Legea Insolvenței (Legea nr. 852014)

Prezenta lege stabileşte regulile în domeniul prevenirii insolvenţei şi al insolvenţei.

Scopul prezentei legi este instituirea unor proceduri de prevenire a insolvenţei la care pot recurge
debitorii aflaţi în dificultate şi, respectiv, a unor proceduri colective de insolvenţă pentru acoperirea
pasivului debitorului, în cadrul cărora debitorul beneficiază, atunci când este posibil, de şansa de
redresare a activităţii sale.

(1)Procedurile prevăzute de prezenta lege se aplică profesioniştilor, astfel cum sunt definiţi la art. 3
alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, cu
excepţia celor cu privire la care se prevăd dispoziţii speciale în ceea ce priveşte regimul prevenirii
insolvenţei şi al insolvenţei lor. În cazul profesiilor liberale, procedurile prevăzute de prezenta lege
vizează întreprinderea acestora, iar nu statutul profesional.
(2)În cazul în care un profesionist persoană fizică aflat în insolvenţă are atât datorii personale, cât şi
datorii profesionale, care fie nu pot fi separate într-un mod rezonabil, fie se află în diviziuni ale
patrimoniului constituite potrivit art. 2.324 alin. (3) din Legea nr. 287/2009, republicată, cu
modificările ulterioare, acestea sunt tratate în cadrul procedurii de insolvenţă prevăzute de prezenta
lege, pentru a obţine descărcarea definitivă de obligaţii.
(3)În cazul în care un profesionist persoană fizică aflat în insolvenţă are atât datorii personale, cât şi
datorii profesionale care fac parte din diviziuni ale patrimoniului constituite potrivit art. 2.324 alin.
(4) din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, acestea din urmă sunt tratate în
cadrul procedurii de insolvenţă prevăzute de prezenta lege, pentru a obţine descărcarea de obligaţii.
(4)Procedurile prevăzute de prezenta lege nu sunt aplicabile unităţilor şi instituţiilor de învăţământ
preuniversitar, universitar şi entităţilor prevăzute la art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002
privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
(5)Prevederile titlului I nu sunt aplicabile:
a)instituţiilor de credit, firmelor de investiţii, precum şi altor instituţii financiare şi entităţi supuse
prevederilor Legii nr. 312/2015 privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de
investiţii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul financiar, cu
modificările şi completările ulterioare, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare, astfel
cum sunt definite la art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012 privind
organismele de plasament colectiv în valori mobiliare şi societăţile de administrare a investiţiilor,
precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 10/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi
fondurilor de investiţii alternative, definite la art. 3 pct. 20 din Legea nr. 74/2015 privind
administratorii de fonduri de investiţii alternative, cu modificările şi completările ulterioare;
b)asigurătorilor şi reasigurătorilor, astfel cum sunt definiţi de art. 1 alin. (2) pct. 3 şi 45 din Legea nr.
237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, cu modificările
şi completările ulterioare, supuşi prevederilor legii menţionate anterior, precum şi Legii nr. 246/2015
privind redresarea şi rezoluţia asigurătorilor, cu modificările ulterioare;
c)contrapărţilor centrale, astfel cum sunt definite la art. 2 pct. 1 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012
al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate
extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii;
d)depozitarilor centrali de titluri de valoare, astfel cum sunt definiţi la art. 2 alin. (1) pct. 1 din
Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 2014
privind îmbunătăţirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană şi privind depozitarii
centrali de titluri de valoare şi de modificare a Directivelor 98/26/CE şi 2014/65/UE şi a
Regulamentului (UE) nr. 236/2012.
(6)În materia procedurilor de prevenire a insolvenţei, prezenta lege nu afectează drepturile şi
obligaţiile debitorului cu privire la activul personal acumulat de către acesta la un fond de pensii
administrat privat şi/sau la fonduri de pensii facultative şi/sau la fonduri de pensii ocupaţionale ori cu
privire la pensiile private de care debitorul beneficiază, în temeiul şi în condiţiile legislaţiei privind
pensiile private.

Prevederile prezentei legi se bazează pe următoarele principii:
1. maximizarea gradului de valorificare a activelor şi de recuperare a creanţelor;
2. acordarea unei şanse debitorilor de redresare eficientă a afacerii, pentru menţinerea activităţii
economice şi protejarea locurilor de muncă, prin accesul efectiv al debitorului la mijloace de
avertizare timpurie, prin intermediul procedurilor de prevenire a insolvenţei sau prin procedura
de reorganizare judiciară, fără a aduce atingere altor soluţii de redresare;
3. asigurarea unor proceduri de prevenire a insolvenţei şi insolvenţă eficiente, inclusiv prin
mecanisme adecvate de comunicare şi derulare a procedurii într-un timp util şi rezonabil, într-o
manieră obiectivă şi imparţială, cu un minim de costuri, de natură a duce la descărcarea de
obligaţii;
4. asigurarea unui tratament egal al creditorilor de acelaşi rang;
5. asigurarea unui grad ridicat de transparenţă şi previzibilitate în procedurile prevăzute de
prezenta lege;
51. protejarea informaţiilor de natură concurenţială privind afacerea debitorului, fără a
împiedica accesul creditorilor la informaţiile necesare şi relevante care să le permită acestora să
adopte o decizie în procedurile de prevenire a insolvenţei şi de reorganizare judiciară;
6. recunoaşterea drepturilor existente ale creditorilor şi respectarea ordinii de prioritate a
creanţelor, având la bază un set de reguli clar determinate şi uniform aplicabile;
7. limitarea riscului de credit şi a riscului sistemic asociat tranzacţiilor cu instrumente
financiare derivate prin recunoaşterea compensării cu exigibilitate imediată în cazul insolvenţei
sau al unei proceduri de prevenire a insolvenţei unui cocontractant, având ca efect reducerea
riscului de credit la o sumă netă datorată între părţi sau chiar la zero atunci când, pentru
acoperirea expunerii nete, au fost transferate garanţii financiare;
8. asigurarea accesului la surse de finanţare în procedurile de prevenire a insolvenţei, în
perioada de observaţie şi de reorganizare, cu acordarea unui tratament adecvat, prioritar la plată,
pentru protejarea acestor creanţe;
9. fundamentarea votului pentru aprobarea acordului/planului de restructurare sau de
reorganizare pe criterii clare, cu asigurarea unui tratament egal între creditorii de acelaşi rang, a
recunoaşterii priorităţilor comparative şi a acceptării unei decizii a majorităţii, urmând să se
ofere celorlalţi creditori plăţi egale sau mai mari decât ar primi în cazul următoarei alternative
optime sau în faliment, după caz;
10. favorizarea, în procedurile de prevenire a insolvenţei, a negocierii/renegocierii amiabile a
creanţelor şi a încheierii unui acord de restructurare sau, după caz, a unui concordat preventiv,
asigurând continuitatea întreprinderii;
11. valorificarea în timp util şi într-o manieră cât mai eficientă a activelor;
12. în cazul grupului de societăţi, coordonarea procedurilor de prevenire a insolvenţei şi de
insolvenţă, în scopul abordării integrate a acestora;
13. administrarea procedurilor de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă de către practicieni în
insolvenţă şi desfăşurarea acestora sub controlul instanţei de judecată, în limitele prevăzute de
prezenta lege.
SECŢIUNEA 2:Definiţii

