorul autorizat este obligat să ţină arhivă şi registre proprii,
precum şi o evidenţă financiar-contabilă.

(1)Mediatorii se pot constitui în asociaţii profesionale locale şi naţionale, având drept scop
reprezentarea intereselor profesionale şi protejarea statutelor, şi pot adera la asociaţii profesionale
internaţionale în condiţiile legii.
(2)Totalitatea mediatorilor autorizaţi de către Consiliul de mediere constituie Corpul profesional al
mediatorilor din România (CPMR).
(3)Corpul profesional al mediatorilor din fiecare judeţ (CPMJ), respectiv din municipiul Bucureşti
(CPMB) este constituit din toţi mediatorii care au sediul profesional principal/secundar înregistrat în
judeţul respectiv sau în municipiul Bucureşti.
(4)CPMR va avea un reprezentant în relaţia cu sistemul judiciar la nivelul fiecărei curţi de apel din
România.
(5)Organizarea şi funcţionarea CPMR în structuri judeţene şi pe lângă curţi de apel se vor face conform
Statutului profesiei de mediator.

Mediatorul are dreptul de a informa publicul cu privire la exercitarea activităţii sale, cu respectarea
principiului confidenţialităţii. Condiţiile în care se poate face publicitate profesiei de mediator sunt
stabilite de regulament.

(1)Mediatorul are dreptul la plata unui onorariu stabilit prin negociere cu părţile, precum şi la
restituirea cheltuielilor ocazionate de mediere.
(2)Onorariul trebuie să fie rezonabil şi să ţină cont de natura şi de obiectul conflictului.
(3)Pentru activitatea de informare şi consiliere a părţilor cu privire la procedura medierii şi avantajele
acesteia, îndeplinită potrivit legii anterior încheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate
pretinde onorariu.

(1)Fiecare mediator are dreptul să aplice un model propriu de organizare a procedurii de mediere, cu
respectarea dispoziţiilor şi principiilor statuate în prezenta lege.
(2)Mediatorul are dreptul de a refuza preluarea unui caz, având obligaţia de a îndruma părţile în
vederea alegerii unui alt mediator.

(1)Sediul profesional al mediatorului este inviolabil.
(2)Percheziţia sediului profesional al mediatorului poate fi dispusă numai de judecător şi se
efectuează de procuror sau de organul de cercetare penală, în condiţiile prevăzute de Codul de
procedură penală.
SECŢIUNEA 2:Obligaţiile mediatorului

(1)Mediatorul are obligaţia să dea orice explicaţii părţilor cu privire la activitatea de mediere, pentru
ca acestea să înţeleagă scopul, limitele şi efectele medierii, în special asupra raporturilor ce constituie
obiectul conflictului.
(2)Mediatorul trebuie să asigure ca medierea să se realizeze cu respectarea libertăţii, demnităţii şi a
vieţii private a părţilor.

(1)Mediatorul are îndatorirea să depună toate diligenţele pentru ca părţile să ajungă la un acord
reciproc convenabil, într-un termen rezonabil.
(2)Mediatorul trebuie să conducă procesul de mediere în mod nepărtinitor şi să asigure un permanent
echilibru între părţi.

Mediatorul are obligaţia să refuze preluarea unui caz, dacă are cunoştinţă despre orice împrejurare ce
l-ar împiedica să fie neutru şi imparţial, precum şi în cazul în care constată că drepturile în discuţie
nu pot face obiectul medierii, potrivit art. 2.

Mediatorul este obligat să păstreze confidenţialitatea informaţiilor de care ia cunoştinţă în cursul
activităţii sale de mediere, precum şi cu privire la documentele întocmite sau care i-au fost predate de
către părţi pe parcursul medierii, chiar şi după încetarea funcţiei sale.

(1)Mediatorul este obligat să respecte normele de deontologie şi să răspundă, cu respectarea
dispoziţiilor art. 32, cererilor formulate de autorităţile judiciare.
(2)Mediatorul este obligat să comunice Consiliului de mediere orice modificare a condiţiilor, care
face necesară actualizarea menţiunilor prevăzute la art. 12 alin. (2).

Mediatorul are obligaţia de a-şi îmbunătăţi permanent cunoştinţele teoretice şi tehnicile de mediere,
urmând în acest scop cursuri de formare continuă, în condiţiile stabilite de Consiliul de mediere.

Mediatorul este obligat să restituie înscrisurile ce i-au fost încredinţate de părţi pe parcursul
procedurii de mediere.

Mediatorul nu poate reprezenta sau asista vreuna dintre părţi într-o procedură judiciară ori arbitrală
având ca obiect conflictul supus medierii.

(1)Mediatorul nu poate fi audiat ca martor în legătură cu faptele sau cu actele de care a luat
cunoştinţă în cadrul procedurii de mediere. În cauzele penale mediatorul poate fi audiat ca martor
numai în cazul în care are dezlegarea prealabilă, expresă şi scrisă a părţilor şi, dacă este cazul, a
celorlalte persoane interesate.
(2)Calitatea de martor are întâietate faţă de aceea de mediator, cu privire la faptele şi împrejurările pe
care Ie-a cunoscut înainte de a fi devenit mediator în acel caz.
(3)În toate cazurile, după ce a fost audiat ca martor, mediatorul nu mai poate desfăşura activitatea de
mediere în cauza respectivă.
SECŢIUNEA 3:Răspunderea mediatorului

Răspunderea disciplinară a mediatorului intervine pentru următoarele abateri:
a)încălcarea obligaţiei de confidenţialitate, imparţialitate şi neutralitate;
b)refuzul de a răspunde cererilor formulate de autorităţile judiciare, în cazurile prevăzute de lege;
c)refuzul de a restitui înscrisurile încredinţate de părţile aflate în conflict;
d)reprezentarea sau asistarea uneia dintre părţi într-o procedură judiciară sau arbitrală având ca
obiect conflictul supus medierii;
e)săvârşirea altor fapte care aduc atingere probităţii profesionale.
f)neplata taxelor profesionale constituie abatere disciplinară şi se sancţionează conform statutului
profesional.

(1)Sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea abaterii şi constau în:
a)observaţie scrisă;
b)amendă de la 50 lei (RON) la 500 lei (RON);
c)suspendarea din calitatea de mediator pe o durată de la o lună la 6 luni;
d)încetarea calităţii de mediator.
(2)Limitele amenzii prevăzute la alin. (1) lit. b) se actualizează periodic de către Consiliul de
mediere, în funcţie de rata inflaţiei.

(1)Orice persoană interesată poate sesiza Consiliul de mediere, în scris şi sub semnătură, în legătură
cu săvârşirea unei abateri dintre cele prevăzute la art. 38.
(2)Cercetarea abaterii se efectuează în termen de cel mult 60 de zile de la data înregistrării sesizării,
de către o comisie de disciplină alcătuită dintr-un membru al Consiliului de mediere şi 2
reprezentanţi ai mediatorilor, desemnaţi prin tragere la sorţi din Tabloul mediatorilor. Membrii
comisiei de disciplină sunt numiţi prin hotărâre a Consiliului de mediere. Invitarea celui în cauză în
vederea audierii este obligatorie. Mediatorul cercetat este îndreptăţit să ia cunoştinţă de conţinutul
dosarului şi să îşi formuleze apărarea. În caz de neprezentare, se va încheia un proces-verbal semnat
de membrii comisiei, din care să reiasă faptul că mediatorul a fost invitat şi nu s-a prezentat la
termenul stabilit.
(3)Dosarul de cercetare cu propunere de sancţionare sau de neaplicare a unei sancţiuni disciplinare se
înaintează Consiliului de mediere, care hotărăşte, în termen de 30 de zile, cu privire la răspunderea
disciplinară a mediatorului.

(1)Hotărârea Consiliului de mediere de aplicare a sancţiunilor prevăzute la art. 39 alin. (1) poate fi
atacată la instanţa de contencios administrativ competentă.
(2)Acţiunea exercitată potrivit alin. (1) suspendă executarea hotărârii atacate.
(3)Hotărârea de aplicare a amenzii prevăzute la art. 39 alin. (1) lit. b), rămasă definitivă potrivit legii,
constituie titlu executoriu. Neachitarea acestei amenzi în termen de 30 de zile de la data rămânerii
definitive a hotărârii de sancţionare atrage de drept suspendarea din calitatea de mediator, până la
achitarea sumei.

Răspunderea civilă a mediatorului poate fi angajată, în condiţiile legii civile, pentru cauzarea de
prejudicii, prin încălcarea obligaţiilor sale profesionale.