(1)În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile au următoarele semnificaţii:
1. acord de compensare bilaterală (netting) reprezintă:
a)orice acord master de netting - orice înţelegere sau clauză în cadrul unui contract financiar
calificat dintre două părţi, prin care se prevede un netting al unor plăţi ori o îndeplinire a unor
obligaţii sau o realizare a unor drepturi prezente ori viitoare rezultând din sau având legătură cu
unul ori mai multe contracte financiare calificate;
b)orice acord master - master de netting - orice acord master de netting între două părţi, prin
care se prevede nettingul între două sau mai multe acorduri master de netting;
c)orice înţelegere de garantare subsecventă ori în legătură cu unul sau mai multe acorduri
master de netting;
2. activităţi curente reprezintă acele activităţi de producţie, comerţ sau prestări de
servicii şi operaţiuni financiare, propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observaţie
şi în perioada de reorganizare, în cursul normal al activităţii sale, cum ar fi:
a)continuarea activităţilor contractate şi încheierea de noi contracte, conform obiectului de
activitate;
b)efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora;
c)asigurarea finanţării capitalului de lucru în limite curente;
3. [textul din Art. 5, alin. (1), punctul 3. din titlul 0, capitolul II, sectiunea 2 a fost abrogat la
14-dec-2015 de Art. 630, punctul 1. din titlul XI, capitolul II din Legea 312/2015]
4. administrator special este persoana fizică sau juridică desemnată de adunarea generală a
acţionarilor/asociaţilor/membrilor debitorului, împuternicită să le reprezinte interesele în
procedură şi, atunci când debitorului i se permite să îşi administreze activitatea, să efectueze, în
numele şi pe contul acestuia, actele de administrare necesare;
41. ansamblu independent reprezintă un grup de bunuri ale debitorului care asigură realizarea
unor bunuri sau servicii şi permite desfăşurarea activităţii întreprinderii;
5. averea debitorului reprezintă totalitatea bunurilor şi drepturilor sale patrimoniale, inclusiv
cele dobândite în cursul procedurii insolvenţei, care pot face obiectul executării silite potrivit
Codului de procedură civilă;
51. avertizarea timpurie reprezintă alertarea asupra existenţei unor circumstanţe care ar putea
da naştere stării de dificultate sau de insolvenţă a debitorului şi care îi pot semnala acestuia
necesitatea de a acţiona fără întârziere şi/sau furnizarea, cu titlu gratuit, a unor informaţii cu
privire la soluţii de redresare;
6. Buletinul procedurilor de insolvenţă, denumit în continuare BPI, este publicaţia editată de
Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, care are drept scop publicarea citaţiilor,
convocărilor, notificărilor şi comunicărilor actelor de procedură efectuate de instanţele
judecătoreşti, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar după deschiderea procedurii de
insolvenţă prevăzute de prezenta lege, precum şi a altor acte care, potrivit legii, trebuie
publicate;
7. centrul principalelor interese ale debitorului, în situaţia procedurii de insolvenţă cu
element de extraneitate, este, până la proba contrarie, după caz:
a)sediul social al persoanei juridice;
b)sediul profesional al persoanei fizice care exercită o activitate economică sau o profesie
independentă;
c)domiciliul persoanei fizice care nu exercită o activitate economică sau o profesie
independentă;
8. cererea comună de deschidere a procedurii insolvenţei este cererea formulată de debitor sau
creditor, având drept scop deschiderea procedurii insolvenţei în mod concomitent împotriva a 2
sau a mai multor membri ai grupului de societăţi, în cadrul unor dosare separate, repartizate spre
soluţionare aceluiaşi judecător-sindic;
81. contracte în derulare reprezintă acele contracte care nu au fost executate în totalitate sau
substanţial de toate părţile la data confirmării acordului de restructurare sau, după caz, la data
deschiderii procedurii concordatului preventiv sau insolvenţei;
82. contracte în derulare esenţiale reprezintă contractele din categoria prevăzută la pct. 81
necesare pentru continuarea activităţii curente, inclusiv cele care au ca obiect furnizarea unor
bunuri sau servicii, a cărei suspendare ar duce la întreruperea acesteia, acestea incluzând fără a
se limita la contracte de leasing, licenţă, franciză, furnizare pe termen lung, cum ar fi energie
electrică, apă, telecomunicaţii, gaze;
9. controlul este capacitatea de a determina sau influenţa în mod dominant, direct ori
indirect, politica financiară şi operaţională a unei societăţi sau deciziile la nivelul
organelor societare. O persoană va fi considerată ca deţinând controlul atunci când:
a)deţine în mod direct sau indirect o participaţie calificată de cel puţin 40% din drepturile de vot
ale respectivei societăţi şi niciun alt asociat sau acţionar nu deţine în mod direct ori indirect un
procentaj superior al drepturilor de vot;
b)deţine în mod direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot în adunarea generală a
societăţii respective;
c)în calitate de asociat sau acţionar al respectivei societăţi dispune de puterea de a numi sau de a
revoca majoritatea membrilor organelor de administraţie, conducere sau supraveghere;
10. consumator captiv este consumatorul care, din considerente tehnice, economice sau de
reglementare, nu poate alege furnizorul;
11. contractul financiar calificat este:
a)orice contract având ca obiect operaţiuni cu instrumente financiare derivate;
b)orice acord repo şi acord reverse repo;
c)orice contract buy-sellback şi sell-buyback; precum şi
d)orice contract având ca obiect operaţiuni de împrumut de valori mobiliare, realizate pe pieţele
reglementate, pieţele asimilate sau pieţele la buna înţelegere, astfel cum sunt acestea
reglementate;
12. contract de compensare bilaterală reprezintă oricare dintre următoarele:
I.(A) orice contract sau clauză cuprinsă într-un contract încheiat între instituţia de credit
debitoare şi orice altă entitate, inclusiv persoane fizice, având ca obiect operaţiuni cu
instrumente financiare derivate realizate pe pieţele reglementate, pieţele asimilate ori pe pieţele
la buna înţelegere, prin care se stipulează compensarea unor obligaţii de plată sau obligaţii de a
face, prezente ori viitoare, decurgând din sau având legătură cu unul ori mai multe astfel de
contracte, inclusiv orice garanţie accesorie ori având legătură cu acestea; sau
II.(B) orice contract sau clauză, de natura celor prevăzute la lit. A, prin care se stipulează
compensarea unor obligaţii de plată sau obligaţii de a face, prezente ori viitoare,
decurgând din unul sau mai multe contracte de compensare bilaterală, inclusiv orice
garanţie accesorie ori având legătură cu acestea, în temeiul cărora compensarea bilaterală
contractuală se poate realiza prin una sau mai multe dintre următoarele modalităţi:
a)stingerea şi/sau devansarea scadenţei oricărei obligaţii de plată ori obligaţii de a face
decurgând din unul sau mai multe contracte din categoria celor prevăzute mai sus;
b)calcularea sau estimarea unei valori de compensare, valori de piaţă, valori de lichidare ori
valori de înlocuire a oricărei obligaţii care a fost stinsă sau a cărei scadenţă a fost devansată
potrivit prevederilor lit. a);
c)conversia într-o singură monedă a oricărei valori calculate potrivit prevederilor lit. b);
d)compensarea, până la obţinerea unei sume nete, a oricăror valori calculate potrivit
prevederilor lit. b), aşa cum au fost convertite potrivit prevederilor lit. c);
e)lichidarea bunurilor şi drepturilor din averea instituţiei de credit debitoare;
121. convenţie de plată - înţelegerea între debitor şi creditor privind stingerea în una sau mai
multe tranşe a obligaţiilor la alte termene decât cele scadente conform prevederilor contractuale
sau legale;
13. coordonarea procedurală reprezintă setul de măsuri menite să coreleze procedurile de
insolvenţă deschise împotriva membrilor unui grup de societăţi, cu scopul de a asigura
celeritatea şi armonizarea procedurilor, precum şi minimizarea costurilor;
14. creanţe bugetare reprezintă creanţele constând în impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte
venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora. Îşi păstrează această natură şi creanţele
bugetare care nu sunt acoperite în totalitate de valoarea privilegiilor, ipotecilor sau a gajurilor
deţinute, pentru partea de creanţă neacoperită;
15. creanţe care beneficiază de o cauză de preferinţă sunt acele creanţe care sunt însoţite de un
privilegiu şi/sau de un drept de ipotecă şi/sau de drepturi asimilate ipotecii, potrivit art. 2.347
din Codul civil, şi/sau de un drept de gaj asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent
dacă acesta este debitor principal sau terţ garant faţă de persoanele beneficiare ale cauzelor de
preferinţă. În cazul în care debitorul este terţ garant, creditorul care beneficiază de o cauză de
preferinţă va exercita drepturile corelative numai în ceea ce priveşte bunul sau dreptul respectiv.
Aceste cauze de preferinţă au înţelesul dat lor de Codul civil, dacă prin lege specială nu se
prevede altfel;
16. categoria de creanţe defavorizate este considerată a fi categoria de creanţe pentru
care planul de reorganizare prevede cel puţin una dintre modificările următoare pentru
creanţele categoriei respective:
a)o reducere a cuantumului creanţei şi/sau a accesoriilor acesteia la care creditorul este
îndreptăţit potrivit prezentei legi;
b)o reducere a garanţiilor ori reeşalonarea plăţilor în defavoarea creditorului, fără acordul
expres al acestuia;
161. creanţele în litigiu reprezintă creanţele a căror existenţă sau întindere este contestată şi în
privinţa cărora nu s-a pronunţat o hotărâre definitivă până la data întocmirii acordului de
restructurare sau, după caz, a deschiderii procedurii de concordat;
162. creanţe neafectate reprezintă creanţele care nu sunt modificate în mod direct de un acord
de restructurare sau de un concordat preventiv; orice creanţă neinclusă în lista creanţelor
afectate este creanţă neafectată;
17. [textul din Art. 5, alin. (1), punctul 17. din titlul 0, capitolul II, sectiunea 2 a fost abrogat la
17-iul-2022 de Art. I, punctul 10. din Legea 216/2022]
18. creanţe salariale sunt creanţele ce izvorăsc din raporturi de muncă şi raporturi asimilate
între debitor şi angajaţii acestuia. Aceste creanţe sunt înregistrate din oficiu în tabelul de creanţe
de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar;
19. creditor îndreptăţit să participe la procedură este acel titular al unui drept de creanţă asupra
averii debitorului, care a înregistrat o cerere de înscriere a creanţei, în urma admiterii căreia
acesta dobândeşte drepturile şi obligaţiile reglementate de prezenta lege pentru fiecare stadiu al
procedurii. Calitatea de creditor încetează ca urmare a neînscrierii sau a înlăturării din tabelele
creditorilor întocmite succesiv în procedură, precum şi prin închiderea procedurii; au calitatea
de creditor, fără a depune personal declaraţiile de creanţă, salariaţii debitorului;
20. creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei este creditorul a
cărui creanţă asupra patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult
de 60 de zile. Prin creanţă certă, în sensul prezentei legi, se înţelege acea creanţă a cărei
existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate
de la debitor sau recunoscute de dânsul. Creditorii vor putea solicita deschiderea
procedurii insolvenţei doar în cazul în care, după compensarea datoriilor reciproce, de
orice natură, suma datorată acestora va depăşi suma prevăzută la pct. 72;
*) În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 pct. 20, coroborate cu prevederile art. 1.617
alin. (1) şi (3) din Codul civil, stabileşte că:
Renunţarea la compensaţie este compatibilă cu procedura insolvenţei, cu excepţia situaţiei în
care creanţa ce face obiectul compensaţiei aparţine creditorului îndreptăţit să solicite
deschiderea procedurii.
Este admisibilă invocarea compensaţiei legale a datoriilor reciproce dintre un creditor înscris la
masa credală şi debitorul aflat în insolvenţă, de către un alt creditor îndreptăţit să participe la
procedură, dacă acesta din urmă poate dovedi prejudiciul cauzat prin refuzul sau neglijenţa
debitorului insolvent şi a practicianului în insolvenţă în exercitarea acestui drept.
21. creditor cu creanţe curente sau creditor curent este acel creditor ce deţine creanţe certe,
lichide şi exigibile, născute în timpul procedurii de insolvenţă, şi care are dreptul de a i se achita
cu prioritate creanţa, conform documentelor din care rezultă;
22. creditori chirografari sunt creditorii debitorului înscrişi în tabelele de creanţe care nu
beneficiază de o cauză de preferinţă. Sunt creditori chirografari şi creditorii care beneficiază de
cauze de preferinţă, ale căror creanţe nu sunt acoperite în totalitate de valoarea privilegiilor, a
ipotecilor sau a gajurilor deţinute, pentru partea de creanţă neacoperită. Simpla înscriere în
Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare a unei creanţe nu determină transformarea
acesteia în creanţă care beneficiază de o cauză de preferinţă;
23. creditori indispensabili sunt furnizorii care nu pot fi înlocuiţi în condiţii economice sau
financiare rezonabile, raportat la continuarea activităţii debitorului;
24. creditor străin este creditorul al cărui domiciliu sau, după caz, sediu este stabilit într-un stat
străin;
25. data deschiderii procedurii reprezintă:
a)în cazul cererii debitorului de deschidere a procedurii, data pronunţării încheierii
judecătorului-sindic, prevăzută la art. 71;
b)în cazul cererii creditorului de deschidere a procedurii, data pronunţării sentinţei
judecătorului-sindic, prevăzută la art. 72;
c)în cazul insolvenţei transfrontaliere, momentul la care hotărârea de deschidere a procedurii
produce efecte, chiar dacă aceasta nu are caracter definitiv;
26. debitor este persoana fizică sau juridică care poate fi subiect al unei proceduri prevăzute de
prezenta lege;
261. descărcare definitivă de obligaţii reprezintă stingerea, în condiţiile prezentei legi, a
diferenţelor dintre datoriile existente la data deschiderii procedurii şi a datoriilor reduse printrun
acord de restructurare, plan de concordat sau de reorganizare, după caz, ca urmare a
închiderii procedurii pentru motivul îndeplinirii cu succes a acordului/planului propus în
condiţiile legii. În cazul falimentului, aceasta operează în baza hotărârii definitive de închidere a
procedurii;
262. dificultatea reprezintă starea generată de orice împrejurare care determină o afectare
temporară a activităţii ce dă naştere unei ameninţări reale şi grave la adresa capacităţii viitoare a
debitorului de a-şi plăti datoriile la scadenţă, dacă nu sunt luate măsuri adecvate; debitorul în
stare de dificultate este capabil să îşi execute obligaţiile pe măsură ce devin scadente;
27. [textul din Art. 5, alin. (1), punctul 27. din titlul 0, capitolul II, sectiunea 2 a fost abrogat la
17-iul-2022 de Art. I, punctul 13. din Legea 216/2022]
28. extras al raportului de activitate reprezintă un rezumat al măsurilor luate de
administratorul judiciar/lichidatorul judiciar. Menţionarea următoarelor elemente este
obligatorie:
a)persoanele de specialitate desemnate potrivit prevederilor art. 61, precum şi onorariul
acestora;
b)actele de dispoziţie asupra averii debitorului şi documentele încheiate în acest sens, inclusiv
procesul-verbal de adjudecare sau contractul de vânzare, după caz;
c)încheierea, modificarea sau încetarea unor contracte la care debitorul este parte;
d)situaţia încasărilor şi plăţilor, în sinteză;
e)promovarea unor acţiuni prevăzute la art. 117-122 sau la art. 169;
f)măsuri privind acordarea unei protecţii corespunzătoare creditorului care beneficiază de o
cauză de preferinţă;
g)stadiul efectuării inventarierii, dacă este cazul;
281. finanţare intermediară înseamnă orice finanţare, inclusiv constituire de garanţii, credit
furnizor cu termen de plată mai mare de 90 de zile, acordată de un creditor existent sau un
creditor nou, pentru perioada suspendării executărilor silite individuale, în procedura
concordatului preventiv şi pe durata perioadei de observaţie, în procedura insolvenţei. Aceasta
trebuie să fie rezonabilă şi imediat necesară pentru ca activitatea debitorului să se poată derula
în continuare sau pentru ca valoarea afacerii debitorului să fie păstrată ori sporită;
282. finanţare nouă înseamnă orice finanţare, inclusiv constituire de garanţii, credit furnizor cu
termen de plată mai mare de 90 de zile, acordată de un creditor existent sau un creditor nou, în
vederea punerii în aplicare a unui acord/plan de restructurare/plan de reorganizare şi inclusă în
acesta;
29. insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa
fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile şi care se prezumă
atunci când debitorul, după 60 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor;
prezumţia este relativă;
30. insolvenţa instituţiei de credit este acea stare a instituţiei de credit aflate în una dintre
următoarele situaţii:
a)incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu disponibilităţile băneşti;
b)scăderea sub 2% a indicatorului de solvabilitate a instituţiei de credit;
c)retragerea autorizaţiei de funcţionare a instituţiei de credit, potrivit prevederilor legale, ca
urmare a imposibilităţii de redresare financiară a unei instituţii de credit;
31. insolvenţa societăţii de asigurare/reasigurare este acea stare a societăţii de asigurare/
reasigurare caracterizată prin una dintre următoarele situaţii:
a)incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu disponibilităţile băneşti;
b)retragerea autorizaţiei de funcţionare ca urmare a constatării nerespectării sau a imposibilităţii
restabilirii nivelului fondurilor proprii eligibile să acopere SCR - cerinţa de capital de
solvabilitate şi/sau MCR - cerinţa de capital minim, conform Legii nr. 237/2015, cu
modificările şi completările ulterioare, cumulativ cu existenţa unor capitaluri proprii negative
inclusiv în cazul în care această situaţie se manifestă ulterior retragerii autorizaţiei respective, în
cazul societăţilor supravegheate conform părţii I din aceeaşi lege;
c)retragerea autorizaţiei de funcţionare ca urmare a scăderii valorii marjei de solvabilitate
disponibile sub jumătate din limita minimă prevăzută de reglementările legale în vigoare pentru
fondul de siguranţă, în cazul societăţilor supravegheate conform părţii a II-a «Regimul naţional
de supraveghere» din Legea nr. 237/2015, cu modificările şi completările ulterioare, cumulativ
cu existenţa unor capitaluri proprii negative inclusiv în cazul în care această situaţie se
manifestă ulterior retragerii autorizaţiei respective, în cazul societăţilor supravegheate conform
părţii a II-a din aceeaşi lege;
d)retragerea autorizaţiei în cazul asigurătorului rezidual rezultat din procesul de rezoluţie
conform prevederilor art. 71 din Legea nr. 246/2015, cu modificările ulterioare.
32. instanţa străină este autoritatea judecătorească sau orice altă autoritate competentă potrivit
legii statului de origine, abilitată să deschidă şi să controleze sau să supravegheze o procedură
străină ori să adopte hotărâri în cursul derulării unei asemenea proceduri;
33. instrumente financiare sunt valori mobiliare, titluri de participare ale organismelor de
plasament colectiv, instrumente ale pieţei monetare, contracte futures, inclusiv contracte care
implică plata unor diferenţe în numerar, contracte forward pe rata dobânzii, swap-uri pe rata
dobânzii, cursul de schimb şi acţiuni, opţiuni pe orice instrument financiar prevăzut în aceste
categorii, inclusiv contracte care implică plata unor diferenţe în numerar, precum şi opţiuni pe
cursul de schimb, rata dobânzii şi instrumente financiare derivate pe mărfuri şi orice alt
instrument admis la tranzacţionare pe o piaţă reglementată într-un stat membru sau pentru care
s-a făcut o cerere de admitere la tranzacţionare pe o astfel de piaţă;
34. înţelegere de garantare este orice contract/instrument de garantare a unui acord de netting
sau a unor contracte financiare calificate, incluzând: gajuri, scrisori de garanţie, garanţii
personale şi altele asemenea;
35. grup de societăţi înseamnă două sau mai multe societăţi interconectate prin control şi/sau
deţinerea participaţiilor calificate;
36. [textul din Art. 5, alin. (1), punctul 36. din titlul 0, capitolul II, sectiunea 2 a fost abrogat la
17-iul-2022 de Art. I, punctul 16. din Legea 216/2022]
37.
membru al grupului poate fi oricare din societăţile grupului, indiferent dacă este societateamamă
sau un membru controlat al grupului;
38. membru controlat al grupului este acea societate controlată de societatea-mamă;
39. obligaţie de cooperare reprezintă îndatorirea instanţelor şi a practicienilor în
insolvenţă de a asigura coordonarea procedurală prin următoarele mijloace:
a)schimbul de informaţii cu privire la procedură, în special în privinţa creanţelor, activelor şi
măsurilor luate de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar;
b)deschiderea concomitentă a procedurilor de insolvenţă a membrilor grupului, la cererea
debitorilor sau a creditorilor;
c)fixarea corelată a termenelor procedurale, precum şi a şedinţelor adunării creditorilor;
d)în cazul în care nu a fost desemnat acelaşi practician în insolvenţă pentru fiecare membru al
grupului, coordonarea comunicării între practicienii în insolvenţă de către practicianul desemnat
în dosarul privind societatea-mamă sau, după caz, societatea cu cea mai mare cifră de afaceri
conform ultimei situaţii financiare anuale publicate;
40. operaţiunea de compensare bilaterală (netting) presupune realizarea, în legătură cu
unul sau mai multe contracte financiare calificate, a uneia sau a mai multora dintre
următoarele operaţiuni:
a)încetarea unui contract financiar calificat şi/sau accelerarea oricărei plăţi sau îndepliniri a unei
obligaţii ori realizări a unui drept în baza unuia sau a mai multor contracte financiare calificate
având ca temei un acord de compensare bilaterală (netting);
b)calcularea sau estimarea unei valori de compensare, valori de piaţă, valori de lichidare ori
valori de înlocuire a oricăreia dintre obligaţiile sau drepturile la care se referă lit. a);
c)conversia într-o singură monedă a oricărei valori, calculată potrivit lit. b);
d)compensarea, până la obţinerea unei sume nete (off-set), a oricăror valori calculate potrivit lit.
b) şi convertite potrivit prevederilor lit. c);
41. participaţie calificată înseamnă fracţiunea de capital cuprinsă între 20% şi 50% deţinută de
către o persoană în altă societate;
42. perioada de observaţie este perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii insolvenţei şi
data confirmării planului de reorganizare sau, după caz, a intrării în faliment;
421. perioada suspectă reprezintă oricare dintre intervalele prevăzute de prezenta lege,
anterioare deschiderii unei proceduri de insolvenţă, în care sunt încheiate acte sau operaţiuni
frauduloase ale debitorului în dauna drepturilor creditorilor, supuse verificării potrivit
prevederilor prezentei legi;
422. persoana strâns legată de debitor este considerată persoana care, într-o perioadă de 2
ani înaintea deschiderii unei proceduri prevăzute de prezenta lege, a avut cel puţin una
dintre următoarele calităţi:
a)persoană afiliată în sensul art. 7 pct. 26 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare;
b)membru al organelor de administrare, de conducere sau de supraveghere ale debitorului;
c)persoană juridică în care directorii, administratorii sau asociaţii/acţionarii debitorului sunt
membri în organele de administrare, conducere sau supraveghere;
d)persoane care au acces la informaţii fără caracter public cu privire la întreprinderea
debitorului şi care au posibilitatea de a controla operaţiunile acestuia, inclusiv în cazul în care
sunt într-un raport de muncă cu debitorul, sau care au posibilitatea de a obţine beneficii de pe
urma situaţiei financiare a debitorului, în calitate de consilieri externi, contabili sau auditori;
e)soţul/soţia sau rudele până la gradul al III-lea inclusiv cu persoanele prevăzute la lit. a) şi b);
f)beneficiarul real al debitorului, în sensul art. 4 din Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi
combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi
completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare.
43. piaţa reglementată este sistemul de tranzacţionare prevăzut de art. 125 din Legea nr.
297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare;
431. procedura acordului de restructurare reprezintă procedura de prevenire a insolvenţei prin
care debitorul supune confirmării judecătorului-sindic un acord de restructurare negociat în
prealabil cu creditorii ale căror creanţe sunt afectate şi aprobat în condiţiile prezentei legi, în
baza căruia îşi redresează activitatea şi îşi achită total sau parţial creanţele afectate în perioada
stabilită prin acordul de restructurare;
44. procedura colectivă este procedura în care creditorii participă împreună la urmărirea şi
recuperarea creanţelor lor, în modalităţile prevăzute de prezenta lege;
441. procedura concordatului preventiv reprezintă procedura judiciară de prevenire a
insolvenţei, a cărei deschidere suspendă executările silite în condiţiile prezentei legi, iar
debitorul îşi redresează activitatea şi îşi achită total sau parţial creanţele afectate în baza unui
plan de restructurare votat de creditorii ale căror creanţe sunt afectate şi omologat de
judecătorul-sindic;
45. procedura falimentului este procedura de insolvenţă, concursuală, colectivă şi egalitară,
care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului,
urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat;
46. procedura generală reprezintă procedura de insolvenţă prevăzută de prezenta lege, prin care
un debitor care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 38 alin. (1), fără a le îndeplini simultan şi
pe cele de la art. 38 alin. (2), intră, după perioada de observaţie, succesiv, în procedura de
reorganizare judiciară şi în procedura falimentului sau, separat, numai în reorganizare judiciară
ori doar în procedura falimentului;
47. procedura simplificată reprezintă procedura de insolvenţă prevăzută de prezenta lege, prin
care debitorul care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 38 alin. (2) intră direct în procedura
falimentului, fie odată cu deschiderea procedurii insolvenţei, fie după o perioadă de observaţie
de maximum 20 de zile, perioadă în care vor fi analizate elementele prevăzute la art. 38 alin. (2)
lit. c) şi d);
48. procedura română de insolvenţă este orice procedură reglementată de prezenta lege, cu
excepţia procedurilor de prevenire a insolvenţei;
49. procedura străină este procedura colectivă, publică, judiciară sau administrativă, care se
desfăşoară în conformitate cu legislaţia în materie de insolvenţă a unui stat străin, inclusiv
procedura provizorie, în care bunurile şi activitatea debitorului sunt supuse controlului sau
supravegherii unei instanţe străine, în scopul reorganizării sau lichidării activităţii acelui
debitor;
50. procedura străină principală este procedura străină de insolvenţă care se desfăşoară în statul
în care se situează centrul principalelor interese ale debitorului;
51. procedura străină secundară este procedura străină de insolvenţă, alta decât cea principală,
care se desfăşoară în statul în care debitorul îşi are stabilit un sediu;
52. profesia liberală este profesia exercitată în baza unei calificări profesionale, cu titlu
personal, pe propria răspundere şi în mod independent, implicând activităţi de natură
intelectuală în interesul clientului şi servind interesul public. Caracteristice pentru aceste
profesii sunt: existenţa unui cod de etică, pregătirea profesională continuă şi confidenţialitatea
relaţiilor cu clientul;
53. programul de plată a creanţelor este graficul de achitare a creanţelor, menţionat în
acordul de restructurare, în planul de restructurare sau în planul de reorganizare, care
include:
a)cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor; dar nu mai mult
decât sumele datorate conform listei creanţelor afectate sau tabelului definitiv de creanţe; în
cazul creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferinţă sumele vor putea include şi dobânzile;
b)termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume;
54. reorganizare judiciară este procedura ce se aplică debitorului în insolvenţă, persoană
juridică, în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a
creanţelor. Procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, confirmarea,
implementarea şi respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate să
prevadă, nelimitativ, împreună sau separat:
a)restructurarea operaţională şi/sau financiară a debitorului;
b)restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social;
c)restrângerea activităţii prin lichidarea parţială sau totală a activului din averea debitorului;
55. reprezentant român este practicianul în insolvenţă desemnat ca administrator sau lichidator
judiciar ori administrator concordatar, în cadrul unei proceduri române de insolvenţă sau de
prevenire a insolvenţei potrivit prevederilor prezentei legi;
56. reprezentant străin este persoana fizică sau juridică, incluzând persoanele desemnate cu titlu
provizoriu, autorizate, în cadrul unei proceduri străine să administreze reorganizarea sau
lichidarea bunurilor şi a activităţii debitorului sau să acţioneze ca reprezentant al unei proceduri
străine;
57. sediul este orice punct de lucru în care debitorul exercită, cu mijloace umane şi materiale şi
cu caracter netranzitoriu, o activitate economică sau o profesie independentă;
58. sediul principal este, în situaţia procedurii de insolvenţă cu element de extraneitate, locul în
care se află, într-un mod verificabil de către terţi, centrul principal de conducere, supraveghere
şi gestiune a activităţii statutare a persoanei juridice, chiar dacă hotărârile organului de
conducere respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de membri, acţionari sau
asociaţi din alte state;
59. sediul profesional este locul în care funcţionează, într-un mod verificabil de către terţi,
conducerea activităţii economice ori a exercitării profesiei liberale a persoanei fizice;
60. sistemul alternativ de tranzacţionare este sistemul de tranzacţionare prevăzut la art. 2 alin.
(1) pct. 26 din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare;
61. societate înseamnă orice entitate de drept privat constituită în temeiul Legii societăţilor nr.
31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
62. societate-mamă este societatea care exercită controlul sau influenţa dominantă asupra
celorlalte societăţi din grup;
63. societate de asigurare/reasigurare este asigurătorul şi/sau reasigurătorul, astfel cum sunt
definiţi la art. 2 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea
asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare;
64. statul în care se găseşte un bun este:
a)pentru bunurile corporale - statul pe teritoriul căruia este situat bunul;
b)pentru bunurile şi drepturile pe care proprietarul sau titularul trebuie să le înscrie într-un
registru public - statul sub a cărui autoritate este păstrat registrul;
c)pentru creanţe - statul pe teritoriul căruia se află centrul principalelor interese ale debitorului
creanţei, astfel cum este determinat la pct. 7;
65. [textul din Art. 5, alin. (1), punctul 65. din titlul 0, capitolul II, sectiunea 2 a fost abrogat la
17-iul-2022 de Art. I, punctul 21. din Legea 216/2022]
66. supravegherea exercitată de administratorul judiciar, în condiţiile în care nu s-a
ridicat dreptul de administrare al debitorului, constă în analiza permanentă a activităţii
acestuia, avizarea prealabilă atât a măsurilor care implică patrimonial debitorul, cât şi a
celor menite să conducă la restructurarea/reorganizarea acestuia şi urmărirea
operaţiunilor efectuate în baza avizului prealabil. Avizarea se efectuează având la bază o
raportare întocmită de către administratorul special, care menţionează şi faptul că au fost
verificate şi că sunt îndeplinite condiţiile privind realitatea şi oportunitatea operaţiunilor
juridice supuse avizării. Supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului
debitorului se face prin avizul prealabil acordat cel puţin cu privire la următoarele
operaţiuni:
a)plăţile, atât prin contul bancar, cât şi prin casierie; aceasta se poate realiza fie prin avizarea
fiecărei plăţi, fie prin instrucţiuni generale cu privire la efectuarea plăţilor;
b)încheierea contractelor în perioada de observaţie şi în perioada de reorganizare;
c)operaţiunile juridice în litigiile în care este implicat debitorul, avizarea măsurilor propuse
privind recuperarea creanţelor;
d)operaţiunile care implică diminuarea patrimoniului, precum casări, reevaluări etc.;
e)tranzacţiile propuse de către debitor;
f)situaţiile financiare şi raportul de activitate ataşat acestora;
g)măsurile de restructurare sau modificările contractului colectiv de muncă;
h)mandatele pentru adunările şi comitetele creditorilor ale societăţilor aflate în insolvenţă la
care societatea debitoare deţine calitatea de creditor, precum şi în adunările generale ale
acţionarilor la societăţile la care debitorul deţine participaţii;
i)înstrăinarea de active imobilizate din patrimoniul societăţii la care debitorul deţine participaţii
sau grevarea de sarcini ale acestora - este necesară, pe lângă avizul administratorului judiciar, şi
parcurgerea procedurii prevăzute la art. 87 alin. (2) şi (3);
67. tabel definitiv de creanţe este tabelul care cuprinde toate creanţele asupra averii debitorului
la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au
formulat contestaţii, precum şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor sau cele
admise provizoriu de către judecătorul-sindic. În cazul procedurii simplificate, tabelul definitiv
de creanţe cuprinde, pe lângă creanţele născute anterior deschiderii procedurii, şi creanţele
născute în perioada de observaţie, ce au fost admise la masa credală. În acest tabel se arată suma
solicitată, suma admisă şi rangul de prioritate al creanţei potrivit prevederilor art. 159 şi 161;
68. tabelul definitiv consolidat de creanţe cuprinde totalitatea creanţelor care figurează ca
admise în tabelul definitiv de creanţe şi cele din tabelul suplimentar necontestate, precum şi cele
rezultate în urma soluţionării contestaţiilor la tabelul suplimentar. În situaţia în care s-a dispus
intrarea în faliment după confirmarea unui plan de reorganizare, tabelul definitiv consolidat va
cuprinde: totalitatea creanţelor ce figurează ca admise în tabelul definitiv de creanţe, cele din
tabelul suplimentar necontestate, cele rezultate în urma soluţionării contestaţiilor la tabelul
suplimentar, din care se vor deduce sumele achitate pe parcursul derulării planului de
reorganizare;
69. tabelul preliminar de creanţe cuprinde toate creanţele scadente sau nescadente, sub
condiţie sau în litigiu, născute înainte de data deschiderii procedurii, acceptate de către
administratorul judiciar în urma verificării acestora. În tabel vor fi menţionate: suma solicitată
de către creditor, suma acceptată, rangul de prioritate, iar în situaţia creditorului aflat în
procedura insolvenţei se va arăta şi administratorul judiciar/lichidatorul judiciar desemnat. În
cazul procedurii simplificate, în acest tabel se vor înregistra şi creanţele născute după
deschiderea procedurii şi până la momentul intrării în faliment. Pentru creanţele creditorilor care
fac parte din categoria persoanelor strâns legate de debitor, în tabelul preliminar de creanţe se
vor menţiona suplimentar înscrisurile care constată creanţa şi datele înscrise în registrele de
publicitate.
70. tabelul suplimentar cuprinde toate creanţele născute după data deschiderii procedurii
generale şi până la data începerii procedurii falimentului, acceptate de către lichidatorul judiciar
în urma verificării acestora. În tabel vor fi menţionate atât suma solicitată de către creditor, cât
şi suma acceptată şi rangul de preferinţă;
71. testul creditorului privat reprezintă analiza comparativă a gradului de îndestulare a creanţei
bugetare prin raportare la un creditor mediu diligent, în cadrul unei proceduri de prevenire a
insolvenţei sau reorganizare, comparativ cu o procedură de faliment. Analiza are la bază un
raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat şi se raportează inclusiv la durata unei
proceduri de faliment comparativ cu programul de plăţi propus. Nu constituie ajutor de stat
situaţia în care testul creditorului privat atestă faptul că distribuţiile pe care le-ar primi creditorul
bugetar în cazul unei proceduri de prevenire a insolvenţei sau reorganizare sunt superioare celor
pe care le-ar primi într-o procedură de faliment. Testul creditorului privat poate fi efectuat şi la
solicitarea părţii care propune un acord/plan de restructurare sau un plan de reorganizare, pe
cheltuiala acesteia, de un expert independent, inclusiv de practicianul în insolvenţă din cadrul
procedurii, şi va fi comunicat creditorului bugetar odată cu acordul de restructurare/planul de
restructurare sau odată cu planul de reorganizare;
72. valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă
cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă. Valoarea-prag este de 50.000 lei atât
pentru creditori, cât şi pentru debitori, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul
numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare, pentru creanţe de altă natură decât cele
salariale, iar pentru salariaţi este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat.
*) În interpretarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile
de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840
din 2 octombrie 2018, cerinţa referitoare la cuantumul creanţelor bugetare mai mic de 50% din
totalul declarat al creanţelor debitorului nu este aplicabilă pentru cererile de deschidere a
procedurii insolvenţei formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de
Legea nr. 31/1990.
*) Pe durata stării de alertă se suspendă aplicabilitatea tezei finale a art. 5 pct. 72 şi a tezei finale
a art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare.
Pe durata stării de alertă, în cazul debitorilor care şi-au întrerupt activitatea total sau parţial ca
efect al măsurilor adoptate pe perioada stării de urgenţă, instituită prin Decretul nr. 195/2020 şi
prelungită prin Decretul nr. 240/2020, de autorităţile publice competente potrivit legii, pentru
prevenirea răspândirii virusului SARS-Cov-2, menţinute, după caz, şi în perioada stării de
alertă, valoarea-prag prevăzută la art. 5 pct. 72 din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi
completările ulterioare, este de 50.000 lei, atât pentru creditori, cât şi pentru debitori.
73. fondul de comerţ reprezintă ansamblul bunurilor mobile şi imobile, corporale şi necorporale
- mărci, firme, embleme, brevete de invenţii, vad comercial -, utilizate de un operator economic
în vederea desfăşurării activităţii sale;
74. activitate de interes public reprezintă orice activitate de interes general, local sau naţional,
care, pentru a răspunde nevoilor sociale, se desfăşoară în mod regulat şi continuu.
75. instrumente de datorie - în sensul art. 1611 pct. 8 şi al art. 234 pct. 8, înseamnă obligaţiuni
şi alte forme de datorii transferabile şi instrumente care creează sau recunosc o datorie şi care
îndeplinesc toate condiţiile de la art. 2341.
(2)În scopul aplicării prevederilor art. 1961, art. 1963 şi ale art. 204-214, 216-230 şi 232-241,
termenii şi sintagmele grup, entitate din grup, firmă de investiţii, rezoluţie, autoritate de rezoluţie,
instituţie supusă rezoluţiei, condiţii de declanşare a procedurii de rezoluţie, acţiune de rezoluţie,
instrumente de rezoluţie, competenţe de rezoluţie, instrument public de stabilizare financiară,
instrumente de capital, destinatar, administrator special au înţelesul prevăzut de legislaţia privind
redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii.