(1)Părţile aflate în conflict se pot prezenta împreună la mediator. În cazul în care se prezintă numai
una dintre părţi, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte părţi invitaţia scrisă, în vederea
informării şi acceptării medierii, stabilind un termen de cel mult 15 zile. Invitaţia se transmite prin
orice mijloace care asigură confirmarea primirii textului. Partea solicitantă va furniza mediatorului
datele necesare contactării celeilalte părţi.
(2)În cazul imposibilităţii de prezentare a vreuneia dintre părţile convocate, mediatorul poate stabili,
la cererea acesteia, o nouă dată în vederea informării şi acceptării medierii. În cazul acceptării
medierii, părţile în dispută şi mediatorul vor semna contractul de mediere.
(2¹)În procesele şi cererile în materie civilă şi comercială, înainte de introducerea cererii de chemare
în judecată, părţile pot încerca soluţionarea litigiului prin mediere.
(3)Dacă una dintre părţi refuză, în scris, în mod explicit, medierea ori nu răspunde invitaţiei
menţionate la alin. (1) ori nu se prezintă de două ori la rând la datele fixate pentru semnarea
contractului de mediere, medierea se consideră neacceptată.
(4)Mediatorul poate face şi alte demersuri legale pe care le consideră necesare pentru invitarea
părţilor la mediere, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi.

(1)Este interzisă desfăşurarea şedinţelor de mediere înainte de încheierea contractului de mediere.
(2)Contractul de mediere se încheie între mediator, pe de o parte, şi părţile aflate în conflict, pe de
altă parte.
SECŢIUNEA 2:Contractul de mediere

Contractul de mediere trebuie să cuprindă, sub sancţiunea anulării, următoarele clauze:
a)identitatea părţilor aflate în conflict sau, după caz, a reprezentanţilor lor;
b)menţionarea tipului sau a obiectului conflictului;
c)declaraţia părţilor că au fost informate de către mediator cu privire la mediere, efectele acesteia şi
regulile aplicabile;
d)obligaţia mediatorului de a păstra confidenţialitatea şi decizia părţilor privind păstrarea
confidenţialităţii, după caz;
e)angajamentul părţilor aflate în conflict de a respecta regulile aplicabile medierii;
f)obligaţia părţilor aflate în conflict de a achita onorariul cuvenit mediatorului şi cheltuielile efectuate
de acesta pe parcursul medierii în interesul părţilor, precum şi modalităţile de avansare şi de plată a
acestor sume, inclusiv în caz de renunţare la mediere sau de eşuare a procedurii, precum şi proporţia
care va fi suportată de către părţi, ţinându-se cont, dacă este cazul, de situaţia lor socială. Dacă nu s-a
convenit altfel, aceste sume vor fi suportate de către părţi în mod egal;
g)înţelegerea părţilor privind limba în care urmează să se desfăşoare medierea.
h)numărul de exemplare în care va fi redactat acordul în cazul în care acesta va fi în forma scrisă,
corespunzător numărului părţilor semnatare ale contractului de mediere;
i)obligaţia părţilor de a semna procesul-verbal întocmit de către mediator, indiferent de modul în care
se va încheia medierea.

(1)În contractul de mediere pot fi prevăzute şi alte clauze, în condiţiile legii.
(2)Sub sancţiunea nulităţii absolute, contractul de mediere nu poate cuprinde clauze care contravin
legii sau ordinii publice.
(3)Dacă, pe parcursul procedurii de mediere, apar cheltuieli neprevăzute, efectuate în interesul
părţilor şi cu acordul acestora, se va încheia o anexă la contractul de mediere.

(1)Contractul de mediere se încheie în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute. Acesta se
semnează de către părţile aflate în conflict şi de mediator şi se întocmeşte în atâtea exemplare
originale câţi semnatari sunt.
(2)Părţile aflate în conflict pot da procură specială unei alte persoane, în condiţiile legii, pentru a
încheia contractul de mediere.

Contractul de mediere constituie titlu executoriu cu privire la obligaţia părţilor de a achita onorariul
scadent cuvenit mediatorului.

Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspendă
începând cu data semnării contractului de mediere, până la închiderea procedurii de mediere în
oricare dintre modurile prevăzute de prezenta lege.
SECŢIUNEA 3:Desfăşurarea medierii

(1)Medierea se bazează pe cooperarea părţilor şi utilizarea, de către mediator, a unor metode şi
tehnici specifice, bazate pe comunicare şi negociere.
(2)Metodele şi tehnicile utilizate de către mediator trebuie să servească exclusiv intereselor legitime
şi obiectivelor urmărite de părţile aflate în conflict.
(3)Mediatorul nu poate impune părţilor o soluţie cu privire la conflictul supus medierii.

Medierea are loc, de regulă, la sediul mediatorului. Dacă este cazul, medierea se poate desfăşura şi în
alte locuri convenite de mediator şi de părţile aflate în conflict.

(1)Părţile aflate în conflict au dreptul să fie asistate de avocat sau de alte persoane, în condiţiile
stabilite de comun acord.
(2)În cursul medierii părţile pot fi reprezentate de alte persoane, care pot face acte de dispoziţie, în
condiţiile legii.

Susţinerile făcute pe parcursul medierii de către părţile aflate în conflict, de persoanele prevăzute la
art. 52 şi la art. 55 alin. (1), precum şi de către mediator au caracter confidenţial faţă de terţi şi nu pot
fi folosite ca probe în cadrul unei proceduri judiciare sau arbitrale, cu excepţia cazului în care părţile
convin altfel ori legea prevede contrariul. Mediatorul va atrage atenţia persoanelor care participă la
mediere în condiţiile art. 52 asupra obligaţiei de păstrare a confidenţialităţii şi le va putea solicita
semnarea unui acord de confidenţialitate.

(1)Dacă, pe parcursul medierii, apare o situaţie de natură să afecteze scopul acesteia, neutralitatea sau
imparţialitatea mediatorului, acesta este obligat să o aducă la cunoştinţa părţilor, care vor decide
asupra menţinerii sau denunţării contractului de mediere.
(2)Mediatorul are dreptul să închidă procedura de mediere, procedând potrivit dispoziţiilor art. 56,
care se aplică în mod corespunzător. În această situaţie mediatorul este obligat să restituie onorariul,
în parte, în condiţiile stabilite prin contractul de mediere.

(1)În cazul în care conflictul supus medierii prezintă aspecte dificile sau controversate de natură
juridică ori din orice alt domeniu specializat, mediatorul, cu acordul părţilor, poate să solicite punctul
de vedere al unui specialist din domeniul respectiv.
(2)Atunci când solicită punctul de vedere al unui specialist din afara biroului său, mediatorul va
evidenţia doar problemele controversate, fără a dezvălui identitatea părţilor.
SECŢIUNEA 4:Închiderea procedurii de mediere

(1)Procedura de mediere se închide, după caz:
a)prin încheierea unei înţelegeri între părţi în urma soluţionării conflictului;
b)prin constatarea de către mediator a eşuării medierii;
c)prin depunerea contractului de mediere de către una dintre părţi.
(2)În cazul în care părţile au încheiat numai o înţelegere parţială, precum şi în cazurile prevăzute la
alin. (1) lit. b) şi c), orice parte se poate adresa instanţei judecătoreşti sau arbitrale competente.

La închiderea procedurii de mediere, în oricare dintre cazurile prevăzute la art. 56 alin. (1),
mediatorul va întocmi un proces-verbal care se semnează de către părţi, personal sau prin
reprezentant, şi de mediator. Părţile primesc câte un exemplar original al procesului-verbal.

(1)Când părţile aflate în conflict au ajuns la o înţelegere, se poate redacta un acord scris, care va
cuprinde toate clauzele consimţite de acestea şi care are valoarea unui înscris sub semnătură privată.
De regulă, acordul este redactat de către mediator, cu excepţia situaţiilor în care părţile şi mediatorul
convin altfel.
(2)Acordul părţilor nu trebuie să cuprindă prevederi contrare legii şi ordinii publice. În condiţiile în
care legea impune îndeplinirea unor condiţii de fond şi formă, legalitatea acordului de mediere poate
fi verificată şi atestată fie de avocaţii părţilor sau de către un notar public, în situaţia în care acestea
au fost asistate pe parcursul procedurii de mediere, fie de un alt avocat sau notar public ales de
mediator cu acordul părţilor.
(2¹)Acordul de mediere verificat şi atestat de către avocaţii părţilor, de către notarul public sau de
către un avocat sau notar public ales de mediator cu acordul părţilor este titlu executoriu.
(2²)În situaţia menţionată la alin. (21) sunt aplicabile şi prevederile art. 16 alin. (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
(3)Înţelegerea părţilor poate fi afectată, în condiţiile legii, de termene şi condiţii.
(4)În cazul în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privind bunurile
imobile, precum şi al altor drepturi reale, partaje şi cauze succesorale, sub sancţiunea nulităţii
absolute, acordul de mediere redactat de către mediator va fi prezentat notarului public sau instanţei
de judecată, pentru ca acestea, având la bază acordul de mediere, să verifice condiţiile de fond şi de
formă prin procedurile prevăzute de lege şi să emită un act autentic sau o hotărâre judecătorească,
după caz, cu respectarea procedurilor legale. Acordurile de mediere vor fi verificate cu privire la
îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă, notarul public sau instanţa de judecată, după caz,
putându-le aduce modificările şi completările corespunzătoare cu acordul părţilor.
(4¹)Mediatorul este ţinut de obligaţiile prevăzute la alin. (4) şi în cazul în care prin acordul de
mediere se constituie, se modifică sau se stinge orice drept real imobiliar.
(5)Obligaţia prevăzută la alin. (4) se aplică în toate situaţiile în care legea impune, sub sancţiunea
nulităţii, îndeplinirea unor condiţii de fond şi de formă.
(6)În cazul în care legea impune îndeplinirea condiţiilor de publicitate, notarul public sau instanţa de
judecată va solicita înscrierea contractului autentificat, respectiv a hotărârii judecătoreşti în Cartea
Funciară.
(7)Înţelegerea părţilor are caracter obligatoriu pentru ele.

(1)Părţile pot solicita notarului public autentificarea înţelegerii lor.
(2)Părţile sau partea interesată se pot înfăţişa la instanţa judecătorească pentru a cere,
îndeplinind procedurile legale, să se dea o hotărâre care să consfinţească înţelegerea lor.
Competenţa aparţine fie judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa
ori, după caz, sediul oricare dintre părţi, fie judecătoriei în a cărei circumscripţie se află locul
unde a fost încheiat acordul de mediere. Hotărârea prin care instanţa încuviinţează înţelegerea
părţilor se dă în camera de consiliu şi constituie titlu executoriu în condiţiile legii. Dispoziţiile

modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
*) În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind
medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de
judecată nu poate consfinţi acordul de mediere referitor la înţelegerea părţilor privind desfacerea
căsătoriei. Cu privire la rezolvarea aspectelor accesorii divorţului, instanţa de judecată poate consfinţi
acordul de mediere având acest obiect.
(21)Părţile sau partea interesată se pot înfăţişa la notarul public în vederea autentificării acordului de
mediere.
(22)Judecătorul, dacă consideră necesar, solicită prezenţa tuturor părţilor.
(3)Actul întocmit de notarul public conform alin. (1) şi art. 58 alin. (4) şi (41), prin care se
autentifică înţelegerea din acordul de mediere, are putere de titlu executoriu.

Dacă acordul de mediere se referă la o cauză succesorală şi a intervenit înainte de eliberarea
certificatului de moştenitor, competenţa aparţine notarului public, conform legii.

Cererea adresată instanţei privind pronunţarea unei hotărâri care să consfinţească înţelegerea părţilor
rezultată din acordul de mediere se taxează potrivit legii.

(1)În orice fază a procedurii de mediere, oricare dintre părţile aflate în conflict are dreptul de a
denunţa contractul de mediere, încunoştinţând, în scris, cealaltă parte şi mediatorul.
(2)Mediatorul ia act de denunţarea unilaterală a contractului de mediere şi, în cel mult 48 de ore de la
data primirii încunoştinţării, întocmeşte un proces-verbal de închidere a procedurii de mediere.
(3)Dacă una dintre părţile aflate în conflict nu se mai prezintă la mediere, fără a denunţa contractul
de mediere în condiţiile alin. (1), mediatorul este obligat să facă toate demersurile necesare pentru a
stabili intenţia reală a părţii respective şi, după caz, va continua sau va închide procedura de mediere.
SECŢIUNEA 5:Medierea în cazul unui litigiu pe rolul instanţelor de judecată