(1)Procedurile de prevenire a insolvenţei, prevăzute de prezentul titlu, se aplică debitorilor aflaţi în
dificultate, dar care nu se află în insolvenţă.
(2)Debitorul face dovada faptului că este în dificultate prin raportul întocmit de
administratorul restructurării sau administratorul concordatar, care cuprinde cel puţin
următoarele elemente:
a)natura stării de dificultate, respectiv descrierea împrejurării care determină afectarea temporară a
activităţii şi efectele previzionate;
b)factorii interni şi externi care au determinat starea de dificultate a debitorului;
c)indicatorii financiari aplicabili respectivului debitor, care pot justifica existenţa unei ameninţări la
adresa capacităţii viitoare a debitorului de a-şi plăti datoriile la scadenţă într-o perioadă de maximum
24 de luni de la apariţia împrejurării respective;
d)motivul pentru care dificultatea nu poate fi considerată reversibilă în mod natural prin continuarea
activităţii planificate a debitorului fără luarea unor măsuri adecvate de redresare.
e)analiza situaţiei economice a debitorului din care să reiasă elemente care să probeze că debitorul nu
este în stare de insolvenţă, cu indicarea documentelor pe care această analiză este bazată.
(3)Raportul şi documentele prevăzute la alin. (2) lit. e) vor fi anexate acordului de restructurare, iar
în cazul procedurii concordatului, cererii debitorului privind deschiderea procedurii.

(1)Organele care aplică procedurile prevăzute de prezentul titlu sunt: instanţele judecătoreşti prin
judecătorul-sindic, administratorul restructurării, respectiv administratorul concordatar.
Administratorul restructurării şi administratorul concordatar trebuie să aibă calitatea de practician în
insolvenţă.
(2)Creditorii participă la procedură în mod individual, în măsura permisă de drepturile aferente
creanţei lor, precum şi în mod colectiv, prin şedinţe colective ori de câte ori aceştia consideră necesar
să se întrunească. Creditorii salariali îşi pot exercita drepturile prevăzute în prezentul titlu şi prin
intermediul unui reprezentant ales dintre aceştia.

(1)Tribunalul în a cărui circumscripţie se află sediul social sau profesional al debitorului este
competent să soluţioneze cererile la care se referă prezentul titlu. Dispoziţiile art. 41 alin. (1)-(3) se
aplică în mod corespunzător.
(2)Cererile referitoare la procedurile prevăzute de prezentul titlu sunt de competenţa judecătoruluisindic,
desemnat potrivit prevederilor Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare.
(3)Hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic, în aplicarea prezentului titlu, sunt executorii.
(4)Hotărârile judecătorului-sindic pot fi atacate de părţi numai cu apel, în termen de 7 zile, care se
calculează de la comunicare. Partea care formulează apelul trebuie să facă dovada trimiterii acestuia
tuturor părţilor cu interese contrare, în termenul de apel. Dovada trimiterii apelului se poate depune
până cel târziu la primul termen de judecată. În cazul în care instanţa de apel va stabili că este
necesară comunicarea şi către alte părţi decât cele cu interese contrare, va dispune comunicarea şi
către acestea în sarcina apelantului, stabilind un termen pentru îndeplinirea acestei obligaţii.
Neîndeplinirea obligaţiilor de comunicare prevăzute de prezentul alineat atrage aplicarea unei amenzi
judiciare potrivit Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările şi
completările ulterioare. Limitele amenzilor judiciare prevăzute la art. 187 din Legea nr. 134/2010, cu
modificările şi completările ulterioare, se dublează.

(1)Curtea de apel este instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile
curţii de apel sunt definitive. Dispoziţiile art. 480 din Legea nr. 134/2010, cu modificările şi
completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător, în măsura compatibilităţii lor cu prevederile
referitoare la procedurile de prevenire a insolvenţei.
(2)Prin derogare de la dispoziţiile art. 480 din Legea nr. 134/2010, cu modificările şi
completările ulterioare, dacă, pe calea apelului declarat împotriva unei hotărâri de confirmare
a acordului/omologare a planului, apelantul invocă:
a)faptul că o creanţă din listă este inexistentă sau fictivă, a fost înscrisă într-un cuantum diferit faţă
de întinderea sa ori a fost înscrisă într-o altă categorie de creanţe decât cea corespunzătoare situaţiei
sale juridice;
b)încălcarea tratamentului corect şi echitabil inclusiv prin raportare la valorile determinate în raportul
de evaluare;
c)calificarea unor creanţe ca fiind neafectate instanţa de apel poate dispune, după caz:
1. respingerea apelului;
2. admiterea apelului şi infirmarea acordului/planului de restructurare şi, dacă este cazul,
restituirea plăţilor deja efectuate pentru achitarea unor creanţe inexistente sau fictive sau peste
cuantumul datorat, în cazul în care creanţa contestată a fost determinantă pentru rezultatul votului
asupra acordului/planului;
3. admiterea apelului şi efectuarea de modificări ale acordului/planului de restructurare în ceea ce
priveşte tratamentul creanţei apelantului, în raport de criticile formulate de acesta în cazul în care
drepturile celorlalţi creditori din acordul/planul de restructurare nu sunt afectate, şi, după caz,
acordarea unei despăgubiri dacă a suferit un prejudiciu bănesc. Modificarea acordului/planului de
restructurare se va efectua de către debitor în termenul stabilit de instanţa de apel.
(3)În cazul prevăzut la alin. (2) lit. a), dacă creanţa ar fi fost determinantă pentru rezultatul votului,
instanţa poate suspenda executarea acordului/planului de restructurare confirmat, până la
soluţionarea apelului, în cazul în care continuarea executării acordului/planului ar putea prejudicia
interesele apelantului.
(4)Pentru toate cererile de apel formulate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic în
cadrul procedurilor prevăzute de prezentul titlu se constituie un singur dosar. Completul de apel
căruia i s-a repartizat aleatoriu primul apel va fi cel care va soluţiona toate apelurile următoare
privind aceeaşi procedură, exercitate împotriva aceleiaşi hotărâri sau a hotărârilor succesive
pronunţate de judecătorul-sindic în acea procedură.
(5)Cererilor formulate potrivit prezentului titlu nu li se aplică normele generale de procedură civilă
privind regularizarea cererii. De asemenea, prin derogare de la prevederile art. 201 alin. (1) din
Legea nr. 134/2010, cu modificările şi completările ulterioare, întâmpinarea se depune în termen de
10 zile de la comunicarea apelului, iar răspunsul la întâmpinare nu este obligatoriu.

[textul din Art. 10 din titlul I, capitolul II a fost abrogat la 17-iul-2022 de Art. I, punctul 30. din
Legea 216/2022]

[textul din Art. 11 din titlul I, capitolul II a fost abrogat la 17-iul-2022 de Art. I, punctul 30. din
Legea 216/2022]

[textul din Art. 12 din titlul I, capitolul II a fost abrogat la 17-iul-2022 de Art. I, punctul 30. din
Legea 216/2022]

[textul din Art. 13 din titlul I, capitolul II a fost abrogat la 17-iul-2022 de Art. I, punctul 30. din
Legea 216/2022]

[textul din Art. 14 din titlul I, capitolul II a fost abrogat la 17-iul-2022 de Art. I, punctul 30. din
Legea 216/2022]

[textul din Art. 15 din titlul I, capitolul II a fost abrogat la 17-iul-2022 de Art. I, punctul 30. din
Legea 216/2022]

(1)Ulterior confirmării acordului printr-o hotărâre definitivă şi până la închiderea procedurii,
în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale ori a unor titluri
hotărâtoare şi până atunci necunoscute care au determinat înscrierea în listă a unei creanţe,
oricare dintre creditori poate contesta la judecătorul-sindic înscrierea în lista creanţelor a unei
creanţe:
a)inexistente sau fictive;
b)într-un cuantum diferit faţă de întinderea sa;
c)într-o altă categorie de creanţe decât cea corespunzătoare situaţiei sale juridice.
(2)Constatând întemeiată contestaţia, judecătorul-sindic poate dispune:
a)menţinerea hotărârii de confirmare, modificarea listei creanţelor conform situaţiei juridice astfel
stabilite şi, cu consimţământul debitorului, modificarea acordului, în cazul în care creanţa contestată
nu a fost determinantă pentru rezultatul votului. Modificarea acordului se va efectua de către debitor
în termenul stabilit de judecătorul-sindic, se va depune la dosarul cauzei şi se va comunica
creditorilor;
b)revocarea hotărârii de confirmare, infirmarea acordului de restructurare şi, dacă este cazul,
restituirea plăţilor deja efectuate pentru achitarea unei creanţe inexistente sau fictive sau peste
cuantumul datorat, în cazul în care creanţa contestată a fost determinantă pentru rezultatul votului
asupra acordului, conducând la adoptarea unei hotărâri de confirmare a acestuia.
(3)Contestaţia se depune în termen de 7 zile de la data la care titularul ei a cunoscut sau ar fi trebuit
să cunoască situaţia ce determină promovarea contestaţiei.
(4)Contestaţia se soluţionează de judecătorul-sindic în termen de maximum 15 zile de la depunere,
urmând a fi citaţi debitorul, administratorul restructurării, creditorul contestator şi creditorul a cărui
creanţă este contestată.
(5)Contestatorul trebuie să facă dovada trimiterii contestaţiei tuturor părţilor cu interese contrare în
termenul de contestaţie. Dovada trimiterii contestaţiei se poate depune până cel târziu la primul
termen de judecată. În cazul în care instanţa va stabili că este necesară comunicarea şi către alte părţi
decât cele către care contestatorul a comunicat contestaţia, va dispune comunicarea şi către acestea în
sarcina contestatorului, stabilind un termen pentru îndeplinirea acestei obligaţii. Neîndeplinirea
obligaţiilor menţionate de prezentul articol atrage aplicarea unei amenzi judiciare potrivit
prevederilor Legii nr. 134/2010, cu modificările şi completările ulterioare. Limitele amenzilor
judiciare prevăzute la art. 187 din Legea nr. 134/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se
dublează.
(6)Contestaţia formulată în baza prezentului articol nu suspendă derularea acordului de restructurare
până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive.

(1)Procedura acordului de restructurare încetează prin pronunţarea unei hotărâri de închidere
a procedurii de către judecătorul-sindic, într-un dosar asociat, în ipoteza:
a)îndeplinirii prevederilor acordului de restructurare, la cererea oricărei părţi sau a administratorului
restructurării, adresată judecătorului-sindic. În acest caz, dacă prin acord sau prevăzut reduceri de
creanţe, reducerile rămân definitive de la data pronunţării hotărârii de închidere a procedurii;
b)eşuării îndeplinirii prevederilor acordului de restructurare, la cererea:
(i)unui creditor căruia nu i s-a achitat creanţa conform prevederilor acordului în termen de maximum
60 de zile de la data prevăzută în acord pentru plată, dacă părţile nu au încheiat o convenţie cu privire
la aceasta, cu respectarea drepturilor celorlalţi creditori;
(ii)oricărui creditor, dacă desfăşurarea activităţii debitorului în decursul derulării acordului aduce
pierderi averii sale şi nu prezintă perspective rezonabile de menţinere a viabilităţii afacerii;
(iii)debitorului, în cazul în care acesta se află în imposibilitatea de a-şi mai îndeplini obligaţiile
asumate prin acord;
c)neîndeplinirii obligaţiei de modificare a acordului dispuse de judecătorul-sindic sau de instanţa de
apel în termenul stabilit prin hotărârea prin care s-a dispus modificarea, din oficiu sau la cererea
oricărei părţi interesate.
(2)Ca urmare a eşuării acordului potrivit alin. (1) lit. b):
a)creanţele reduse renasc la data pronunţării hotărârii de închidere a procedurii, diminuate ca urmare
a plăţilor efectuate pe durata procedurii acordului de restructurare;
b)creditorii ale căror drepturi de calculare a dobânzilor, majorărilor sau penalităţilor de orice fel ori
cheltuială, numită generic accesorii, au fost suspendate prin acord îşi pot calcula accesoriile
retroactiv pe perioada derulării acordului.

(1)Ulterior confirmării acordului de restructurare şi până la închiderea procedurii, debitorul nu va
putea accesa o altă procedură de prevenire a insolvenţei.
(2)Ulterior confirmării acordului de restructurare şi până la închiderea procedurii, nu se poate
deschide procedura insolvenţei faţă de debitor la cererea unui creditor afectat.

(1)Pentru debitorii care au realizat în anul precedent o cifră de afaceri netă sau, după caz, un venit
brut de până la echivalentul în lei al sumei de 500.000 euro, iar acordul de restructurare a fost votat
cu unanimitate, confirmarea acordului de către judecătorul-sindic nu mai este necesară.
(2)În această situaţie, debitorul se va adresa, o singură dată, unui practician în insolvenţă contractat în
vederea avizării acordului.
(3)Practicianul în insolvenţă va aviza acordul întocmit şi negociat de debitor, verificând
următoarele:
a)debitorul se află în dificultate;
b)acordul de restructurare este aprobat în unanimitate de către creditorii afectaţi;
c)voturile au fost colectate într-un termen de 90 de zile de la primul vot de aprobare primit de
debitor;
d)comunicarea acordului de restructurare tuturor creditorilor afectaţi a fost făcută în condiţiile
prezentei legi;
e)acordul prezintă perspective rezonabile de prevenire a insolvenţei debitorului şi de asigurare a
viabilităţii acestuia.
(4)Acordul de restructurare votat în această modalitate se avizează de către practicianul în insolvenţă
în maximum 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (3) lit. c).
(5)Practicianul în insolvenţă va încheia un proces-verbal prin care va constata, după caz, îndeplinirea
condiţiilor prevăzute la alin. (3) şi va confirma acordul sau neîndeplinirea lor şi va respinge acordul.
Procesul-verbal va fi depus la Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România, se va
înregistra într-un registru special şi va fi comunicat de practicianul în insolvenţă debitorului şi
creditorilor afectaţi şi neafectaţi, potrivit prevederilor Legii nr. 134/2010, cu modificările şi
completările ulterioare. Totodată, cu privire la procesul-verbal prin care se confirmă acordul se va
face menţiune şi în registrul comerţului.
(6)Împotriva procesului-verbal încheiat de practicianul în insolvenţă se poate face contestaţie în
termen de 10 zile de la comunicare, dispoziţiile art. 59 alin. (7) aplicându-se corespunzător.
(7)Procedura prevăzută de prezentul articol nu se aplică în situaţia existenţei unei finanţări noi,
precum şi în cazul în care în acordul de restructurare se prevede concedierea a mai mult de 25%
dintre angajaţi.
(8)Prevederile prezentului capitol rămân aplicabile, în măsura compatibilităţii, inclusiv în ceea ce
priveşte regimul fiscal al creanţelor reduse prin acord.

Poate recurge la procedura de concordat preventiv orice debitor aflat în stare de dificultate, cu
următoarele excepţii:
a)dacă în cei 3 ani anteriori depunerii cererii de deschidere a procedurii debitorul a mai beneficiat
de procedura concordatului preventiv a cărui îndeplinire a eşuat;
b)se află în situaţiile prevăzute la art. 62;
c)se află în stare de insolvenţă.

(1)Judecătorul-sindic are următoarele atribuţii în procedura concordatului preventiv:
a)soluţionarea cererii de deschidere a procedurii de concordat preventiv;
b)numirea administratorului concordatar contractat de către debitor;
c)omologarea, la cererea administratorului concordatar, a planului de restructurare;
d)verificarea legalităţii constituirii categoriilor şi subcategoriilor de creanţe în vederea exercitării
dreptului de vot asupra planului de restructurare;
e)judecarea contestaţiilor potrivit art. 291;
f)dispunerea, prin încheiere, a menţinerii sau prelungirii suspendării judiciare a executărilor silite
contra debitorilor sau ridicarea suspendării în condiţiile prezentului capitol;
g)soluţionarea cererii de închidere a procedurii de concordat;
h)orice alte atribuţii prevăzute de lege.
(2)Judecătorul-sindic, trimestrial, analizează şi ia act de stadiul procedurii, în baza rapoartelor
întocmite de administratorul concordatar, putând stabili, în condiţiile legii, şi alte obligaţii în
sarcina debitorului.

(1)Cererile formulate în temeiul prezentului titlu se judecă în camera de consiliu, de urgenţă şi cu
precădere, părţile fiind citate în termen de 48 de ore de la primirea cererii.
(2)Părţile cu sediul în străinătate sunt citate prin mijloace rapide de comunicare, la sediul sau, după
caz, la domiciliul ori reşedinţa cunoscut/cunoscută al/a acestora; în lipsă, citarea se face prin
afişare la uşa instanţei.

Principalele atribuţii ale administratorului concordatar sunt următoarele:
a)întocmeşte raportul privind starea de dificultate a debitorului;
a1)justifică, pe baza elementelor incluse în raport, că debitorul nu se află în stare de insolvenţă;
a2)analizează înscrisurile din care constată creanţele împotriva averii debitorului şi întocmeşte
lista creanţelor cu identificarea creditorilor, grupate pe categorii de creanţe şi împărţite în: creanţe a
căror realizare va fi afectată de planul de restructurare, cu indicarea gradului de îndestulare a
acestora; creanţe neafectate, împreună cu o descriere a motivelor pentru care debitorul propune ca
acestea să nu fie afectate de planul de restructurare; creanţele în litigiu şi tratamentul acestora;
b)elaborează sau, după caz, asistă debitorul în elaborarea planului de restructurare;
c)asistă debitorul sau, la cererea acestuia, negociază planul de restructurare şi face demersuri
pentru soluţionarea pe cale amiabilă a oricărei dispute între debitor şi creditori ori între creditori;
d)poate solicita judecătorului-sindic verificarea legalităţii constituirii categoriilor şi subcategoriilor
de creanţe;
e)convoacă, dacă este cazul, şedinţe colective ale creditorilor titulari ai unor creanţe afectate şi
întocmeşte procesul-verbal al acestora;
f)supraveghează îndeplinirea obligaţiilor asumate de către debitor prin planul de restructurare;
g)întocmeşte, depune la dosarul cauzei şi transmite creditorilor afectaţi rapoarte trimestriale asupra
activităţii sale şi a debitorului;
h)monitorizează şi, dacă este cazul, asistă debitorul la implementarea planului de restructurare prin
orice acţiuni prevăzute prin acesta sau care sunt necesare în vederea realizării planului, cum ar fi:
măsuri operaţionale, valorificare de active, valorificarea întreprinderii sau a unei părţi din aceasta
ca ansamblu independent;
i)solicită instanţei închiderea procedurii concordatului preventiv;
j)îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de prezentul capitol, instituite prin planul de
restructurare ori stabilite de judecătorul-sindic.

Onorariul administratorului concordatar contractat se stabileşte de comun acord cu debitorul, cu
respectarea criteriilor prevăzute la art. 38 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi se suportă din averea acestuia.

Dacă unul sau mai mulţi creditori deţinând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor afectate
de planul de restructurare solicită convocarea creditorilor într-o şedinţă colectivă, administratorul
concordatar este obligat să îi convoace în termen de maximum 5 zile de la data primirii cererii.
Convocarea este transmisă creditorilor prin mijloace de comunicare rapidă şi care asigură
confirmarea primirii acesteia.

(1)Votul creditorilor concordatari poate fi exercitat şi prin corespondenţă, inclusiv prin mijloace de
comunicare rapidă.
(2)O şedinţă colectivă a creditorilor concordatari poate fi organizată şi prezidată de administratorul
concordatar, dacă votul asupra planului urmează a se acorda în cadrul unei astfel de şedinţe.
(3)La şedinţele creditorilor concordatari va putea fi invitat şi debitorul.
(4)În cazul în care şedinţa colectivă a creditorilor se organizează pe o platformă electronică
indicată de administratorul concordatar în convocator, procesul-verbal al şedinţei va fi semnat doar
de reprezentantul administratorului concordatar şi va fi comunicat, prin mijloace de comunicare
rapidă, tuturor creditorilor care au participat la şedinţă, inclusiv celor care şi-au exercitat votul prin
corespondenţă.

(1)Orice debitor aflat în dificultate, cu excepţiile prevăzute la lit. a), b) şi c) ale art. 16, poate
introduce la tribunalul competent o cerere de deschidere a procedurii de concordat preventiv.
(2)Cererea va cuprinde:
a)raportul administratorului concordatar prin care se analizează starea de dificultate şi se justifică
faptul că debitorul nu se află în stare de insolvenţă, însoţit de documentele care au stat la baza
analizei administratorului;
b)indicarea administratorului concordatar contractat, documentele care îi atestă acestuia calitatea
de practician în insolvenţă activ şi asigurarea profesională valabilă;
c)declaraţia debitorului potrivit căreia acesta nu se află în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a) şi
b) ale art. 16.
(3)O procedură de concordat preventiv va putea fi deschisă şi la cererea unuia sau mai
multor creditori care deţin o creanţă certă şi lichidă, cu condiţia obţinerii acordului prealabil
al debitorului aflat în dificultate. Cererea va fi însoţită de următoarele documente:
a)acordul debitorului, exprimat în scris, împreună cu indicarea practicianului ales de acesta;
b)justificarea dificultăţii, prin raportul administratorului concordatar, fie de către debitor, fie de
către creditorul care formulează cererea;
c)declaraţia debitorului potrivit căreia acesta nu se află în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a), b)
şi c) ale art. 16.
(4)În cazul în care creditorul are acordul debitorului, dar lipsesc celelalte documente care trebuie să
însoţească cererea, judecătorul-sindic poate acorda un termen pentru depunerea acestora.
(5)Judecătorul-sindic, prin încheiere executorie, pronunţată în procedură necontencioasă,
constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 16, deschide procedura de concordat preventiv şi
numeşte administratorul concordatar contractat de către debitor sau, dacă aceste condiţii nu sunt
îndeplinite, respinge cererea de deschidere a procedurii. Încheierea se comunică, în vederea
efectuării menţiunii, şi către registrul în care debitorul este înregistrat.
(6)Încheierea este supusă numai apelului, în termen de 7 zile care curge de la data comunicării
pentru debitor şi de la data efectuării menţiunii privind deschiderea procedurii de concordat în
registrul în care debitorul este înregistrat, pentru orice altă persoană interesată. Apelul se judecă în
camera de consiliu, de urgenţă şi cu precădere.

(1)În termen de 60 de zile de la deschiderea procedurii, administratorul concordatar
elaborează sau, după caz, asistă debitorul în elaborarea planului de restructurare.
Planul de restructurare trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:
a)datele de identificare ale debitorului şi ale administratorului concordatar;
b)componenţa patrimoniului debitorului, defalcată pe mase patrimoniale unde este cazul, respectiv
activele şi pasivele în momentul întocmirii planului de restructurare, valoarea acestora la data
întocmirii planului;
c)analiza situaţiei economice a debitorului, a situaţiei salariaţilor, precum şi o descriere a cauzelor
şi a nivelului dificultăţilor debitorului la momentul propunerii planului;
d)lista creanţelor, cu identificarea creditorilor, grupate pe categorii de creanţe şi împărţite
în:
- creanţe a căror realizare va fi afectată de planul de restructurare, cu indicarea gradului de
îndestulare a acestora; o creanţă afectată a unui creditor cu mai mulţi debitori solidari aflaţi în
procedură de concordat va fi înscrisă în lista creanţelor cu valoarea nominală a creanţei deţinute, cu
indicarea gradului de îndestulare, creditorul având obligaţia ca, în cazul în care a primit o plată
parţială de la un codebitor sau de la un fidejusor, să raporteze orice sumă încasată, în termen de 3
zile de la momentul încasării, lista creanţelor fiind actualizată în mod corespunzător sau, după caz,
creanţa va fi înscrisă în lista creanţelor numai pentru partea pe care nu a încasat-o încă;
- creanţe neafectate, împreună cu o descriere a motivelor pentru care debitorul propune ca acestea
să nu fie afectate de planul de restructurare;
e)creanţele în litigiu şi tratamentul acestora; propunerea unui tratament pentru creanţele în litigiu
nu echivalează cu recunoaşterea dreptului litigios;
f)expunere de motive care explică de ce planul de restructurare are perspective rezonabile de a
preveni insolvenţa debitorului şi de a asigura viabilitatea afacerii, inclusiv premisele necesare
pentru reuşita lui. Această expunere de motive va fi realizată sau validată de către administratorul
concordatar;
g)măsurile de restructurare propuse sau o combinaţie a acestora, cum ar fi:
- restructurarea operaţională a activităţilor desfăşurate de debitor;
- schimbarea componenţei, a condiţiilor sau a structurii activelor sau pasivelor debitorului;
- valorificarea unor active ale debitorului;
- valorificarea întreprinderii ca ansamblu independent;
- fuziunea sau divizarea debitorului, în condiţiile legii;
- modificarea structurii capitalului social al debitorului prin majorarea capitalului social prin
cooptarea de noi acţionari sau asociaţi sau prin conversia creanţelor în acţiuni, cu majorarea
corespunzătoare a capitalului social;
h)modalităţile de informare şi consultare a reprezentanţilor salariaţilor şi modalităţile în care planul
va afecta forţa de muncă a debitorului (proceduri de concedieri individuale, proceduri de
concedieri colective, eventuale cazuri de suspendare a contractelor de muncă din iniţiativa
angajatorului, reducerea programului de lucru corespunzător reducerii temporare a activităţii);
i)bugetul de venituri şi cheltuieli şi fluxurile financiare estimate ale debitorului pe durata planului
de restructurare, cu împărţirea creditorilor între titulari de creanţe afectate şi titulari de creanţe
neafectate;
j)finanţările noi, finanţările intermediare, precum şi motivele pentru care sunt necesare pentru
punerea în aplicare a planului;
k)simularea distribuirilor de care ar beneficia creditorii afectaţi în cazul scenariului următoarei
alternative optime, scenariu care poate fi chiar falimentul, realizată pe baza unui raport de evaluare
a activelor existente în patrimoniul debitorului, întocmit de un evaluator autorizat cu cel mult 6
luni anterior datei deschiderii procedurii, şi prezentarea comparativă a acestor distribuiri cu cele
prevăzute a se realiza prin planul de restructurare;
l)testul creditorului privat întocmit potrivit art. 5 alin. (1) pct. 71, în cazul în care, prin plan, se
propun reduceri ale creanţei bugetare;
m)programul de plată a creanţelor, raportat la fluxurile financiare şi durata planului.
(2)Debitorul se asigură că suma prevăzută în planul de restructurare pentru plata creanţelor
salariale este cel puţin egală celei pe care ar obţine-o în cazul executării silite, dar nu mai puţin
decât ar primi în scenariul următoarei alternative optime.
(3)Raportul de evaluare se va întocmi în funcţie de ipotezele care stau la baza măsurilor de
restructurare preconizat a fi propuse în planul de restructurare, astfel cum au fost indicate de
debitor. Raportul poate fi consultat în format electronic de creditorii interesaţi.
(4)Debitorul are posibilitatea de a include în planul de restructurare creanţele aflate în litigiu, în tot
sau în parte, fără ca includerea acestora în planul de restructurare să echivaleze cu recunoaşterea
dreptului litigios. Creanţele în litigiu vor avea drept de vot cu valoarea inclusă în planul de
restructurare.
(5)Dispoziţiile art. 133 alin. (5) lit. K şi art. 1351 se aplică corespunzător.
(6)În cazul contractelor a căror scadenţă depăşeşte termenul prevăzut pentru realizarea planului de
restructurare sau al celor pentru care se propun eşalonări de plată în afara acestei perioade, după
închiderea procedurii de concordat, acestea vor continua în condiţiile agreate de părţi.
(7)Termenul maxim pentru implementarea măsurilor stabilite prin planul de restructurare este 48
de luni de la data omologării acestuia prin hotărâre executorie, cu posibilitatea prelungirii acestuia
cu 12 luni. În primul an este obligatorie plata a minimum 10% din valoarea creanţelor afectate prin
concordat.
(8)Planul de restructurare se comunică de către administratorul concordatar creditorilor ale căror
creanţe sunt afectate prin mijloace de comunicare rapidă, care permit dovedirea recepţionării
documentelor transmise.
(9)Planul de restructurare va fi depus la dosarul cauzei. Despre depunerea şi notificarea acestuia se
face menţiune în registrul în care este înregistrat debitorul.
(10)Lista creanţelor va avea ca referinţă data deschiderii procedurii, urmând ca aceasta să
fie actualizată, dacă este cazul, pe parcursul negocierii cu creditorii. Aceasta va menţiona cel
puţin următoarele informaţii:
a)identificarea creditorului şi adresa de contact;
b)valoarea creanţelor;
c)categoriile şi, dacă este cazul, subcategoriile în care sunt grupate creanţele în scopul votării
concordatului;
d)drepturi de preferinţă.

(1)De la data deschiderii procedurii de concordat se suspendă de drept toate executările silite
îndreptate împotriva debitorului sau acestea nu încep, indiferent de natura creanţei, pe o perioadă
de 4 luni. Pe parcursul duratei suspendării se va suspenda şi cursul prescripţiei dreptului de a cere
executarea silită.
(2)Pe parcursul perioadei prevăzute la alin. (1) nu se va putea dispune ridicarea măsurii
suspendării.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), executarea silită a creanţelor salariale nu este
suspendată de drept. Aceasta poate fi suspendată de judecătorul-sindic la cererea debitorului, dacă
debitorul face dovada capacităţii plăţii sumelor pentru care se dispune suspendarea chiar şi în mod
eşalonat, cel puţin în cuantumul în care ar fi acoperite în procedura de executare silită.
(4)Suspendarea de drept a executărilor silite se menţine pe o perioadă de maximum 4 luni, dar nu
mai târziu de data pronunţării unei hotărâri de omologare a planului de restructurare sau de
închidere a procedurii ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor de confirmare a acestuia.
(5)Pentru motive temeinice, la cererea debitorului, a unui creditor sau a administratorului
concordatar, judecătorul-sindic poate dispune prelungirea măsurii suspendărilor
executărilor silite sau poate acorda o nouă suspendare pentru una sau mai multe perioade
determinate. Durata totală a suspendării, cu prelungiri şi reînnoiri, nu poate depăşi 12 luni
de la data deschiderii procedurii de concordat preventiv. Pot constitui motive temeinice, dar
nu se limitează la:
a)s-au înregistrat progrese relevante în negocierile asupra planului de restructurare sau au fost
finalizate negocierile şi nu a fost confirmat încă planul de restructurare;
b)nu este adusă o atingere neechitabilă drepturilor creditorilor.
(6)Cererea de prelungire a măsurii suspendării, de acordare a unei noi suspendări, precum şi
cererea de suspendare prevăzută la alin. (3) teza a doua se judecă în camera de consiliu, de urgenţă
şi cu precădere, fără citarea părţilor, în termen de 48 de ore de la data introducerii cererii.
(7)În cazul în care pronunţarea unei hotărâri de omologare a planului de restructurare de
judecătorul-sindic nu intervine în termenul prevăzut la alin. (1), creditorii ale căror executări silite
au fost suspendate pot trece la executarea silită a debitorului, dacă judecătorul-sindic nu a dispus,
la cererea debitorului sau a administratorului concordatar, prelungirea suspendării sau o nouă
suspendare, pentru motive temeinice.
(8)Prin excepţie de la prevederile alin. (5), executările silite care nu sunt de natură să pună în
pericol restructurarea şi pentru care debitorul şi-a exprimat acordul vor putea continua, la cererea
creditorului adresată judecătorului-sindic în termen de maximum 5 zile de la data încetării
suspendării de drept.
(9)Judecătorul-sindic poate ridica suspendarea executărilor silite dispusă potrivit alin. (5), în
următoarele cazuri:
a)la cererea creditorilor, când sunt indicii temeinice că planul de restructurare nu este susţinut de
majoritatea cerută de lege sau când unul sau mai mulţi creditori sunt ori ar fi prejudiciaţi în mod
neechitabil de suspendarea executărilor silite;
b)la cererea administratorului concordatar sau a debitorului.
(10)Pe durata suspendării executării silite nu se poate deschide procedura insolvenţei faţă de
debitor.
(11)Pe perioada suspendării executărilor silite se suspendă de drept curgerea dobânzilor,
penalităţilor de întârziere şi a oricăror altor cheltuieli aferente creanţelor afectate, până la data
omologării planului. Ulterior omologării planului de restructurare, regimul acestora va fi cel
prevăzut de plan.

(1)În vederea exercitării votului creditorilor asupra planului de restructurare, debitorul împreună cu
administratorul concordatar poate organiza una sau mai multe şedinţe de negociere, colective ori
individuale, cu creditorii.
(2)Perioada în care se desfăşoară negocierile şi se exprimă votul asupra planului de restructurare
nu poate depăşi un termen de 60 de zile calendaristice de la data depunerii acestuia. Oricând pe
parcursul acestei perioade se poate depune cererea de omologare a planului de restructurare, dacă
se obţine majoritatea prevăzută de lege.
(3)Dacă, în urma negocierilor purtate, planul de restructurare se impune a fi modificat,
administratorul concordatar va comunica creditorilor varianta modificată a acestuia în vederea
exercitării dreptului de vot, inclusiv lista actualizată a creanţelor, dacă este cazul. Procedura de vot
se reia după fiecare modificare.
(4)Debitorul va consemna rezultatul negocierilor purtate şi, dacă este cazul, şi votul creditorului
afectat într-un înscris semnat de toate părţile implicate. Creditorul afectat poate transmite votul său
şi printr-un înscris separat. Orice condiţionare a votului, abţinerea sau lipsa votului este considerată
vot negativ. Votul pozitiv nu poate fi retras.
(5)Prin excepţie de la prevederile alin. (2), judecătorul-sindic poate prelungi perioada negocierilor
şi a exprimării votului cu maximum 30 de zile, la cererea debitorului sau a administratorului
concordatar, pentru situaţia în care negocierile cu creditorii sunt într-un stadiu suficient de avansat
şi prezintă perspective rezonabile de acceptare a planului de restructurare propus.
(6)Neaprobarea planului de restructurare în termenul prevăzut la alin. (2), respectiv alin. (5) atrage
decăderea debitorului din dreptul de a cere omologarea acestuia.

(1)Planul de restructurare se votează doar de creditorii care deţin creanţe afectate, creditorii ale
căror creanţe nu sunt afectate neavând drept de vot asupra acestuia.
(2)În cazul în care, pe durata negocierilor, au fost aduse modificări planului de restructurare, acesta
va fi comunicat, de administratorul concordatar, creditorilor afectaţi în vederea exprimării votului,
inclusiv lista actualizată a creanţelor, dacă este cazul, cu cel puţin 10 zile înainte de expirarea
termenului prevăzut la art. 26 alin. (2) sau, după caz, la alin. (5).
(3)Votul creditorilor se trimite prin mijloace de comunicare rapidă la adresa menţionată în planul
de restructurare sau comunicată ulterior. Votul asupra planului modificat în urma negocierilor se
exprimă în termenul prevăzut la art. 26 alin. (2) sau, după caz, la alin. (5).
(4)Următoarele creanţe se constituie în categorii distincte, care votează separat un plan de
restructurare:
a)creanţele care beneficiază de drepturi de preferinţă;
b)creanţele salariale;
c)creanţele creditorilor indispensabili, dacă este cazul;
d)creanţele bugetare;
e)celelalte creanţe.
(5)În vederea votării planului de restructurare se pot constitui, în cadrul aceleiaşi categorii
de creanţe, una sau mai multe subcategorii aparţinând unor creditori cu interese specifice
comune, al căror tratament poate fi diferit de la o subcategorie de creanţe la alta. Pentru
determinarea intereselor specifice comune, debitorul poate utiliza următoarele criterii care
includ, dar nu se limitează la:
a)natura creanţelor;
b)natura şi rangul cauzelor de preferinţă;
c)acţiunile aflate la dispoziţia creditorilor titulari în absenţa procedurii concordatului şi gradul de
îndestulare a acestor creanţe în ipoteza exercitării acestor acţiuni;
d)apartenenţa la un grup de societăţi, în sensul prezentei legi.
(6)În vederea votării planului de restructurare se poate constitui categoria creanţelor creditorilor
indispensabili.
(7)Un plan de restructurare va fi socotit acceptat de o categorie de creanţe dacă în categoria
respectivă acesta este acceptat de o majoritate absolută din valoarea creanţelor. În cazul constituirii
de subcategorii de creanţe în cadrul unei categorii, categoria se consideră că a votat planul de
restructurare dacă acceptarea este realizată de majoritatea absolută din valoarea creanţelor din
categoria respectivă.
(8)Pentru debitorii care au o cifră de afaceri netă sau, după caz, un venit brut de până la
echivalentul în lei al sumei de 500.000 euro în anul anterior nu este obligatorie constituirea
categoriilor de creanţe.
(9)Atunci când debitorul nu va opta pentru constituirea categoriilor de creanţe, potrivit alin. (8),
lista creanţelor individualizează fiecare creanţă împotriva averii debitorului, iar planul va fi socotit
acceptat dacă este votat de majoritatea absolută din valoarea creanţelor afectate.
(10)Creditorii care, direct sau indirect, controlează, sunt controlaţi ori se află sub control comun cu
debitorul pot participa la şedinţă, dar pot vota cu privire la planul de restructurare doar în cazul în
care acesta le acordă mai puţin decât ar primi în cazul falimentului.

(1)După aprobarea planului de restructurare de către creditori, debitorul solicită
judecătorului-sindic, în termen de maximum 3 zile de la încheierea procesului-verbal de
aprobare a planului de restructurare, să omologheze planul de restructurare. Cererea de
omologare va fi însoţită de următoarele documente:
a)planul de restructurare, în forma finală votată de creditori, potrivit prezentei legi;
b)raportul de evaluare a activelor din patrimoniul debitorului avut în vedere la întocmirea planului
de restructurare;
c)dovada de primire de către creditorii afectaţi a planului de restructurare, iar în cazul în care
lipseşte dovada de primire, dovada transmiterii la sediul menţionat în registrele în care sunt
înregistraţi aceştia/domiciliul acestora;
d)procesul-verbal de constatare a votului creditorilor şi voturile exprimate de aceştia.
(2)În urma analizării cererii de omologare:
A. judecătorul-sindic va admite cererea de omologare dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
a)planul de restructurare a fost aprobat de creditorii din fiecare categorie de creanţe cu
majoritate absolută;
b)creditorii din aceeaşi categorie de creanţe sunt trataţi în mod egal şi proporţional cu creanţa
lor; în cazul constituirii de subcategorii, se aplică prevederile alin. (3);
c)comunicarea planului de restructurare tuturor părţilor afectate a fost făcută în condiţiile
prezentei legi;
d)în cazul în care există creditori care nu au votat planul de restructurare sau nu au participat la
vot, aceştia beneficiază de un tratament corect şi echitabil;
e)finanţarea nouă, dacă este cazul, este justificată de punerea în aplicare a planului de
restructurare şi nu prejudiciază în mod neechitabil interesele creditorilor;
f)planul prezintă perspective rezonabile de prevenire a insolvenţei debitorului şi de asigurare a
viabilităţii societăţii;
g)s-au respectat condiţiile de vot şi împărţirea în categorii şi subcategorii de creanţe s-a făcut
potrivit prevederilor prezentului capitol;
h)creanţele propuse a nu face parte din planul de restructurare nu sunt afectate direct prin
măsurile pe care acesta le prevede şi motivele de excludere din acord a acestora sunt întemeiate;
B. dacă nu este îndeplinită condiţia de la pct. A, lit. a), judecătorul-sindic va putea admite
cererea de omologare dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la pct. A lit. b)-h);
b)planul de restructurare a fost aprobat:
(i)de o majoritate a categoriilor de creanţe, din care una trebuie să fie o categorie de creanţe care
beneficiază de cauze de preferinţă sau orice altă categorie de creanţe decât categoria de creanţe
prevăzută la art. 27 alin. (4) lit. e);
sau, în caz contrar,
(ii)de cel puţin o categorie de creanţe cu drept de vot, alta decât o categorie de creanţe care nu ar
primi nicio plată în caz de faliment, sub rezerva ca, în cazul în care pentru cel puţin o categorie
de creanţe, prin plan, s-a prevăzut o reducere a cuantumului şi/sau a accesoriilor creanţei, votul
favorabil aparţine cel puţin uneia dintre aceste categorii.
c)categoriile de creanţe care nu au votat planul de restructurare sunt tratate mai favorabil decât
orice altă categorie de creanţe de rang inferior, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută la art. 27 alin. (4);
d)planul de restructurare a fost votat de cel puţin 30% din totalul creanţelor afectate.
(3)În cazul constituirii de subcategorii de creanţe potrivit prevederilor art. 27 alin. (5),
judecătorul-sindic verifică şi dacă:
a)condiţia majorităţii absolute este îndeplinită în categoria de creanţe din care provin
subcategoriile;
b)creditorii din subcategorii sunt trataţi în mod egal şi într-un mod proporţional cu creanţa lor;
c)au fost respectate criteriile de constituire a subcategoriilor de creanţe, potrivit art. 27 alin. (5).
(4)Tratamentul corect şi echitabil se verifică raportat la valoarea tuturor creanţelor de la
aceeaşi dată, atât afectate, cât şi neafectate astfel încât:
a)niciun creditor nu primeşte mai mult decât cuantumul creanţelor sale;
b)titularul unei creanţe afectate care nu votează planul de restructurare nu primeşte mai puţin decât
valoarea distribuirilor care s-ar realiza în scenariul următoarei alternative optime, în cazul în care
planul de restructurare nu ar fi confirmat, scenariu care poate fi chiar falimentul, potrivit simulării
prevăzute în plan;
c)creditorii să primească un tratament mai puţin favorabil faţă de ceilalţi creditori din aceeaşi
categorie de creanţe sau, după caz, subcategorie de creanţe, potrivit listei creanţelor, doar în cazul
în care îşi exprimă acordul în mod expres pentru acest tratament.
(5)Judecătorul-sindic, în procedură necontencioasă, omologhează planul de restructurare prin
hotărâre pronunţată în camera de consiliu, în termen de maximum 10 zile de la data înregistrării
cererii. Judecătorul-sindic, dacă consideră că sunt necesare explicaţii suplimentare, poate să citeze
debitorul şi/sau administratorul concordatar. Cererea de omologare a planului de restructurare
poate fi respinsă exclusiv pentru motive de legalitate. Hotărârea prin care se soluţionează cererea
de omologare se comunică debitorului, administratorului concordatar şi tuturor creditorilor ale
căror creanţe au fost afectate de planul de restructurare, precum şi creditorilor titulari de creanţe
neafectate.
(6)Planul de restructurare, aprobat de creditori şi omologat de judecătorul-sindic, se comunică
creditorilor afectaţi şi creditorilor titulari ai unor creanţe neafectate, prin intermediul
administratorului concordatar în termen de 48 de ore de la pronunţarea încheierii, şi se
menţionează în registrul în care este înregistrat debitorul.
(7)Modificarea planului de restructurare, inclusiv prelungirea acestuia, se poate face oricând pe
parcursul procedurii, fără a se putea depăşi durata totală maximă a derulării planului de la
omologarea iniţială. Modificarea şi votarea modificării planului se vor face în aceleaşi condiţii
prevăzute pentru întocmirea şi votarea planului, în raport de creanţele afectate rămase în sold la
data votului. Modificarea planului va trebui să fie omologată de judecătorul-sindic.