(1)În cazul în care conflictul a fost dedus judecăţii, soluţionarea acestuia prin mediere poate avea loc
din iniţiativa părţilor sau la propunerea oricăreia dintre acestea ori la recomandarea instanţei, cu privire
la drepturi asupra cărora părţile pot dispune potrivit legii. Medierea poate avea ca obiect soluţionarea în
tot sau în parte a litigiului. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor.
(2)La închiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat, în toate cazurile, să transmită instanţei
de judecată competente acordul de mediere şi procesul-verbal de încheiere a medierii în original şi în
format electronic dacă părţile au ajuns la o înţelegere sau doar procesul-verbal de încheiere a medierii
în situaţiile prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. b) şi c).
(3)În cazurile prevăzute la art. 601, dacă odată cu primirea cererii de chemare în judecată reclamantul
nu a depus dovada că s-a încercat soluţionarea conflictului prin mediere, instanţa, odată cu
comunicarea cererii de chemare în judecată, va solicita atât reclamantului, cât şi pârâtului să depună
dovada că au încercat soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului, dacă o astfel de încercare a avut loc.
(4)În cazul în care până la data la care judecătorul fixează prin rezoluţie, potrivit art. 201 alin. (3) din
Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, primul termen de judecată
niciuna dintre părţi nu comunică instanţei dovada prevăzută la alin. (2), instanţa va solicita părţilor
depunerea acesteia până la primul termen de judecată.

(1)Pentru desfăşurarea procedurii de mediere, judecarea cauzelor civile de către instanţele judecătoreşti
sau arbitrale va fi suspendată la cererea părţilor, în condiţiile prevăzute de art. 242 alin. 1 pct. 1 din
Codul de procedură civilă.
(2)Cursul termenului perimării este suspendat pe durata desfăşurării procedurii de mediere, dar nu mai
mult de 3 luni de la data semnării contractului de mediere.
(3)Cererea de repunere pe rol este scutită de taxa judiciară de timbru.

(1)În cazul în care litigiul a fost soluţionat pe calea medierii, instanţa va pronunţa, la cererea părţilor, o
hotărâre, dispoziţiile art. 432-434 din Codul de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător.
(2)Odată cu pronunţarea hotărârii instanţa va dispune, la cererea părţii interesate, restituirea taxei
judiciare de timbru, plătită pentru învestirea acesteia, cu excepţia cazurilor în care conflictul soluţionat
pe calea medierii este legat de transferul dreptului de proprietate, constituirea altui drept real asupra
unui bun imobil, partaje şi cauze succesorale, caz în care se vor restitui 50 de procente din taxa
achitată.
(2¹)Instanţa de judecată nu va dispune restituirea taxei judiciare de timbru plătite pentru învestirea
acesteia, în cazul în care conflictul soluţionat este legat de o cauză succesorală pentru care nu s-a
eliberat certificatul de moştenitor.
(3)Hotărârea de expedient pronunţată conform prevederilor prezentei legi constituie titlu executoriu.

(1)Pot fi rezolvate prin mediere neînţelegerile dintre soţi privitoare la:
a)continuarea căsătoriei;
b)partajul de bunuri comune;
c)exerciţiul drepturilor părinteşti;
d)stabilirea domiciliului copiilor;
e)contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor;
f)orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune
potrivit legii.
(1¹)Acordurile de mediere încheiate de părţi, în cauzele/conflictele ce au ca obiect exerciţiul
drepturilor părinteşti, contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor şi stabilirea domiciliului copiilor,
îmbracă forma unei hotărâri de expedient.
(2)Înţelegerea soţilor cu privire la desfacerea căsătoriei şi la rezolvarea aspectelor accesorii
divorţului se depune de către părţi la instanţa competentă să pronunţe divorţul.
*) În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 64 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind
medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de
judecată nu poate consfinţi acordul de mediere referitor la înţelegerea părţilor privind desfacerea
căsătoriei.
Cu privire la rezolvarea aspectelor accesorii divorţului, instanţa de judecată poate consfinţi acordul
de mediere având acest obiect.

(1)Mediatorul va veghea ca rezultatul medierii să nu contravină interesului superior al copilului, va
încuraja părinţii să se concentreze în primul rând asupra nevoilor copilului, iar asumarea
responsabilităţii părinteşti, separaţia în fapt sau divorţul să nu impieteze asupra creşterii şi dezvoltării
acestuia.
(2)Autoritatea tutelară competentă întocmeşte şi eliberează, la cererea mediatorului cu care părţile au
încheiat contractul sau la cererea oricăreia dintre părţi, raportul de anchetă psihosocială, care este
comunicat solicitantului.