(1)De la data pronunţării hotărârii de omologare a planului de restructurare se suspendă de drept
executările silite individuale asupra debitorului ce au ca obiect recuperarea unor creanţe afectate şi
curgerea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită creanţelor acestora.
(2)Dobânzile, penalităţile de întârziere şi orice alte accesorii aferente creanţelor afectate vor avea
tratamentul prevăzut în planul de restructurare omologat.
(3)În cazul în care planul de restructurare omologat prevede reduceri de creanţe, impozitele
eventual datorate de debitor devin scadente la data pronunţării unei hotărâri de judecătorul-sindic
prin care se constată îndeplinirea planului de restructurare.

(1)Creditorul a cărui creanţă nu este afectată este obligat ca, anterior demarării oricăror proceduri
de executare silită, să notifice debitorul în acest sens. În termen de cel mult 30 de zile de la
primirea notificării, debitorul poate derula negocieri referitoare la condiţiile de aderare la planul de
restructurare, inclusiv prin stabilirea unor condiţii de acordare a unei protecţii corespunzătoare,
negociere la care creditorul este obligat să participe.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru creanţele bugetare neafectate se aplică procedura
medierii prevăzută la art. 2301 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare,
şi, dacă este cazul, prevederile art. 52 alin. (2).

De la data omologării până la data pronunţării unei hotărâri judecătoreşti de încetare a procedurii
nu se poate deschide procedura insolvenţei faţă de debitor la cererea unui creditor afectat.

Pentru creditorii care deţin creanţe născute după data omologării planului de restructurare şi
neachitate la scadenţă, dispoziţiile art. 30 se aplică în mod corespunzător.

(1)Dacă un plan de restructurare este omologat de instanţa de judecată, activitatea debitorului va
trebui restructurată în conformitate cu prevederile acestuia, iar drepturile creditorilor titulari ai unor
creanţe afectate urmează a fi modificate în conformitate cu prevederile acestuia, de la data
pronunţării hotărârii de omologare.
(2)Un plan de restructurare omologat este opozabil tuturor creditorilor, inclusiv acelor creditori
care au votat împotrivă sau nu şi-au exprimat votul cu privire la acesta. Planul de restructurare
omologat nu va produce niciun efect cu privire la creditorii neafectaţi de prevederile acestuia.
(3)Planul de restructurare va fi opozabil creditorilor bugetari, cu condiţia respectării prevederilor
legale cu privire la ajutorul de stat, potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) pct. 71.
(4)După omologare, debitorul îşi desfăşoară activitatea în limitele afacerii sale obişnuite, în
condiţiile planului de restructurare, sub supravegherea administratorului concordatar.
(5)În exercitarea atribuţiilor de supraveghere a planului de restructurare, administratorul
concordatar va comunica creditorilor afectaţi de planul de restructurare un raport de analiză
trimestrial prin care se va prezenta modalitatea de îndeplinire a planului de restructurare, precum şi
faptul că, prin derularea acestuia, se menţine viabilitatea afacerii.
(6)În vederea îndeplinirii atribuţiei de supraveghere, debitorul are obligaţia de a transmite
administratorului concordatar toate informaţiile necesare întocmirii raportului de analiză, în termen
de cel mult 15 zile de la data încheierii situaţiilor financiare aferente trimestrului monitorizat.
Necomunicarea informaţiilor de către debitor se prezumă că reprezintă eşuarea planului de
restructurare.
SECŢIUNEA 3:Închiderea procedurii concordatului preventiv

(1)Procedura concordatului preventiv se închide prin hotărâre a judecătorului-sindic în
următoarele situaţii:
a)îndeplinirea prevederilor planului de restructurare, la cererea oricărei părţi sau a
administratorului concordatar. În acest caz, dacă prin planul de restructurare s-au prevăzut reduceri
de creanţe, reducerile rămân definitive de la data pronunţării hotărârii de închidere a procedurii;
b)eşuarea îndeplinirii prevederilor planului de restructurare, la cererea:
(i)oricărui creditor, dacă desfăşurarea activităţii debitorului în decursul derulării planului de
restructurare aduce pierderi averii sale şi nu prezintă perspective rezonabile de menţinere a
viabilităţii afacerii;
(ii)unui creditor căruia nu i s-a achitat creanţa conform prevederilor planului de restructurare în
termen de maximum 60 de zile de la data prevăzută în planul de restructurare pentru plată, dacă
părţile nu au încheiat o convenţie cu privire la aceasta, cu respectarea drepturilor celorlalţi
creditori;
(iii)debitorului, în cazul în care acesta se află în imposibilitatea de a-şi mai îndeplini obligaţiile
asumate prin planul de restructurare;
c)neîndeplinirii obligaţiei de modificare a planului de restructurare dispusă de judecătorul-sindic
sau de instanţa de apel în termenul stabilit prin hotărârea prin care s-a dispus modificarea, din
oficiu sau la cererea oricărei părţi interesate;
d)în cazul în care planul de restructurare nu este votat de creditori în termenul de negociere, nu este
omologat de judecătorul-sindic sau în cazul în care debitorul consideră că negocierile nu pot
conduce la aprobarea unui plan de restructurare.
e)din oficiu sau la cererea oricărei părţi interesate, în situaţia în care planul de restructurare nu a
fost depus în termenul prevăzut de art. 24 alin. (1) şi nu a fost formulată o cerere de prelungire a
perioadei negocierilor, conform art. 26 alin. (5), sau aceasta nu a fost aprobată de judecătorulsindic.
(2)Ca urmare a eşuării planului de restructurare potrivit alin. (1) lit. b):
a)eventualele creanţe reduse renasc la data pronunţării hotărârii de închidere a procedurii,
diminuate ca urmare a plăţilor efectuate pe durata procedurii concordatului preventiv;
b)creditorii care au drept la perceperea dobânzilor, majorărilor sau penalităţilor de orice fel ori
cheltuială, numite generic accesorii, suspendate prin planul de restructurare, îşi pot calcula
accesoriile retroactiv pe perioada derulării planului de restructurare.

[textul din Art. 35 din titlul I, capitolul III, sectiunea 3 a fost abrogat la 17-iul-2022 de Art. I,
punctul 54. din Legea 216/2022]

[textul din Art. 36 din titlul I, capitolul III, sectiunea 3 a fost abrogat la 17-iul-2022 de Art. I,
punctul 54. din Legea 216/2022]

[textul din Art. 37 din titlul I, capitolul III, sectiunea 3 a fost abrogat la 17-iul-2022 de Art. I,
punctul 54. din Legea 216/2022]

(1)Procedura generală prevăzută de prezentul capitol se aplică debitorilor prevăzuţi la art. 3, cu
excepţia celor cărora li se aplică procedura simplificată.
(2)Procedura simplificată prevăzută de prezentul capitol se aplică debitorilor aflaţi în stare
de insolvenţă care se încadrează în una dintre următoarele categorii:
a)[textul din Art. 38, alin. (2), litera A. din titlul II, capitolul I, sectiunea 1 a fost abrogat la 17-
iul-2022 de Art. I, punctul 56. din Legea 216/2022]
b)[textul din Art. 38, alin. (2), litera B. din titlul II, capitolul I, sectiunea 1 a fost abrogat la 17-
iul-2022 de Art. I, punctul 56. din Legea 216/2022]
c)debitori care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1) şi îndeplinesc una dintre
următoarele condiţii:
1. nu deţin niciun bun în patrimoniul lor;
2. documentele contabile nu pot fi găsite;
3. societatea nu mai are organe de administrare sau acestea nu mai pot funcţiona;
4. nu mai sunt îndeplinite condiţiile referitoare la sediul social/profesional;
d)persoane juridice dizolvate voluntar, judiciar sau de drept, anterior formulării cererii
introductive, chiar dacă lichidatorul judiciar nu a fost numit sau, deşi numit, menţiunea privitoare
la numirea sa nu a fost înscrisă în registrul comerţului;
e)debitori care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în faliment;
f)orice persoană care desfăşoară activităţi specifice profesioniştilor, care nu a obţinut autorizarea
cerută de lege pentru exploatarea unei întreprinderi şi nu este înregistrată în registrele speciale de
publicitate; aplicarea prezentei legi faţă de aceste persoane nu exclude sancţiunile aplicabile pentru
lipsa autorizării sau înregistrării respectivei persoane.

(1)Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind
notificarea, convocarea şi comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar
şi/sau de lichidatorul judiciar, vor fi suportate din averea debitorului.
(2)Plăţile se vor face dintr-un cont deschis la o unitate a unei bănci, pe bază de dispoziţii emise de
debitor sau, după caz, de administratorul judiciar, iar în cursul falimentului, de lichidatorul
judiciar.
(3)Disponibilităţile băneşti vor putea fi păstrate într-un cont special de depozit bancar.
(4)În lipsa disponibilităţilor în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plăţile urmând a
fi făcute potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea
activităţii practicienilor în insolvenţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe
baza unui buget previzionat.
(5)În cadrul adunării creditorilor, administratorul judiciar va putea solicita creditorilor avansarea
sumelor necesare continuării procedurii.
(6)În scopul şi în limitele necesare acoperirii cheltuielilor de procedură, oricând pe parcursul
procedurii, în lipsă de lichidităţi în patrimoniul debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul
judiciar va identifica bunuri valorificabile libere de sarcini, care nu sunt esenţiale pentru
reorganizare, şi va proceda la valorificarea de urgenţă, pornind de la valoarea de piaţă a acestora,
sau, în cazuri excepţionale, temeinic justificate, la minim valoarea de lichidare, stabilite de un
evaluator autorizat. Până la desemnarea comitetului creditorilor, decizia de valorificare aparţine
administratorului judiciar/lichidatorului judiciar. Propunerea de valorificare, inclusă în raportul
prevăzut la art. 59 alin. (1), care se depune la dosarul cauzei şi se publică în extras în BPI, poate fi
contestată de orice parte interesată în termen de 3 zile de la data publicării extrasului raportului în
BPI. După desemnarea comitetului creditorilor, valorificarea se va face cu acordul comitetului,
potrivit prevederilor art. 87 alin. (2).
(7)Fondul prevăzut la alin. (4) va fi susţinut de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului
Justiţiei, precum şi din preluarea a 2,0% din sumele recuperate în cadrul procedurilor de
insolvenţă, inclusiv din fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, sumă care
va fi inclusă în categoria cheltuielilor aferente procedurii în sensul alin. (1).
(8)Sumele prevăzute la alin. (1) vor fi plătite cu prioritate în momentul existenţei disponibilului în
contul debitorului. Sumele plătite din fondul de lichidare pentru cheltuielile de procedură sunt
considerate avansuri şi vor fi restituite de către practicianul în insolvenţă din averea debitoarei la
momentul existenţei lor.
(9)Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România va comunica Oficiului Naţional al
Registrului Comerţului şi instanţelor judecătoreşti pe lângă care funcţionează registrul societăţilor
agricole, respectiv registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, numărul contului şi unitatea la care acesta
este deschis şi orice modificări ulterioare ale acestuia.
SECŢIUNEA 2:Organele care aplică procedura. Participanţii la procedură
SUBSECŢIUNEA 0:

(1)Organele care aplică procedura sunt: instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic,
administratorul judiciar şi lichidatorul judiciar.
(2)Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi
operaţiunilor prevăzute de prezenta lege, precum şi realizarea, în condiţiile legii, a drepturilor şi
obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni.

(1)Toate procedurile prevăzute de prezentul capitol, cu excepţia apelului, sunt de
competenţa tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului specializat în a cărui
circumscripţie debitorul şi-a avut sediul social/profesional cel puţin 6 luni anterior datei
sesizării instanţei. Dacă în cadrul tribunalului a fost creată o secţie specială de insolvenţă,
acesteia îi aparţine competenţa pentru derularea procedurilor prevăzute de prezenta lege.
*) Prin Decizia nr. 17/2020, Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie stabileşte că în interpretarea şi
aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de
prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, competenţa materială de soluţionare a contestaţiilor
privind executarea silită începută de creditorii bugetari în temeiul dispoziţiilor art. 143 alin. (1)
teza finală din Legea nr. 85/2014 aparţine judecătorului-sindic învestit cu procedura de
insolvenţă în care se formulează respectivele contestaţii, potrivit art. 45 alin. (1) lit. r) şi alin. (2)
din Legea nr. 85/2014.
(2)Sediul social/profesional al debitorului este cel cu care figurează acesta în registrul în care
este înregistrat. În cazul în care sediul a fost schimbat cu mai puţin de 6 luni anterior depunerii
cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, sediul social/profesional al debitorului este cel cu
care acesta figura în registrul în care acesta era înregistrat.
(3)Tribunalul, legal învestit cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei potrivit alin. (1),
rămâne competent să soluţioneze cauza, indiferent de schimbările ulterioare de sediu al
debitorului.
(4)Toate cererile, contestaţiile, acţiunile întemeiate pe dispoziţiile prezentului capitol se judecă
potrivit prevederilor Codului de procedură civilă cu privire la judecata în primă instanţă, cu
menţiunea că termenul pentru depunerea întâmpinării este de maximum 15 zile de la
comunicare, răspunsul la întâmpinare nu este obligatoriu, iar judecătorul-sindic fixează, prin
rezoluţie, în termen de maximum 5 zile de la data depunerii întâmpinării, primul termen de
judecată, care va fi de cel mult 30 de zile de la data rezoluţiei. În ceea ce priveşte cererile de
deschidere a procedurii de insolvenţă ori în alte cazuri în care legea prevede termene speciale se
va ţine cont de aceste termene speciale. În cazul cererii de deschidere a procedurii insolvenţei nu
sunt aplicabile dispoziţiile art. 200 din Codul de procedură civilă privind regularizarea cererii.
(5)În litigiile care au fost promovate în temeiul dreptului comun, după deschiderea procedurii
insolvenţei citarea debitorului se va face la sediul acestuia şi la sediul administratorului judiciar/
lichidatorului judiciar.

(1)Citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură se efectuează prin BPI.
Comunicarea citaţiilor, a convocărilor şi notificărilor către participanţii la proces, al căror sediu,
domiciliu sau reşedinţă se află în străinătate, este supusă dispoziţiilor Codului de procedură
civilă coroborate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.346/2000 al Consiliului din 29 mai
2000 privind procedurile de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale
Regulamentului (CE) nr. 1.393/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13
noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi
extrajudiciare în materie civilă sau comercială (notificarea sau comunicarea actelor) şi abrogarea
Regulamentului (CE) nr. 1.348/2000 al Consiliului, după caz. BPI va fi realizat în formă
electronică. Acoperirea cheltuielilor de publicare a BPI se suportă de la bugetul de stat, prin
bugetul Ministerului Justiţiei.
(2)În procedurile contencioase reglementate de prezentul capitol vor fi citate în calitate de părţi
numai persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluţionare judecătoruluisindic,
în condiţii de contradictorialitate. În toate celelalte cazuri se aplică dispoziţiile din Codul
de procedură civilă referitoare la procedura necontencioasă, în măsura în care nu contravin unor
dispoziţii exprese prevăzute de prezenta lege.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), comunicarea actelor de procedură anterioare
deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii se vor realiza potrivit prevederilor
Codului de procedură civilă. Creditorii care nu au fost notificaţi potrivit prevederilor art. 99 alin.
(3) sunt consideraţi de drept în termenul de depunere a cererilor de admitere a creanţelor, prin
depunerea unei cereri de admitere la masa credală şi vor prelua procedura în stadiul în care se
afla în momentul înscrierii lor la masa credală.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), prima citare şi comunicare a actelor de procedură
către persoanele împotriva cărora se introduce o acţiune, în temeiul dispoziţiilor prezentei legi,
ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, se vor realiza potrivit prevederilor Codului de
procedură civilă şi prin BPI. Instanţele judecătoreşti vor transmite actele de procedură în cauză,
din oficiu, pentru publicare în BPI.
(5)În cazul în care debitorul este o societate tranzacţionată pe o piaţă reglementată, judecătorulsindic
va comunica Autorităţii pentru Supraveghere Financiară hotărârea de deschidere a
procedurii.
(6)Formatul şi conţinutul-cadru ale actelor care se publică în BPI şi ale dovezii privind
îndeplinirea procedurii de citare, convocare, notificare şi comunicare se stabilesc prin ordin al
ministrului justiţiei şi sunt utilizate în mod obligatoriu de toţi participanţii la procedură.
(7)Notificările, cu excepţia cazului în care sarcina notificării aparţine altor organe care aplică
procedura, şi convocările prevăzute de prezenta lege cad în sarcina administratorului judiciar sau
a lichidatorului judiciar, după caz.
(8)Creditorii care au înregistrat cereri de admitere a creanţelor sunt prezumaţi că au în cunoştinţă
termenele prevăzute la art. 100 ori la art. 146 sau 147, după caz, şi nu vor mai fi citaţi.
(9)În vederea publicării citaţiilor, convocărilor şi notificărilor actelor de procedură efectuate de
instanţele judecătoreşti, după deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege, se editează BPI.
(10)Publicarea actelor de procedură sau, după caz, a hotărârilor judecătoreşti în BPI înlocuieşte,
de la data publicării acestora, citarea, convocarea şi notificarea actelor de procedură efectuate
individual faţă de participanţii la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data
publicării.

(1)Curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic.
Hotărârile curţii de apel sunt definitive.
(2)Termenul de apel este de 7 zile de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în BPI,
dacă prin lege nu se prevede altfel. Apelul va fi judecat de complete specializate, de urgenţă.
Citarea apelanţilor, a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar şi a intimaţilor în apel şi
comunicarea deciziilor pronunţate se fac prin BPI. Instanţele judecătoreşti vor transmite actele
de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în BPI. Procedura va fi considerată îndeplinită
dacă citaţia se publică cu cel puţin 5 zile calendaristice înainte de data stabilită pentru înfăţişare.
În vederea soluţionării apelului se trimit la curtea de apel, în copie certificată, de grefierul-şef al
tribunalului, numai actele care interesează soluţionarea căii de atac, selectate de judecătorulsindic
în cazul în care apelul priveşte o hotărâre a judecătorului-sindic pentru care nu s-a format
dosar asociat. În cazul în care instanţa de apel consideră necesare şi alte acte din dosarul de fond,
va pune în vedere părţilor interesate, prin rezoluţia la primirea cererii de apel sau prin încheiere
în cursul soluţionării apelului, să le depună în copie certificată sau le va solicita jucătoruluisindic.
(3)Apelul se judecă potrivit prevederilor Codului de procedură civilă, cu următoarele derogări:
termenul pentru depunerea întâmpinării este de maximum 10 zile de la comunicarea cererii şi a
motivelor de apel, răspunsul la întâmpinare nu este obligatoriu, iar judecătorul-sindic fixează,
prin rezoluţie, în termen de maximum 3 zile de la data depunerii întâmpinării, primul termen de
judecată, care va fi de cel mult 30 de zile de la data rezoluţiei.
(4)Prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, apelul nu suspendă executarea
hotărârilor judecătorului-sindic.
(5)Următoarele hotărâri ale judecătorului-sindic vor putea fi suspendate de instanţa de
apel:
a)sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitorului;
b)sentinţa prin care se decide intrarea în procedura simplificată;
c)sentinţa prin care se decide intrarea în faliment;
d)sentinţa de soluţionare a contestaţiei la planul de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare
şi din încasarea de creanţe;
e)sentinţa de soluţionare a contestaţiilor împotriva măsurilor administratorului judiciar/
lichidatorului judiciar;
f)încheierea prin care s-a confirmat practicianul în insolvenţă;
g)încheierea prin care a fost înlocuit practicianul în insolvenţă;
h)sentinţa prin care s-au soluţionat acţiunile în anulare prevăzute la art. 117-122.
(6)Pentru toate cererile de apel formulate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic
în cadrul procedurii se constituie un singur dosar. Completul de apel căruia i s-a repartizat
aleatoriu primul apel va fi cel care va soluţiona toate apelurile următoare privind aceeaşi
procedură, exercitate împotriva aceleiaşi hotărâri sau a hotărârilor succesive pronunţate de
judecătorul-sindic în acelaşi dosar de insolvenţă.
(7)Curtea de apel învestită cu soluţionarea apelului declarat împotriva hotărârii
judecătorului-sindic prin care s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenţei,
admiţând apelul, va anula hotărârea şi va trimite cauza judecătorului-sindic, pentru
deschiderea procedurii insolvenţei.
*) Prin Decizia nr. 4/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul în interesul legii şi
stabileşte că în aplicarea dispoziţiilor art. 45 alin. (1) lit. a) şi art. 43 alin. (7) din Legea nr.
85/2014 coroborate cu prevederile art. 480 alin. (2) şi alin. (3) din Codul de procedură civilă,
curtea de apel, învestită cu soluţionarea apelului declarat împotriva hotărârii judecătorului-sindic
prin care s-a respins o cerere de trecere a debitorului la procedura falimentului sau prin care
confirmă un plan de reorganizare, admiţând apelul, va anula hotărârea şi va trimite cauza
judecătorului-sindic, cu dispoziţie obligatorie de trecere a debitorului în faliment.

Repartizarea cauzelor, având ca obiect procedura prevăzută de prezentul titlu, judecătorilor
desemnaţi ca judecători-sindici se realizează în mod aleatoriu, în sistem informatizat, potrivit art. 53 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
SUBSECŢIUNEA 2:§ 2. Judecătorul-sindic

(1)Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentului capitol, sunt:
a)pronunţarea motivată a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei şi, după caz, de
intrare în faliment, atât prin procedura generală, cât şi prin procedura simplificată;
*) Prin Decizia nr. 4/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul în interesul legii şi
stabileşte că în aplicarea dispoziţiilor art. 45 alin. (1) lit. a) şi art. 43 alin. (7) din Legea nr.
85/2014 coroborate cu prevederile art. 480 alin. (2) şi alin. (3) din Codul de procedură civilă,
curtea de apel, învestită cu soluţionarea apelului declarat împotriva hotărârii judecătorului-sindic
prin care s-a respins o cerere de trecere a debitorului la procedura falimentului sau prin care
confirmă un plan de reorganizare, admiţând apelul, va anula hotărârea şi va trimite cauza
judecătorului-sindic, cu dispoziţie obligatorie de trecere a debitorului în faliment.
b)judecarea contestaţiei debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru începerea
procedurii;
c)judecarea opoziţiei creditorilor la deschiderea procedurii;
d)desemnarea motivată, după verificarea eventualelor incompatibilităţi, prin sentinţa de
deschidere a procedurii, după caz, a administratorului judiciar provizoriu/lichidatorului judiciar
provizoriu, solicitat de creditorul care a depus cererea de deschidere a procedurii ori de către
debitor, dacă cererea îi aparţine acestuia. În lipsa unei astfel de propuneri făcute de către debitor
sau de către oricare dintre creditori, desemnarea se va face dintre practicienii în insolvenţă
înscrişi în Tabloul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România, care şi-au depus
ofertă la dosar. Dacă nu s-a depus nicio ofertă, va desemna aleatoriu pe oricare dintre practicienii
în insolvenţă înscrişi în Tabloul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România. În
cazul în care atât debitorul, cât şi creditorul au solicitat desemnarea câte unui administrator
judiciar/lichidator judiciar va avea prevalenţă cererea creditorului. Dacă creditorii solicită a fi
desemnaţi administratori judiciari/lichidatori judiciari diferiţi, judecătorul-sindic va desemna
motivat pe unul dintre cei propuşi de aceştia. Desemnarea se va face pentru administrarea
procedurii până la confirmarea acestuia în condiţiile legii. Totodată, judecătorul-sindic va fixa
onorariul în conformitate cu criteriile stabilite de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006
, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a atribuţiilor acestuia pentru
această perioadă;
e)confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar desemnat
de adunarea creditorilor ori de creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor.
Dacă nu există contestaţii asupra legalităţii hotărârii adunării creditorilor sau a deciziei
creditorului care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor, confirmarea se face în camera
de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de 5 zile de la sesizarea judecătorului-sindic;
f)înlocuirea, pentru motive temeinice, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a
lichidatorului judiciar, potrivit prevederilor art. 57 alin. (4);
f1)desemnarea primului comitet al creditorilor şi confirmarea, prin încheiere, a comitetului
creditorilor desemnat de adunarea creditorilor;
g)judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea;
h)judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au
contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă, potrivit art. 169, sau sesizarea organelor de
urmărire penală atunci când există date cu privire la săvârşirea unei infracţiuni;
i)judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar pentru
anularea unor acte ori operaţiuni frauduloase, potrivit prevederilor art. 117-122 şi a acţiunilor în
nulitatea plăţilor sau operaţiunilor efectuate de către debitor, fără drept, după deschiderea
procedurii;
j)judecarea contestaţiilor debitorului, ale comitetului creditorilor sau ale oricărei persoane
interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar ori de lichidatorul judiciar;
k)confirmarea planului de reorganizare, după votarea lui de către creditori;
*) Prin Decizia nr. 28/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite sesizarea în vederea
pronunţării unei hotărâri prealabile şi stabileşte că dispoziţiile art. 45 alin. (1) lit. k) din Legea nr.
85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi
completările ulterioare, trebuie interpretate în sensul că judecătorul-sindic poate confirma un
plan de reorganizare numai în măsura în care există o hotărâre de aprobare de către adunarea
creditorilor a respectivului plan de reorganizare.
l)soluţionarea cererii administratorului judiciar sau a creditorilor de întrerupere a procedurii de
reorganizare judiciară şi de intrare în faliment;
m)soluţionarea contestaţiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale
lichidatorului judiciar;
n)judecarea acţiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor;
o)judecarea cererilor administratorului judiciar/lichidatorului judiciar în situaţiile în care
nu se poate lua o hotărâre în şedinţele comitetului creditorilor sau ale adunării creditorilor
din lipsa de cvorum cauzată de neprezentarea creditorilor legal convocaţi, la cel puţin două
şedinţe ale acestora având aceeaşi ordine de zi;
*) Prin Decizia nr. 28/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite sesizarea în vederea
pronunţării unei hotărâri prealabile şi stabileşte că dispoziţiile art. 45 alin. (1) lit. o) din Legea nr.
85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi
completările ulterioare, trebuie interpretate în sensul că judecătorul-sindic poate confirma un
plan de reorganizare numai în măsura în care există o hotărâre de aprobare de către adunarea
creditorilor a respectivului plan de reorganizare.
p)dispunerea convocării adunării creditorilor, cu o anumită ordine de zi;
q)pronunţarea hotărârii de închidere a procedurii;
r)orice alte atribuţii prevăzute de lege.
(2)Atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii
administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului judiciar şi la procesele şi cererile de
natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. Atribuţiile manageriale aparţin
administratorului judiciar ori lichidatorului judiciar sau, în mod excepţional, debitorului,
dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea. Deciziile manageriale ale
administratorului judiciar, lichidatorului judiciar sau debitorului care şi-a păstrat dreptul
de administrare pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, prin
organele acestora.
*) Prin Decizia nr. 17/2020, Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie stabileşte că în interpretarea şi
aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 45 alin. (2) teza I din Legea nr. 85/2014 privind procedurile
de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, competenţa materială de soluţionare a contestaţiilor
privind executarea silită începută de creditorii bugetari în temeiul dispoziţiilor art. 143 alin. (1)
teza finală din Legea nr. 85/2014 aparţine judecătorului-sindic învestit cu procedura de
insolvenţă în care se formulează respectivele contestaţii, potrivit art. 45 alin. (1) lit. r) şi alin. (2)
din Legea nr. 85/2014.

(1)Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel.
(2)Dispoziţiile art. 42 alin. (1) din Codul de procedură civilă privind incompatibilitatea nu sunt
aplicabile judecătorului-sindic care pronunţă succesiv hotărâri în acelaşi dosar, cu excepţia
situaţiei rejudecării, după anularea hotărârii în apel.
(3)Hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic vor fi motivate de acesta în termen de 20 de zile
de la data pronunţării hotărârii.
SUBSECŢIUNEA 3:§ 3. Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor

(1)Adunarea creditorilor va fi convocată şi prezidată de administratorul judiciar/lichidatorul
judiciar, dacă prezenta lege sau judecătorul-sindic nu dispune altfel. Secretariatul şedinţelor
adunărilor creditorilor este în sarcina administratorului judiciar/lichidatorului judiciar.
(2)Creditorii cunoscuţi vor fi convocaţi de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar în
cazurile prevăzute expres de prezenta lege şi ori de câte ori este necesar.
(3)Adunarea creditorilor va putea fi convocată şi de comitetul creditorilor sau de către creditorii
deţinând creanţe în valoare de cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot. În
această situaţie, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar refuză să prezideze
adunarea creditorilor ori nu se prezintă la data şi locul convocării, aceasta va fi prezidată de
preşedintele comitetului creditorilor ori, în lipsă, de creditorul care a cerut convocarea,
reprezentaţi sau asistaţi de un avocat ori de un consilier juridic. În acest caz, convocarea şi orice
alte documente şi informaţii aferente acesteia vor fi comunicate de urgenţă administratorului
judiciar/lichidatorului judiciar. Procesul-verbal întocmit va fi transmis spre publicare în BPI în
termen de 3 zile de către persoana care a prezidat adunarea.

(1)Convocarea creditorilor se realizează prin publicare în BPI cu cel puţin 5 zile anterior ţinerii
şedinţei şi trebuie să cuprindă ordinea de zi a acesteia. Convocatorul se depune la BPI cu 3 zile
înaintea datei la care trebuie efectuată publicarea.
(2)Orice deliberare asupra unei chestiuni necuprinse în convocare este nulă, cu excepţia cazului
în care la şedinţă participă titularii tuturor creanţelor şi aceştia sunt de acord cu introducerea
chestiunii respective pe ordinea de zi a şedinţei.
(3)Creditorii pot fi reprezentaţi în adunare prin împuterniciţi cu procură specială sau, în cazul
creditorilor bugetari şi al celorlalte persoane juridice, cu delegaţie semnată de conducătorul
unităţii.
(4)Dacă prin lege nu se interzice în mod expres, creditorii vor putea vota şi prin corespondenţă.
Scrisoarea prin care îşi exprimă votul, semnată de creditor, sau înscrisul în format electronic
semnat cu o semnătură electronică calificată sau, după caz, cu o semnătură electronică avansată
creată cu un certificat pentru semnătură electronică emis de o autoritate sau o instituţie publică
din România poate fi comunicat prin orice mijloace, până în ziua şi la ora fixată pentru
exprimarea votului, administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar.
(5)La şedinţele adunării creditorilor, salariaţii debitorului vor putea fi reprezentaţi de un delegat
din rândul acestora, care va vota pentru întreaga valoare a creanţelor reprezentând salariile şi alte
drepturi băneşti ce li se cuvin.
(6)Deliberările şi hotărârile adunării creditorilor vor fi cuprinse într-un proces-verbal, care va fi
semnat de preşedintele şedinţei, membrii comitetului creditorilor, precum şi de administratorul
judiciar sau de lichidatorul judiciar, după caz. În cazul în care şedinţa adunării creditorilor se
organizează prin mijloace electronice de comunicare la distanţă indicate de administratorul
judiciar sau de lichidatorul judiciar în convocator, care permite identificarea participanţilor,
procesul-verbal se va semna doar de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar. În acest
caz, înregistrarea şedinţei este obligatorie şi constituie probă în instanţă în cazul contestării
procesului-verbal al adunării. Procesul-verbal va fi depus, prin grija administratorului judiciar/
lichidatorului judiciar, la dosarul cauzei şi trimis spre publicare în BPI, în termen de două zile
lucrătoare de la data adunării creditorilor.
(7)Hotărârea adunării creditorilor poate fi anulată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la
cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se
consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor care au lipsit
motivat de la şedinţa adunării creditorilor sau ale căror voturi nu au fost consemnate în procesulverbal
întocmit. Hotărârea, cu excepţia celei prin care a fost desemnat, poate fi atacată, pentru
motive de nelegalitate, şi de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.
(8)Cererea prevăzută la alin. (7) va fi depusă la dosarul cauzei, inclusiv în format electronic, în
termen de 7 zile de la data publicării în BPI a procesului-verbal al adunării creditorilor şi va fi
soluţionată în camera de consiliu, cu citarea celui care a introdus cererea, a administratorului
judiciar/lichidatorului judiciar şi a creditorilor. Citarea părţilor şi comunicarea actelor către
aceştia se fac prin BPI.

(1)Cu excepţia cazurilor în care legea cere o majoritate specială, şedinţele adunării creditorilor
au loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor
cu drept de vot asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul
favorabil manifestat expres al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente cu drept
de vot. Votul condiţionat este considerat vot negativ. Sunt consideraţi prezenţi şi creditorii care
au votat valabil prin corespondenţă.
(2)Calculul valorii totale a creanţelor prevăzute la alin. (1) împotriva averii debitorului se
va determina prin raportare la:
a)ulterior publicării în BPI a tabelului preliminar şi până la publicarea în BPI a tabelului
definitiv, valoarea creanţelor verificate şi acceptate de administratorul judiciar, astfel cum reiese
din cuprinsul tabelului preliminar;
b)ulterior publicării în BPI a tabelului definitiv şi până la confirmarea unui plan de reorganizare
sau, în cazul neconfirmării planului, până la publicarea tabelului definitiv consolidat, astfel cum
reiese din cuprinsul tabelului definitiv;
c)ulterior confirmării planului de reorganizare şi până la deschiderea procedurii de faliment,
potrivit cuantumului cuprins în programul de plăţi, modificat în urma stingerii creanţelor achitate
în plan;
d)după deschiderea procedurii de faliment până la publicarea tabelului definitiv consolidat, astfel
cum reiese din tabelul definitiv aşa cum acesta a fost modificat în urma stingerii creanţelor;
e)ulterior publicării în BPI a tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din cuprinsul
acestuia.
(3)În cazul în care, ulterior adoptării hotărârii adunării creditorilor, se constată, prin hotărâre
definitivă, că votul a fost viciat prin introducerea sau eliminarea unei creanţe pentru care titularul
acesteia solicitase înscrierea în tabelul de creanţe şi dacă votul astfel viciat ar fi putut conduce la
adoptarea unei alte hotărâri, adunarea creditorilor se reconvoacă cu aceeaşi ordine de zi. În cazul
în care noua hotărâre a adunării creditorilor este diferită faţă de cea iniţială, judecătorul-sindic
poate decide desfiinţarea în tot ori în parte a actelor sau operaţiunilor încheiate în temeiul
hotărârii iniţiale.
(4)În cazurile privind creditorii ale căror creanţe au fost stinse total sau parţial se va proceda la o
modificare corespunzătoare a tabelului de creanţe, după caz. Odată cu convocatorul adunării
creditorilor se va publica şi tabelul de creditori actualizat cu sumele stinse în timpul procedurii.
Odată cu contestarea procesului-verbal al adunării, creditorii vor putea contesta în aceleaşi
termene şi condiţii şi tabelul astfel publicat.

(1)Judecătorul-sindic poate desemna, în raport cu numărul creditorilor, un comitet format din 3,
5 sau 7 creditori, dintre cei cu drept de vot, cu creanţele beneficiind de cauze de preferinţă,
creanţele salariale, creanţele bugetare şi chirografare cele mai mari, prin valoare. Dacă, din cauza
numărului mic de creditori, judecătorul-sindic nu consideră necesară constituirea unui comitet al
creditorilor, atribuţiile comitetului vor fi exercitate de adunarea creditorilor.
(2)Desemnarea se va face, prin încheiere, după întocmirea tabelului preliminar de creanţe.
(3)Pentru necesităţile procedurii, judecătorul-sindic va desemna, pe baza propunerii creditorilor,
un preşedinte al comitetului creditorilor. comitetul creditorilor va fi citat în persoana
preşedintelui astfel desemnat, iar în lipsă, prin oricare dintre membrii comitetului creditorilor.
(4)În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, aceştia vor alege un comitet format din 3, 5
sau 7 creditori, dintre primii 20 de creditori cu drept de vot, dintre cei deţinând creanţe ce
beneficiază de cauze de preferinţă, creanţe salariale, creanţe bugetare şi creanţe chirografare,
cele mai mari în ordinea valorii şi care se oferă voluntar, selecţia fiind efectuată prin întrunirea
acestor criterii cumulative pe baza celui mai mare procentaj de vot din valoarea creanţelor
prezente. Comitetul astfel desemnat va înlocui comitetul desemnat anterior de judecătorul-sindic.
(5)Dacă nu se va obţine majoritatea necesară, se va menţine comitetul desemnat anterior de
judecătorul-sindic. La propunerea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar sau a
celorlalţi membri ai comitetului creditorilor, judecătorul-sindic va consemna, prin încheiere,
modificarea componenţei acestuia, astfel încât criteriile prevăzute la alin. (4) să fie respectate în
toate fazele procedurii.
(5¹)Nu va putea fi desemnat în calitate de membru în comitetul creditorilor mai mult de un
creditor care face parte din categoria persoanelor strâns legate de debitor prevăzute la art. 5 alin.
(1) pct. 422 lit. a)-c) şi f), iar acesta nu va putea deţine calitatea de preşedinte.
(52)Creditorul care face parte din categoria persoanelor strâns legate de debitor prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. 422 lit. a)-c) şi f) are obligaţia de a informa administratorul judiciar/lichidatorul
judiciar în legătură cu raportul său cu debitorul. Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar
verifică încadrarea unui creditor în categoria persoanelor strâns legate de debitor prin consultarea
registrului comerţului, registrului beneficiarilor reali, precum şi registrului acţionarilor societăţii
debitoare, ţinut de aceasta sau de o societate independentă, şi informează judecătorul-sindic şi
adunarea creditorilor convocată pentru desemnarea comitetului creditorilor, iar ulterior
desemnării informează creditorii şi judecătorul-sindic de îndată ce constată calitatea de persoană
strâns legată de debitor, în sensul art. 5 alin. (1) pct. 422 lit. a)-c) şi f), a unui membru al
comitetului creditorilor.
(53)Dacă în termenul stabilit la art. 48 alin. (8), hotărârea adunării creditorilor nu este contestată,
judecătorul-sindic va verifica întrunirea condiţiilor legale şi va confirma, prin încheiere,
comitetul propus de creditori.
(6)În cursul derulării procedurii, judecătorul-sindic va putea cere asistenţa comitetului
creditorilor sau a unui delegat al acestuia.

(1)Comitetul creditorilor are următoarele atribuţii:
a)să analizeze situaţia debitorului şi să facă recomandări adunării creditorilor cu privire la
continuarea activităţii debitorului şi la planurile de reorganizare propuse;
b)să negocieze cu administratorul judiciar sau cu lichidatorul judiciar care doreşte să fie
desemnat de către creditori în dosar condiţiile numirii;
c)să ia cunoştinţă de rapoartele întocmite de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar,
să le analizeze şi, dacă este cazul, să formuleze contestaţii la acestea;
d)să întocmească rapoarte, pe care să le prezinte adunării creditorilor, privind măsurile luate de
administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar şi efectele acestora şi să propună, motivat, şi
alte măsuri;
e)să solicite ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
f)să introducă acţiuni pentru anularea unor acte sau operaţiuni frauduloase, făcute de debitor în
dauna creditorilor, potrivit prevederilor art. 117 alin. (1), atunci când astfel de acţiuni nu au fost
introduse de administratorul judiciar ori de lichidatorul judiciar.
(2)Comitetul creditorilor se întruneşte ori de câte ori este necesar, la cererea administratorului
judiciar sau a lichidatorului judiciar, după caz, ori la cererea oricărui membru al comitetului
creditorilor. Comunicarea şi votul se vor putea efectua prin orice mijloc care asigură transmiterea
textului şi confirmarea primirii acestuia.
(3)Deliberările comitetului creditorilor vor avea loc în prezenţa administratorului judiciar/
lichidatorului judiciar şi vor fi consemnate într-un proces-verbal, care va reţine pe scurt
conţinutul deliberărilor, precum şi hotărârile luate. În cazul în care şedinţa comitetului
creditorilor se organizează prin mijloace electronice de comunicare la distanţă indicate de
administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar în convocator care permite identificarea
participanţilor, procesul-verbal se va semna doar de administratorul judiciar sau de lichidatorul
judiciar. În acest caz, înregistrarea şedinţei este obligatorie şi constituie probă în instanţă în cazul
contestării procesului-verbal al comitetului. Procesul-verbal va fi depus, prin grija
administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, la dosarul cauzei şi trimis spre publicare în BPI,
în termen de două zile lucrătoare de la data comitetului creditorilor.
(4)Deciziile comitetului creditorilor se iau cu majoritatea simplă din totalul numărului de
membri ai acestuia.
(5)Dacă un membru al comitetului creditorilor se află, din cauza interesului propriu, în conflict
de interese cu interesul concursual al creditorilor participanţi la procedură, acesta se va abţine de
la vot, sub sancţiunea anulării deciziei comitetului creditorilor, dacă fără votul său nu s-ar fi
întrunit majoritatea cerută. În astfel de cazuri, anularea deciziei nu exclude răspunderea
creditorului demonstrat a se fi aflat în conflict de interese, pentru prejudiciile create averii
debitorului printr-o asemenea faptă.
(6)Împotriva acţiunilor, măsurilor şi deciziilor luate de comitetul creditorilor, orice creditor poate
formula contestaţie la judecătorul-sindic, în termen de 7 zile de la data publicării procesuluiverbal
al comitetului creditorilor în BPI.
(7)În cazul în care un membru al comitetului creditorilor votează repetat în situaţie de conflict de
interese ori în cazul lipsei repetate nejustificate de la şedinţele comitetului creditorilor, precum
şi, în cazul în care se constată, ulterior desemnării, că un membru al comitetului creditorilor face
parte din categoria persoanelor strâns legate de debitor prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. 422 lit.
a)-c) şi f), la cererea oricărui creditor sau a administratorului judiciar, judecătorul-sindic îl va
înlocui pe respectivul membru al comitetului creditorilor, în mod provizoriu, urmând ca
adunarea creditorilor să îl confirme pe cel provizoriu sau să aleagă un alt membru, potrivit
criteriilor prevăzute la art. 50 alin (4).
SUBSECŢIUNEA 4:§ 4. Administratorul special

(1)După deschiderea procedurii, adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor/membrilor
debitorului va desemna, pe cheltuiala acestora, administratorul special.
(2)Nu poate fi desemnată ca administrator special o persoană fizică sau juridică care are şi
calitatea de creditor.

(1)Adunarea generală a acţionarilor, asociaţilor sau membrilor persoanei juridice va fi convocată
de administratorul judiciar ori de lichidatorul judiciar pentru desemnarea administratorului
special, în termen de maximum 10 zile de la notificarea deschiderii procedurii de către
administratorul judiciar/lichidatorul provizoriu.
(2)Adunarea generală va fi prezidată de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, după
caz. Dacă adunarea asociaţilor/acţionarilor/membrilor, convocată potrivit alin. (1), nu
desemnează un administrator special, debitorului i se va ridica dreptul de administrare, dacă
acesta nu a fost deja ridicat, iar debitorul, respectiv asociaţii/acţionarii/membrii sunt decăzuţi din
drepturile recunoscute de procedură şi care sunt exercitate prin administrator special.
(3)Dacă un administrator special nu a fost desemnat, pentru soluţionarea acţiunilor prevăzute la
art. 117-122 ori a celor rezultând din nerespectarea art. 84, debitorul va fi reprezentat de un
curator special desemnat dintre organele de conducere statutare aflate în exerciţiul funcţiunii la
data deschiderii procedurii. Desemnarea se va face de către judecătorul-sindic în camera de
consiliu şi fără citarea părţilor. În cazul în care ulterior adunarea generală a asociaţilor/
acţionarilor/membrilor alege un administrator special, acesta va prelua procedura în stadiul în
care se găseşte la data desemnării.

Mandatul administratorilor statutari încetează de la data ridicării dreptului de administrare sau de
la data desemnării administratorului special. Încetarea mandatului impune obligaţia predării
gestiunii.

După deschiderea procedurii şi numirea administratorului special, adunarea generală a
acţionarilor/asociaţilor/membrilor îşi suspendă activitatea şi se va putea întruni, la convocarea
administratorului judiciar, în cazurile expres şi limitativ prevăzute de prezenta lege.