(1)Înainte de încheierea contractului de mediere sau, după caz, pe parcursul procedurii, mediatorul va
depune toate diligenţele pentru a verifica dacă între părţi există o relaţie abuzivă ori violentă, iar
efectele unei astfel de situaţii sunt de natură să influenţeze medierea şi va decide dacă, în asemenea
circumstanţe, soluţionarea prin mediere este potrivită. Dispoziţiile art. 54 sunt aplicabile în mod
corespunzător.
(2)Dacă, în cursul medierii, mediatorul ia cunoştinţă de existenţa unor fapte ce pun în pericol
creşterea sau dezvoltarea normală a copilului ori prejudiciază grav interesul superior al acestuia, este
obligat să sesizeze autoritatea competentă.
SECŢIUNEA 2:Dispoziţii speciale privind medierea în cauzele penale

(1)Dispoziţiile din prezenta lege se aplică şi în cauzele penale, atât în latura penală, cât şi în latura
civilă, după distincţiile arătate în prezenta secţiune.
(2)În latura penală a procesului, dispoziţiile privind medierea se aplică numai în cauzele privind
infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură
răspunderea penală, dacă autorul a recunoscut fapta în faţa organelor judiciare sau, în cazul prevăzut
la art. 69, în faţa mediatorului.
(2¹)În cauzele penale în care medierea este posibilă în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), aceasta
trebuie să se desfăşoare astfel încât victima să nu se găsească în contact cu făptuitorul, cu excepţia
cazului în care părţile îşi exprimă acordul la încheierea contractului de mediere.
(2²)Încheierea unui acord de mediere în latura penală a unei infracţiuni, conform alin. (1), constituie
o cauză sui-generis care înlătură răspunderea penală. Încheierea unui acord de mediere în latura
penală, în condiţiile prezentei legi, poate interveni până la citirea actului de sesizare a instanţei.
(3)Părţile şi subiecţii procesuali nu pot fi constrânşi să accepte procedura medierii.
*) Curtea Constituţională admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile art. 67, în
interpretarea dată prin Decizia nr. 9 din 17 aprilie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt constituţionale în măsura
în care încheierea unui acord de mediere cu privire la infracţiunile pentru care poate interveni
împăcarea produce efecte numai dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei.

(1)În cauzele penale medierea trebuie să se desfăşoare astfel încât să fie respectate drepturile fiecărei
părţi ori subiect procesual la asistenţă juridică şi, dacă este cazul, la serviciile unui interpret.
Procesul-verbal întocmit potrivit prezentei legi, prin care se închide procedura medierii, trebuie să
arate dacă persoanele între care s-a desfăşurat procedura medierii au beneficiat de asistenţa unui
avocat şi de serviciile unui interpret ori, după caz, să menţioneze faptul că au renunţat expres la
acestea.
(2)În cazul minorilor, garanţiile prevăzute de lege pentru desfăşurarea procesului penal trebuie
asigurate, în mod corespunzător, şi în cadrul procedurii de mediere.

(1)În cazul în care procedura de mediere se desfăşoară înaintea începerii procesului penal şi aceasta
se închide prin soluţionarea conflictului şi încheierea unei înţelegeri, potrivit art. 56 alin. (1) lit. a),
prin derogare de la dispoziţiile art. 157 alin. (3) din Codul penal, fapta nu va atrage răspunderea
penală pentru făptuitorul cu privire la care conflictul s-a încheiat prin mediere.
(2)Termenul prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile se suspendă pe durata
desfăşurării medierii. Dacă părţile aflate în conflict nu au încheiat o înţelegere, potrivit art. 56 alin.
(1) lit. a), persoana vătămată poate introduce plângerea prealabilă în acelaşi termen, care îşi va relua
cursul de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere, socotindu-se şi
timpul scurs înainte de suspendare.