(1)Administratorul special are următoarele atribuţii:
a)participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acţiunilor prevăzute la art. 117-122 ori a celor rezultând din nerespectarea art. 84;
b)formulează contestaţii în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege;
c)propune un plan de reorganizare;
d)administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după
confirmarea planului, doar în situaţia în care nu i s-a ridicat debitorului dreptul de administrare;
e)după intrarea în faliment, participă la inventar, semnând actul, primeşte raportul final şi situaţia
financiară de închidere şi participă la şedinţa convocată pentru soluţionarea obiecţiunilor şi
aprobarea raportului;
f)primeşte notificarea închiderii procedurii.
(2)După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul
judiciar/lichidatorul judiciar, care îi conduce şi activitatea de afaceri, iar mandatul
administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor/membrilor.
SUBSECŢIUNEA 5:§ 5. Administratorul judiciar

(1)Practicienii în insolvenţă interesaţi vor depune la dosar o ofertă de preluare a poziţiei de
administrator judiciar în dosarul respectiv, la care vor anexa dovada calităţii de practician în
insolvenţă şi o copie de pe poliţa de asigurare profesională. În ofertă, practicianul în insolvenţă
interesat va putea arăta şi disponibilitatea de timp şi de resurse umane, precum şi experienţa
generală sau specifică necesare preluării dosarului şi bunei administrări a cazului. În cazul în
care debitorul, respectiv creditorul/creditorii nu au formulat propuneri şi nu sunt oferte depuse la
dosar, judecătorul-sindic va desemna provizoriu, până la prima adunare a creditorilor, un
practician în insolvenţă ales în mod aleatoriu din Tabloul Uniunii Naţionale a Practicienilor în
Insolvenţă din România.
(2)În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, creditorii care deţin mai mult de 50% din
valoarea totală a creanţelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar,
stabilindu-i cu aceeaşi majoritate şi onorariul. În cazul în care onorariul se va achita din fondul
constituit potrivit prevederilor art. 39 alin. (4), acesta va fi stabilit pe baza criteriilor prevăzute în
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare. Creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea creanţelor cu drept de vot pot
decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar desemnat provizoriu,
stabilindu-i cu aceeaşi majoritate şi onorariul. În această din urmă situaţie nu va mai fi necesară
confirmarea judecătorului-sindic. Prima şedinţă a adunării creditorilor va avea în mod
obligatoriu pe ordinea de zi atât confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului
judiciar, cât şi stabilirea onorariului acestuia.
(3)Creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără
consultarea adunării creditorilor, cel mai târziu la data primei şedinţe a adunării creditorilor
având ca ordine de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, să
desemneze un administrator judiciar ori lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau
lichidatorului judiciar provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu/lichidatorul
judiciar provizoriu şi să îi stabilească onorariul.
(4)În orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau ca urmare a adoptării unei
hotărâri a adunării creditorilor în acest sens, cu votul a mai mult de 50% din valoarea totală a
creanţelor cu drept de vot, îl poate înlocui pe administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, pentru
motive temeinice. Înlocuirea se judecă în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea
administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor. Împotriva încheierii se poate formula apel
în termen de 5 zile de la comunicare.
(5)În orice moment al procedurii, la cererea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar,
pentru motive bine justificate, judecătorul-sindic poate încuviinţa înlocuirea acestuia, în urma
analizei cererii. În acest caz, judecătorul-sindic va desemna un alt administrator judiciar/
lichidator judiciar provizoriu, în condiţiile prevăzute la art. 45 alin. (1) lit. d).
(6)Creditorii pot contesta la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia prevăzută
la alin. (2) şi (3), în termen de 5 zile de la data publicării acesteia în BPI. Judecătorul va
soluţiona, de urgenţă şi deodată, toate contestaţiile printr-o încheiere prin care va numi
administratorul judiciar/lichidatorul judiciar desemnat sau, după caz, va solicita adunării
creditorilor/creditorului desemnarea unui alt administrator judiciar/lichidator judiciar.
(7)Dacă în termenul stabilit la alin. (6) decizia adunării creditorilor sau a creditorului ce deţine
mai mult de 50% din valoarea creanţelor nu este contestată, judecătorul-sindic, prin încheiere, va
numi administratorul judiciar propus de creditori sau de creditorul ce deţine mai mult de 50% din
valoarea creanţelor, dacă acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, dispunând totodată
încetarea atribuţiilor administratorului judiciar provizoriu pe care l-a desemnat prin încheierea
sau, după caz, sentinţa de deschidere a procedurii.
(8)Administratorul judiciar, persoană fizică sau persoană juridică, inclusiv reprezentantul
acesteia, trebuie să aibă calitatea de practician în insolvenţă, potrivit legii.
(9)Înainte de desemnarea sa, administratorul judiciar trebuie să facă dovada că este asigurat
pentru răspundere profesională, prin subscrierea unei poliţe de asigurare valabile, care să acopere
eventualele prejudicii cauzate în îndeplinirea atribuţiilor sale. Riscul asigurat trebuie să
reprezinte consecinţa activităţii administratorului judiciar pe perioada exercitării calităţii sale.
(10)Este interzis administratorului judiciar, sub sancţiunea revocării din funcţie şi a reparării
eventualelor prejudicii cauzate, să diminueze, în mod direct sau indirect, valoarea sumei
asigurate prin contractul de asigurare.
(11)Practicianul în insolvenţă, în calitatea sa de organ care aplică procedura, nu va putea fi
sancţionat sau obligat la plata oricăror cheltuieli de judecată, amenzi, daune sau oricăror altor
sume, de către instanţa de judecată sau de altă autoritate, pentru fapte sau omisiuni imputabile
debitorului.
(12)Dacă adunarea creditorilor a infirmat administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, înainte de
a-i fi stabilit onorariul, pentru activitatea desfăşurată până la data infirmării onorariul va fi
stabilit de către judecătorul-sindic în conformitate cu criteriile stabilite de Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 86/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Din suma
aprobată se va scădea onorariul aprobat cu titlu provizoriu prin hotărârea judecătorească privind
desemnarea, dacă a fost încasat.
(13)În cazul desfiinţării pentru orice motive a hotărârii de deschidere a procedurii, instanţa care
va desfiinţa hotărârea va decide asupra onorariului practicianului, aplicându-se corespunzător
alin. (2), iar plata acestui onorariu şi a cheltuielilor de procedură va fi suportată de pârât sau de
reclamant, potrivit reglementărilor privitoare la cheltuielile de judecată din Codul de procedură
civilă.
(14)În cazul în care adunarea creditorilor confirmă administratorul judiciar/lichidatorul judiciar,
dar nu aprobă oferta de onorariu a acestuia, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va putea
accepta onorariul votat de către creditori sau va reconvoca adunarea într-un termen de maximum
30 de zile pentru negocierea cu creditorii şi discutarea onorariului. În cazul în care nici la această
adunare oferta administratorului judiciar/lichidatorului judiciar nu va fi acceptată de către
creditori, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va putea declara că se retrage. În caz de
renunţare, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va convoca o nouă adunare în termen de
maximum 30 de zile, în vederea desemnării noului administrator judiciar/lichidator judiciar.
Dacă în cadrul acestei adunări nu se desemnează un alt administrator judiciar/lichidator judiciar,
preşedintele comitetului creditorilor sau, dacă nu a fost constituit, un creditor desemnat de
adunarea creditorilor va solicita judecătorului-sindic desemnarea unui administrator judiciar/
lichidator judiciar provizoriu, în termen de maximum 5 zile de la data adunării. Judecătorulsindic
va numi un administrator judiciar/lichidator judiciar provizoriu în termen de 5 zile de la
sesizare, în cameră de consiliu. Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător.

(1)Principalele atribuţii ale administratorului judiciar, în cadrul prezentului titlu, sunt:
a)examinarea situaţiei economice a debitorului şi a documentelor depuse potrivit prevederilor
art. 67 sau 74, după caz, şi întocmirea unui raport prin care să propună fie intrarea în procedura
simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie în cadrul procedurii generale şi supunerea
acelui raport aprobării judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea
depăşi 20 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;
b)examinarea activităţii debitorului şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi
împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea eventualelor indicii sau
elemente preliminare privind persoanele cărora le-ar fi imputabilă şi cu privire la existenţa
premiselor angajării răspunderii acestora, în condiţiile prevederilor art. 169-173, precum şi
asupra posibilităţii reale de reorganizare a activităţii debitorului ori a motivelor care nu permit
reorganizarea şi depunerea la dosarul cauzei, într-un termen stabilit de judecătorul-sindic, dar
care nu va putea depăşi 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;
b1)evaluarea periodică a menţinerii posibilităţii reale de reorganizare efectivă a activităţii
debitorului ori, după caz, motivele care nu mai permit reorganizarea şi, în acest caz, va propune
intrarea în faliment;
c)întocmirea actelor prevăzute la art. 67 alin. (1), în cazul în care debitorul nu şi-a îndeplinit
obligaţia respectivă înăuntrul termenelor legale, precum şi verificarea, corectarea şi completarea
informaţiilor cuprinse în actele respective, când acestea au fost prezentate de debitor;
d)elaborarea planului de reorganizare a activităţii debitorului, în funcţie de cuprinsul raportului
prevăzut la lit. a);
e)supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;
f)conducerea integrală, respectiv în parte, a activităţii debitorului, în acest ultim caz cu
respectarea precizărilor exprese ale judecătorului-sindic cu privire la atribuţiile sale şi la
condiţiile de efectuare a plăţilor din contul averii debitorului;
g)convocarea, prezidarea şi asigurarea secretariatului şedinţelor adunării creditorilor sau ale
acţionarilor, asociaţilor ori membrilor debitorului persoană juridică;
h)introducerea de acţiuni pentru anularea actelor sau operaţiunilor frauduloase ale debitorului,
încheiate în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a
unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta,
susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
i)sesizarea de urgenţă a judecătorului-sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în
averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile de procedură;
j)denunţarea unor contracte încheiate de debitor;
k)verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea, notificarea
creditorilor în cazul neînscrierii sau înscrierii parţiale a creanţelor, precum şi întocmirea tabelelor
de creanţe;
l)încasarea creanţelor, urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din averea debitorului
sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii, formularea şi
susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând
angaja avocaţi;
m)încheierea de tranzacţii, descărcarea de obligaţii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la
garanţii reale, cu condiţia confirmării acestor operaţiuni de către judecătorul-sindic;
n)sesizarea judecătorului-sindic în legătură cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către
acesta;
o)inventarierea bunurilor debitorului;
p)dispunerea evaluării bunurilor debitorului, astfel încât aceasta să fie realizată până la data
stabilită pentru depunerea tabelului definitiv al creanţelor;
q)transmiterea spre publicare în BPI a unui anunţ cu privire la depunerea la dosar a raportului de
evaluare, în termen de două zile de la depunere.
(2)Judecătorul-sindic poate stabili în sarcina administratorului judiciar, prin încheiere, orice alte
atribuţii în afara celor prevăzute la alin. (1), cu excepţia celor prevăzute de lege în competenţa
exclusivă a acestuia.

(1)Administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care şi-a
îndeplinit atribuţiile, inclusiv cele legate de urmărirea operaţiunilor efectuate în baza avizului
prealabil, justificarea cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli
efectuate din fondurile existente în averea debitorului, precum şi, dacă este cazul, stadiul
efectuării inventarierii. În raport se vor include informaţii privind respectarea obligaţiilor fiscale,
referitoare la obţinerea sau necesitatea actualizării autorizărilor/autorizaţiilor pentru desfăşurarea
activităţii, a actelor de control încheiate de organe de control şi onorariul încasat al
administratorului judiciar, cu precizarea modalităţii de calcul al acestuia.
(2)Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în BPI. Raportul se transmite şi
prin poştă electronică, la cerere, oricărui creditor la adresa de e-mail indicată administratorului
judiciar.
(3)La fiecare 120 de zile, judecătorul-sindic va analiza şi se va pronunţa asupra stadiului
continuării procedurii, printr-o rezoluţie, prin care va putea pune în sarcina administratorului
judiciar anumite măsuri şi va acorda un termen administrativ de control sau de judecată, după
caz.
(4)În ipoteza în care există cereri cu caracter contencios sau necontencios, precum şi în ipoteza
în care judecătorul-sindic consideră necesar, acesta va dispune citarea de urgenţă a persoanelor
interesate şi a administratorului judiciar, pentru soluţionarea cererilor sau pentru dispunerea
măsurilor care se impun.
(5)Debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare
dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie împotriva măsurilor
luate de administratorul judiciar.
(6)Contestaţia trebuie să fie depusă în termen de 7 zile de la publicarea în BPI a extrasului
prevăzut la alin. (2).
(7)Judecătorul-sindic va soluţiona contestaţia, în termen de 15 zile de la înregistrarea ei, în
camera de consiliu, cu citarea contestatorului, a administratorului judiciar şi a comitetului
creditorilor, putând, la cererea contestatorului, să suspende executarea măsurii contestate.
Suspendarea se judecă în camera de consiliu, de îndată, fără citarea părţilor.
(8)Onorariul administratorului judiciar va fi plătit în baza procesului-verbal al adunării
creditorilor prin care s-a stabilit cuantumul acestuia, în baza deciziei publicate în BPI sau pe baza
hotărârii judecătoreşti pentru cazurile în care a fost stabilit onorariul provizoriu de către
judecătorul-sindic.

(1)În cazul în care administratorul judiciar desemnat prin încheiere pronunţată în camera de
consiliu fără citarea părţilor, refuză numirea, acesta are obligaţia de a notifica instanţa, în termen
de 5 zile de la comunicarea numirii. Judecătorul-sindic va sancţiona cu amendă judiciară de la
500 lei la 1.000 lei necomunicarea în termen a refuzului, fără motive temeinice. Judecătorulsindic
va lua act de refuzul practicianului în insolvenţă, şi va desemna un alt practician în
insolvenţă în calitate de administrator judiciar provizoriu. În cazul în care debitorul, respectiv
creditorii nu au formulat propuneri şi nu sunt oferte depuse la dosar, judecătorul-sindic va
desemna provizoriu, până la prima adunare a creditorilor, un practician în insolvenţă ales în mod
aleatoriu din Tabloul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România.
(2)Judecătorul-sindic va sancţiona administratorul judiciar cu amendă judiciară de la 1.000 lei la
5.000 lei în cazul în care acesta, din culpă sau cu rea-credinţă, nu îşi îndeplineşte ori îndeplineşte
cu întârziere atribuţiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic.
(3)Dacă prin fapta prevăzută la alin. (2) administratorul judiciar a cauzat un prejudiciu,
judecătorul-sindic va putea, la cererea oricărei părţi interesate, să îl oblige pe administratorul
judiciar la acoperirea prejudiciului produs.
(4)În cazul amenzilor prevăzute la alin. (1) şi (2), respectiv al despăgubirii prevăzute la alin. (3),
se aplică, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 190 şi 191 din Codul de procedură civilă.

În vederea îndeplinirii atribuţiilor sale, administratorul judiciar va putea desemna persoane de
specialitate precum avocaţi, experţi contabili, evaluatori autorizaţi sau alţi specialişti. Numirea şi
nivelul remuneraţiilor acestor persoane vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor în cazul în
care acestea vor fi plătite din averea debitoarei sau se vor supune standardelor de cost stabilite de
Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România, potrivit prevederilor Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în
cazul în care se vor remunera din fondul de lichidare constituit potrivit prevederilor art. 39 alin.
(4).

(1)Administratorul judiciar, precum şi oricare dintre creditori pot formula obiecţiuni împotriva
rapoartelor de evaluare întocmite în cauză.
(2)Obiecţiunile se formulează în termen de maximum 5 zile de la publicarea în BPI a unui anunţ
cu privire la depunerea raportului de evaluare la dosarul cauzei.
(3)Judecătorul-sindic va soluţiona obiecţiunile în termen de maximum 15 zile de la înregistrarea
lor, cu citarea celui care a formulat obiecţiunile, a administratorului judiciar şi a membrilor
comitetului creditorilor.
(4)Judecătorul-sindic, admiţând cererea, va obliga evaluatorul autorizat, sub sancţiunea amenzii,
să răspundă la obiecţiunile încuviinţate în termen de maximum 5 zile de la primirea, din partea
instanţei de judecată, a unei adrese în acest sens.
(5)Pentru motive temeinice, precum şi în cazul în care răspunsul la obiecţiuni nu este
satisfăcător, judecătorul-sindic va putea dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei noi
evaluări. Judecătorul-sindic va omologa unul dintre rapoartele de evaluare.
(6)În cazul în care operaţiunile pentru care este necesară angajarea de specialişti sunt operaţiuni
impuse de lege, cum ar fi, dar nu limitat la acestea, arhivarea documentelor, bilanţurile
obligatorii de mediu, audit şi alte asemenea, dacă propunerile administratorului judiciar/
lichidatorului judiciar sunt respinse de către comitetul creditorilor, acesta va convoca din nou
comitetul în termen de maximum 7 zile, în care membrii comitetului vor propune şi vor desemna
un specialist, aprobându-i şi onorariul. În cazul în care în cele două şedinţe ale comitetului
creditorilor nu s-a decis numirea unui specialist, practicianul în insolvenţă va putea desemna
specialistul cu oferta tehnică şi financiară cea mai bună, dintre cele depuse pentru cele două
comitete.
SUBSECŢIUNEA 6:§ 6. Lichidatorul judiciar

(1)În cazul în care dispune trecerea la faliment, judecătorul-sindic va desemna un lichidator
judiciar, aplicându-se, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 57, art. 59-62 şi art. 140 alin. (6).
(2)Atribuţiile administratorului judiciar încetează la momentul stabilirii atribuţiilor lichidatorului
judiciar de către judecătorul-sindic.
(3)Poate fi desemnat lichidator judiciar şi administratorul judiciar desemnat anterior.

Principalele atribuţii ale lichidatorului judiciar, în cadrul prezentului capitol, sunt:
a)examinarea activităţii debitorului asupra căruia se iniţiază procedura simplificată în raport cu
situaţia de fapt şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus
la insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi a existenţei premiselor
angajării răspunderii acestora în condiţiile prevederilor art. 169-173, într-un termen stabilit de
judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăşi 40 de zile de la desemnarea lichidatorului
judiciar, dacă un raport cu acest obiect nu fusese întocmit anterior de administratorul judiciar;
b)conducerea activităţii debitorului;
c)introducerea de acţiuni pentru anularea actelor şi operaţiunilor frauduloase încheiate de debitor
în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor
operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor cauze de preferinţă, susceptibile a
prejudicia drepturile creditorilor;
d)aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru
conservarea lor;
e)denunţarea unor contracte încheiate de debitor;
f)verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea, notificarea
creditorilor în cazul neînscrierii sau înscrierii parţiale a creanţelor, precum şi întocmirea tabelelor
de creanţe;
g)urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de
sume de bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii, încasarea creanţelor, formularea
şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând
angaja avocaţi;
h)primirea plăţilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în contul averii debitorului;
i)vânzarea bunurilor din averea debitorului, potrivit prevederilor prezentei legi;
j)sub condiţia confirmării de către judecătorul-sindic, încheierea de tranzacţii, descărcarea de
obligaţii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale;
k)sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta;
l)orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic.
SECŢIUNEA 3:Deschiderea procedurii şi efectele acesteia
SUBSECŢIUNEA 1:§ 1. Cererile introductive

(1)Procedura începe pe baza unei cereri introduse la tribunal de către debitor, de către unul sau
mai mulţi creditori, ori de către persoanele sau instituţiile prevăzute expres de lege.
(2)Autoritatea de Supraveghere Financiară introduce cerere împotriva entităţilor reglementate şi
supravegheate de aceasta care, potrivit datelor de care dispune, îndeplinesc criteriile prevăzute de
dispoziţiile legale speciale pentru iniţierea procedurii prevăzute de prezenta lege.

(1)Debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi
supus dispoziţiilor prezentei legi, în termen de maximum 45 de zile de la apariţia stării de
insolvenţă. La cererea adresată tribunalului va fi ataşată dovada notificării organului fiscal
competent cu privire la intenţia de deschidere a procedurii insolvenţei.
(1¹)Notificarea organului fiscal competent se realizează cu 15 zile înainte de depunerea cererii
de deschidere a procedurii insolvenţei.
(2)Dacă la data expirării termenului prevăzut la alin. (1) debitorul este angrenat, cu bunăcredinţă,
în negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor sale, acesta are obligaţia de a
adresa tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi, în termen de 5 zile de la
eşuarea negocierilor.
(3)Dacă în cursul negocierilor derulate în cadrul unei proceduri de concordat preventiv debitorul
ajunge în stare de insolvenţă, dar există presupunerea rezonabilă, bazată pe indicii temeinice, că
rezultatele negocierilor ar putea fi valorificate în termen scurt prin încheierea unui acord
extrajudiciar, debitorul de bună-credinţă trebuie să introducă cererea de deschidere a procedurii
insolvenţei în termen de 5 zile de la închiderea procedurii concordatului preventiv sau, după caz,
dacă negocierile pentru încheierea unui acord extrajudiciar continuă cu unul sau mai mulţi
creditori, în termen de 5 zile de la eşuarea negocierilor.
(4)Debitorul în cazul căruia apariţia stării de insolvenţă este iminentă va putea să adreseze
tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentului titlu.
(5)Cererile persoanelor juridice vor fi semnate de persoanele care, potrivit actelor constitutive
sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta, fără a fi necesară o hotărâre a asociaţilor/
acţionarilor. În cazul în care prin cererea debitorului se solicită aplicarea procedurii simplificate,
se va depune şi hotărârea adunării generale a asociaţilor/acţionarilor în acest sens.
(6)La înregistrarea cererii, serviciul de registratură va efectua verificări, din oficiu, cu privire la
existenţa pe rol a unor alte cereri de deschidere a procedurii formulate anterior de creditori. În
cazul în care sunt înregistrate cereri formulate de creditori, se soluţionează cererea debitorului în
procedură necontencioasă, prin aceeaşi încheiere judecătorul dispunând conexarea cererilor
creditorilor, care în cazul deschiderii procedurii devin declaraţii de creanţă, iar dacă se respinge
cererea debitorului, se soluţionează potrivit art. 72 şi următoarele.
(7)Dacă, ulterior înregistrării cererii debitorului, dar înainte de soluţionarea acesteia, sunt
formulate cereri de deschidere a procedurii de către creditori, acestea se vor înregistra direct la
cererea formulată de debitor. În acest scop, serviciul de registratură va efectua verificări, din
oficiu, la data înregistrării cererilor şi va înregistra cererile la dosarul ce are ca obiect cererea
formulată de debitor. În această situaţie, se va proceda la soluţionarea în procedură
necontencioasă a cererii debitorului. În cazul admiterii acesteia, cererile creditorilor se vor
califica drept declaraţii de creanţă, iar în cazul respingerii sale, se vor soluţiona cererile
creditorilor, potrivit art. 72 şi următoarele.
(8)În cazul deschiderii procedurii insolvenţei, creanţele ce fac obiectul cererilor de deschidere a
procedurii care devin declaraţii de creanţă pot fi actualizate cu accesorii calculate până la data
deschiderii procedurii, în termenul legal stabilit pentru declararea creanţelor, potrivit
prevederilor art. 102.
(9)Introducerea prematură, cu rea-credinţă, de către debitor a unei cereri de deschidere a
procedurii atrage răspunderea patrimonială a debitorului persoană fizică sau juridică, pentru
prejudiciile pricinuite.
(10)Cererea debitorului se va judeca de urgenţă, în termen de 10 zile, în camera de consiliu, fără
citarea părţilor. Prin excepţie de la prevederile art. 200 din Codul de procedură civilă,
judecătorul-sindic va stabili termenul de judecată în camera de consiliu, în termen de 10 zile de
la depunere, chiar dacă cererea nu îndeplineşte toate cerinţele legale şi nu sunt depuse toate
documentele. În cazul în care la data depunerii cererii debitorului se găsesc înregistrate pe rol
cereri ale creditorilor, se va proceda potrivit prevederilor alin. (6) teza a II-a.
(11)După depunerea cererii de deschidere a procedurii, în cazuri urgente, care ar pune în pericol
activele debitorului, judecătorul-sindic poate dispune de urgenţă, în camera de consiliu şi fără
citarea părţilor, suspendarea provizorie a oricăror proceduri de executare silită a bunurilor
debitorului până la pronunţarea hotărârii cu privire la respectiva cerere.