(1)În cazul în care medierea cu privire la latura penală a cauzei se desfăşoară după începerea
procesului penal, urmărirea penală sau, după caz, judecata se poate suspenda, în temeiul prezentării
de către părţi a contractului de mediere.
(2)Suspendarea durează până când procedura medierii se închide prin oricare dintre modurile
prevăzute de prezenta lege, dar nu mai mult de 3 luni de la data la care a fost dispusă.
(3)[textul din Art. 70, alin. (3) din capitolul VI, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-oct-2012 de Art. I,
punctul 19. din Legea 115/2012]
(4)Procesul penal se reia din oficiu, imediat după primirea procesului-verbal prin care se constată că
nu s-a încheiat înţelegerea potrivit art. 56 alin. (1) lit. a) sau, dacă acesta nu se comunică, la expirarea
termenului prevăzut la alin. (2).
(5)Pentru soluţionarea acţiunii penale ori a acţiunii civile în baza acordului încheiat ca rezultat al
medierii, mediatorul este obligat să transmită organului judiciar acordul de mediere şi procesulverbal
de încheiere a medierii în original şi în format electronic dacă părţile au ajuns la o înţelegere
sau doar procesul-verbal de încheiere a medierii în situaţiile prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. b) şi c).
(6)Dispoziţiile art. 61 alin. (2) se aplică în mod corespunzător în cazul în care medierea este
recomandată de către organele judiciare.

(1)În termen de 4 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se înfiinţează Consiliul de mediere,
care va elabora regulamentul privind organizarea şi funcţionarea sa, precum şi standardele de formare
în domeniul medierii, ce vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2)În vederea constituirii primului consiliu de mediere, membrii acestuia vor fi desemnaţi de comun
acord de către organizaţiile legal constituite din domeniul medierii, avându-se în vedere criteriile
cumulative privitoare la vechimea activităţii organizaţiei în acest domeniu conform prevederilor
statutului, numărul de membri specializaţi, precum şi pregătirea şi experienţa practică în mediere ale
reprezentanţilor acestor organizaţii.
(3)Pentru organizarea şi funcţionarea primului consiliu de mediere, în primul an de la începerea
activităţii se alocă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiţiei, fondurile aferente
următoarelor categorii de cheltuieli:
a)cheltuielile de întreţinere şi funcţionare;
b)salariile secretariatului tehnic al acestuia.
(4)După expirarea perioadei de un an de la data constituirii Consiliului de mediere, finanţarea sa se
asigură în condiţiile art. 21.

(1)În termen de o lună de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a
Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Consiliului de mediere, începe procedura de
autorizare a mediatorilor.
(2)Persoanele care au absolvit sau care, la intrarea în vigoare a prezentei legi, urmează un curs de
formare profesională a mediatorilor în ţară ori în străinătate, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la
art. 7 lit. a)-e), pot solicita autorizarea ca mediator, în condiţiile prezentei legi, având obligaţia
prezentării documentelor care atestă programa de formare parcursă. Consiliul de mediere va decide
autorizarea după evaluarea conţinutului programei de formare prezentate, inclusiv a duratei pregătirii.
Dispoziţiile art. 8 alin. (5) se aplică în mod corespunzător.

(1)Dispoziţiile prezentei legi privind medierea conflictelor devin aplicabile în termen de o lună de la
data întocmirii tabloului mediatorilor autorizaţi.
(2)Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în medierea conflictelor de drepturi de care părţile pot dispune
din cadrul conflictelor de muncă.

(1)Instituţiile şi celelalte persoane juridice care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, au în
derulare cursuri de formare a mediatorilor le pot finaliza în conformitate cu reglementările în vigoare la
momentul începerii cursurilor.
(2)[textul din Art. 74, alin. (2) din capitolul VII a fost abrogat la 01-oct-2012 de Art. I, punctul 22. din
Legea 115/2012]

Avocaţii, notarii publici, precum şi membrii altor profesii liberale care dobândesc calitatea de mediator
potrivit prevederilor prezentei legi pot desfăşura activitatea de mediere la sediul unde îşi exercită
activitatea de bază.

Dispoziţiile prezentei legi se completează cu dispoziţiile Statutului profesiei de mediator.
-****-
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76
alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 441 din data de 22 mai 2006
*) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabileşte că, prin raportare la prevederile Legii nr. 192/2006 privind
medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare, nu pot face
obiect al medierii negocierile cu privire la acordarea/încadrarea în grupele I şi/sau a II-a de muncă,
respectiv condiţii deosebite şi/sau condiţii speciale.