(1)Cererea debitorului trebuie să fie însoţită de următoarele acte:
a)ultima situaţie financiară anuală, certificată de către administrator şi cenzor/auditor, balanţa de
verificare pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii;
b)lista completă a tuturor bunurilor debitorului, incluzând toate conturile şi băncile prin care
debitorul îşi rulează fondurile; pentru bunurile grevate se vor menţiona datele din registrele de
publicitate;
c)lista numelor şi a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora: certe sau sub condiţie,
lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, arătându-se suma,
cauza şi drepturile de preferinţă, precizând, dacă este cazul, şi care dintre creditori intră în
categoria persoanelor strâns legate de debitor.
d)lista cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele 6 luni
anterioare înregistrării cererii introductive;
e)contul de profit şi pierdere pe anul anterior depunerii cererii;
f)lista membrilor grupului de interes economic sau, după caz, a asociaţilor cu răspundere
nelimitată, pentru societăţile în nume colectiv şi cele în comandită;
g)o declaraţie prin care debitorul îşi arată intenţia de intrare în procedură simplificată sau de
reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activităţii ori prin lichidarea, în tot sau în
parte, a averii, în vederea stingerii datoriilor sale;
h)o descriere sumară a modalităţilor pe care le are în vedere pentru reorganizarea activităţii;
i)o declaraţie pe propria răspundere, autentificată la notar ori certificată de un avocat, sau un
certificat de la registrul societăţilor agricole ori, după caz, oficiul registrului comerţului sau alte
registre în a cărui rază teritorială se află sediul profesional/sediul social, din care să rezulte dacă
a mai fost supus procedurii de reorganizare judiciară prevăzute de prezenta lege într-un interval
de 5 ani anterior formulării cererii introductive;
j)o declaraţie pe propria răspundere, autentificată de notar ori certificată de avocat, din care să
rezulte că debitorul nu a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate
contra patrimoniului, de corupţie, de serviciu, de fals, pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr.
31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 129/2019, cu
modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările
ulterioare, Legea nr. 241/2005, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 21/1996,
precum şi pentru infracţiunile prevăzute la art. 240 şi 241 din Legea nr. 286/2009, cu
modificările şi completările ulterioare, în ultimii 3 ani anterior deschiderii procedurii;
k)un certificat de admitere la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a valorilor mobiliare sau a
altor instrumente financiare emise;
l)o declaraţie prin care debitorul arată dacă este membru al unui grup de societăţi, cu precizarea
acestora;
m)dovada codului unic de înregistrare;
n)dovada notificării organului fiscal competent.
(2)Documentele prevăzute la alin. (1) se depun odată cu cererea de deschidere a procedurii sau,
cel mai târziu, până la termenul de judecată stabilit de judecătorul-sindic. Nedepunerea
documentelor prevăzute la alin. (1) lit. a)-g) şi k)-n) atrage respingerea cererii de deschidere a
procedurii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 38 alin. (2) lit. c) şi d), precum şi a cazului în
care cererea de deschidere a procedurii este formulată de lichidatorul numit în procedura de
lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Nedepunerea documentelor prevăzute la alin. (1) lit. h)-j) este sancţionată cu decăderea din
dreptul de a depune un plan de reorganizare.

(1)În cazul unei cereri introduse de o societate în nume colectiv sau în comandită, acea cerere nu
va fi considerată ca fiind făcută şi de asociaţii cu răspundere nelimitată ori, în condiţiile art. 70,
şi împotriva lor.
(2)O cerere introdusă de un asociat cu răspundere nelimitată ori împotriva acestuia pentru
datoriile sale va fi fără efecte juridice cu privire la societatea în nume colectiv sau în comandită
din care face parte.
(3)Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, în privinţa cererilor introduse de
grupurile de interes economic sau de membrii acestora.

Nu pot fi supuşi reorganizării judiciare debitorii, persoane juridice, care în ultimii 5 ani,
precedenţi hotărârii de deschidere a procedurii, au mai fost supuşi unei proceduri de reorganizare
judiciară.

(1)Orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezentul titlu
poate introduce o cerere de deschidere a procedurii împotriva unui debitor prezumat în
insolvenţă, în care va preciza:
a)cuantumul şi temeiul creanţei;
b)existenţa unui drept de preferinţă, constituit de către debitor sau instituit potrivit legii;
c)existenţa unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;
d)declaraţia privind eventuala intenţie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va
trebui să precizeze, cel puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la
reorganizare.
(2)Creditorul va anexa documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire a
cauzelor de preferinţă. De asemenea, creditorul va depune dovada codului unic de înregistrare al
debitorului.
(3)Dacă între momentul înregistrării cererii de către un creditor şi cel al judecării acestei cereri
sunt formulate cereri de către alţi creditori împotriva aceluiaşi debitor, tribunalul, prin serviciul
de registratură, va verifica, din oficiu, la data înregistrării, existenţa dosarului pe rol şi va
înregistra cererea la dosarul existent. Judecătorul-sindic va stabili îndeplinirea condiţiilor
referitoare la cuantumul minim al creanţelor, în raport cu valoarea însumată a creanţelor tuturor
creditorilor care au formulat cereri şi cu respectarea valorii-prag prevăzute de prezentul titlu, şi
va comunica cererile debitorului.
(4)Creditorii înregistrează cererea de deschidere a procedurii direct în dosarul ce are ca obiect
cererea debitorului sau, dacă nu există, în dosarul al cărui obiect îl are cererea altui creditor care
are stabilit un termen mai scurt.
(5)Creditorul care are înregistrată o cerere de deschidere a procedurii, în cazuri urgente, până la
data judecării cererii, poate solicita judecătorului-sindic pronunţarea unei ordonanţe preşedinţiale
prin care să dispună măsuri vremelnice, în scopul suspendării operaţiunilor de înstrăinare a unor
bunuri sau drepturi patrimoniale importante din averea debitorului, sub sancţiunea nulităţii,
precum şi măsuri de conservare a acestor bunuri.
(6)Judecata cererii prevăzute la alin. (5) se face de urgenţă, în camera de consiliu, fără citarea
creditorului care a formulat cererea şi nici a debitorului. Măsura va fi încuviinţată vremelnic,
până la data soluţionării cererii de deschidere a procedurii. Creditorul poate fi obligat la plata
unei cauţiuni de până la 10% din valoarea creanţei pretinse, care va putea fi folosită de debitor
pentru acoperirea daunelor produse în cazul respingerii cererii de deschidere a procedurii.
SUBSECŢIUNEA 2:§ 2. Deschiderea procedurii şi efectele deschiderii procedurii

(1)Dacă cererea debitorului corespunde condiţiilor prevăzute la art. 66, judecătorul-sindic va
pronunţa o încheiere de deschidere a procedurii generale, iar dacă prin declaraţia făcută potrivit
prevederilor art. 67 alin. (1) lit. g) debitorul îşi arată intenţia de a intra în procedura simplificată
ori se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 38 alin. (2), judecătorul va pronunţa o
încheiere de deschidere a procedurii simplificate. Minuta încheierii privind deschiderea
procedurii insolvenţei se comunică, de îndată, administratorului judiciar provizoriu/lichidatorului
judiciar provizoriu numit de către judecătorul-sindic.
(2)Prin încheierea de deschidere a procedurii, judecătorul-sindic va dispune administratorului
judiciar/lichidatorului judiciar să efectueze notificările prevăzute la art. 100. În cazul în care, în
termen de 10 zile de la primirea notificării, creditorii se opun deschiderii procedurii, judecătorulsindic
va ţine, în termen de 5 zile, o şedinţă la care vor fi citaţi administratorul judiciar/
lichidatorul judiciar, debitorul şi creditorii care se opun deschiderii procedurii, în urma căreia va
soluţiona deodată, printr-o sentinţă, toate opoziţiile. Admiţând opoziţia, judecătorul-sindic va
revoca încheierea de deschidere a procedurii.

(1)În cazul cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de creditor, la cererea
debitorului, formulată în termenul prevăzut la alin. (3), judecătorul-sindic poate dispune, prin
încheiere, în sarcina creditorului consemnarea la o bancă a unei cauţiuni de până la 10% din
valoarea creanţei, dar nu mai mult de 40.000 lei. Cauţiunea va fi consemnată în termen de 5 zile
de la comunicarea măsurii, sub sancţiunea respingerii cererii de deschidere a procedurii.
(2)În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorului, instanţa o va comunica
debitorului şi organului fiscal competent.
(3)În termen de 10 zile de la primirea cererii, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască
existenţa stării de insolvenţă. În cadrul judecării contestaţiei, va putea fi administrată doar proba
cu înscrisuri.
(4)Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul nu este în stare de insolvenţă, respinge cererea
creditorului, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei. În acest
caz, cauţiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitor, pentru introducerea cu
rea-credinţă a unei astfel de cereri, conform dispoziţiei judecătorului-sindic.
(5)În cazul achitării, până la închiderea dezbaterilor, a creanţei creditorului care a solicitat
deschiderea procedurii, judecătorul-sindic va respinge cererea ca rămasă fără obiect, cauţiunea
depusă fiind restituită în mod corespunzător.
(6)
Dacă debitorul nu plăteşte creanţa creditorului până la închiderea dezbaterilor, iar judecătorulsindic
stabileşte că debitorul este în stare de insolvenţă, va admite cererea de deschidere a
procedurii formulate de acesta şi va deschide, prin sentinţă, fie procedura generală a insolvenţei,
fie procedura simplificată, după caz. În acest caz, cauţiunea va fi restituită creditorului.

Prin sentinţa de deschidere a procedurii generale, judecătorul-sindic desemnează un
administrator judiciar provizoriu, iar în cazul deschiderii procedurii simplificate desemnează un
lichidator judiciar provizoriu, dispunând efectuarea notificărilor prevăzute la art. 100.
Desemnarea se face potrivit prevederilor art. 45 alin. (1) lit. d) coroborate cu cele ale art. 57 alin.
(1). Prevederile art. 60 rămân aplicabile.

În termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, debitorul este obligat să depună la dosarul
cauzei actele şi informaţiile prevăzute la art. 67 alin. (1).

(1)De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare,
extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii
debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii
insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora
este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării
încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz,
revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii
debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data
rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau
extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează.
*) Decizia RIL nr. 22/2024 - ICCJ admite recursul în interesul legii şi, în consecinţă, stabileşte
că: "În interpretarea şi aplicarea art. 75 alin. (1) coroborat cu cele stipulate de art. 75 alin. (2) lit.
a) teza întâi din Legea nr. 85/2014, dispoziţiile Codului insolvenţei nu derogă de la prevederile
de drept comun ale Codului de procedură civilă, care obligă instanţa de control judiciar, învestită
cu căi de atac în reformare promovate atât de debitor, cât şi de creditor, în condiţiile deschiderii
procedurii insolvenţei faţă de debitorul pârât ulterior închiderii dezbaterilor sau în cursul
soluţionării căilor de atac, să judece toate căile de atac."
(2)Nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1):
a)căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori începute
înaintea deschiderii procedurii şi nici acţiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva
debitorului;
b)acţiunile judiciare îndreptate împotriva codebitorilor şi/sau terţilor garanţi.
c)procedurile extrajudiciare aflate pe rolul comisiilor sportive din cadrul federaţiilor sportive
care funcţionează potrivit Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările şi
completările ulterioare, având ca obiect denunţarea unilaterală a contractelor individuale de
muncă sau convenţiilor civile ale sportivilor şi sancţiuni sportive aplicabile în această situaţie sau
orice alte litigii având ca obiect dreptul sportivului de a participa la competiţie.
*) Decizia RIL nr. 22/2024 - ICCJ admite recursul în interesul legii şi, în consecinţă, stabileşte
că:
"În interpretarea şi aplicarea art. 75 alin. (1) coroborat cu cele stipulate de art. 75 alin. (2) lit. a)
teza întâi din Legea nr. 85/2014, dispoziţiile Codului insolvenţei nu derogă de la prevederile de
drept comun ale Codului de procedură civilă, care obligă instanţa de control judiciar, învestită cu
căi de atac în reformare promovate atât de debitor, cât şi de creditor, în condiţiile deschiderii
procedurii insolvenţei faţă de debitorul pârât ulterior închiderii dezbaterilor sau în cursul
soluţionării căilor de atac, să judece toate căile de atac."
(3)Nu sunt supuse suspendării prevăzute la alin. (1) acţiunile judiciare pentru determinarea
existenţei şi/sau cuantumului unor creanţe asupra debitorului, născute după data deschiderii
procedurii. Pentru astfel de acţiuni se va putea formula, pe parcursul perioadei de observaţie şi
de reorganizare, o cerere de plată, transmisă cu confirmare de primire, ce va fi analizată de către
administratorul judiciar într-un termen de 15 zile de la data primirii, cu respectarea prevederilor
art. 106 alin. (1), care se aplică în mod corespunzător, fără ca aceste creanţe să fie înscrise în
tabelul de creanţe. Împotriva măsurii dispuse de către administratorul judiciar se va putea
formula contestaţie cu respectarea art. 59 alin. (5)-(7).
(4)Titularul unei creanţe curente, certe, lichide şi exigibile ce a fost recunoscută de către
administratorul judiciar ori cu privire la care acesta a omis să se pronunţe în termen de 15 zile de
la data primirii cererii de plată sau recunoscută de judecătorul-sindic potrivit alin. (3), în cazul în
care cuantumul creanţei depăşeşte valoarea-prag, poate solicita pe parcursul duratei perioadei de
observaţie deschiderea procedurii de faliment al debitorului dacă aceste creanţe nu sunt achitate
în termen de 60 de zile de la data luării măsurii administratorului judiciar de admitere sau
omitere a pronunţării asupra cererii de plată ori a hotărârii instanţei de judecată. Prevederile art. 143 alin. (2) şi (3) se vor aplica în mod corespunzător.
(5)În cazul bunurilor debitorului deja adjudecate sau al sumelor indisponibilizate prin proceduri
de executare silită până la data deschiderii procedurii, organele de executare vor vira sumele
corespunzătoare în contul prevăzut la art. 39 alin. (2), mai puţin onorariul acestora şi celelalte
cheltuieli de executare efectuate; debitorul îşi păstrează toate drepturile prevăzute de respectiva
procedură.
(6)Sumele provenite din executările silite vor fi plătite de administratorul judiciar/lichidatorul
judiciar către creditorii titulari ai cauzei de preferinţă asupra bunurilor adjudecate în termen de
30 de zile, chiar şi în perioada de observaţie. Asupra acestor sume nu se vor aplica onorariul şi
cheltuielile aferente procedurii insolvenţei.
(7)Sumele de bani existente în contul debitorului la data deschiderii procedurii şi asupra cărora
este constituită o ipotecă mobiliară, precum şi garanţiile în numerar (cash colateral) vor fi
distribuite la simpla cerere a creditorului de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar
creditorului titular al ipotecii mobiliare, pentru acoperirea creanţelor exigibile ale acestuia, în
termen de 5 zile de la cererea creditorului. În cazul sumelor aferente unui cont escrow, în caz de
opoziţie, acestea vor fi transferate în contul prevăzut la art. 39 după verificarea de către
judecătorul-sindic a îndeplinirii condiţiilor de fond ale contractului.
(8)[textul din Art. 75, alin. (8) din titlul II, capitolul I, sectiunea 3, subsectiunea 2 a fost abrogat
la 17-iul-2022 de Art. I, punctul 69. din Legea 216/2022]
(9)Pentru asigurarea resurselor în vederea continuării activităţii curente a debitorului în perioada
de observaţie, sumele de bani care fac obiectul cauzelor de preferinţă prevăzute la acest articol
vor putea fi folosite de către administratorul judiciar cu acordul creditorului titular al garanţiei.
În cazul refuzului acestui acord, judecătorul-sindic poate autoriza folosirea acestor sume de bani,
cu acordarea în beneficiul creditorului titular al garanţiei a protecţiei corespunzătoare, conform
prevederilor art. 87 alin. (3).

În vederea aplicării prevederilor art. 75, prin hotărârea de deschidere a procedurii, judecătorulsindic
va dispune comunicarea acesteia către instanţele judecătoreşti în a căror jurisdicţie se află
sediul debitorului declarat la registrul corespunzător şi tuturor băncilor unde debitorul are
deschise conturi.

(1)Orice furnizor de servicii - electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau altele
asemenea - nu are dreptul, în perioada de observaţie şi în perioada de reorganizare, să schimbe,
să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către debitor sau averea acestuia, în cazul
în care acesta are calitatea de consumator captiv, potrivit legii.
(2)Pentru serviciile furnizate în condiţiile alin. (1), debitorul are obligaţia de a achita
contravaloarea acestora, având dreptul la un termen de plată de 90 de zile. În cazul în care
contractele pe care debitorul le avea încheiate cu furnizorii de servicii menţionaţi la alin. (1)
prevăd un termen de plată mai mic de 90 de zile, acesta se va modifica corespunzător la data
deschiderii procedurii de insolvenţă.
(3)Nerespectarea obligaţiilor contractuale de furnizare a utilităţilor, în caz de menţinere a
contractului în condiţiile prezentei legi, atrage răspunderea pentru acoperirea prejudiciilor aduse
averii debitorului şi aplicarea unei amenzi judiciare de la 10.000 lei la 30.000 lei pentru fiecare
încălcare a obligaţiilor, sub condiţia ca furnizorul de utilităţi să fi fost notificat în prealabil cu
privire la deschiderea procedurii, potrivit art. 42 alin. (3). Lipsa remedierii încălcării obligaţiilor
sau neexecutarea obligaţiei de reluare a furnizării utilităţilor în termen de maximum 10 zile
calendaristice de la notificarea primită de la administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar
constituie în sine o nouă încălcare şi se va sancţiona cu o nouă amendă.
(4)Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (2), dacă debitorul nu achită creanţele născute după
deschiderea procedurii insolvenţei, aferente serviciilor prestate, în termenul prevăzut de alin. (2),
furnizorul de utilităţi este îndreptăţit să întrerupă furnizarea serviciilor.
(5)Furnizarea serviciului va fi reluată după achitarea creanţelor născute după data deschiderii
procedurii insolvenţei.
(6)Debitorul aflat în procedura insolvenţei nu poate fi împiedicat să participe la licitaţii publice
pentru motivul deschiderii procedurii.

(1)Creditorul titular al unei creanţe ce beneficiază de o cauză de preferinţă poate solicita
judecătorului-sindic, cu citarea comitetului creditorilor, a administratorului special şi a
administratorului judiciar, ridicarea suspendării prevăzute la art. 75 alin. (1) cu privire la
creanţa sa şi valorificarea imediată, în cadrul procedurii, cu aplicarea corespunzătoare a
dispoziţiilor art. 154-158 şi cu condiţia achitării din preţ a cheltuielilor prevăzute la art. 159 alin. (1) pct. 1, a bunului asupra căruia poartă cauza de preferinţă, în una dintre
următoarele situaţii:
A. atunci când valoarea obiectului garanţiei, determinată de un evaluator autorizat,
este pe deplin acoperită de valoarea totală a creanţelor şi a părţilor de creanţe garantate
cu acel obiect, dacă:
a)obiectul garanţiei nu prezintă o importanţă determinantă pentru reuşita planului de
reorganizare propus;
b)obiectul garanţiei face parte dintr-un ansamblu independent, iar prin desprinderea şi
vânzarea lui separată, valoarea bunurilor rămase nu se diminuează;
B. atunci când nu există o protecţie corespunzătoare a creanţei garantate în raport cu
obiectul garanţiei, din cauza:
a)diminuării valorii obiectului garanţiei sau existenţei unui pericol real ca aceasta să sufere o
diminuare apreciabilă;
b)diminuării valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior, ca urmare a acumulării
dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor de orice fel la o creanţă garantată cu rang superior;
c)lipsei unei asigurări a obiectului garanţiei împotriva riscului pieirii sau deteriorării.
(2)În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. B, judecătorul-sindic va putea respinge cererea de
ridicare a suspendării formulate de creditor, dacă administratorul judiciar/debitorul
propune în schimb adoptarea uneia sau mai multor măsuri menite să ofere protecţie
corespunzătoare creanţei garantate a creditorului, precum:
a)efectuarea de plăţi periodice în favoarea creditorului pentru acoperirea diminuării valorii
obiectului garanţiei ori a valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior;
b)efectuarea de plăţi periodice în favoarea creditorului pentru satisfacerea dobânzilor,
majorărilor şi penalităţilor de orice fel şi, respectiv, pentru reducerea capitalului creanţei sub cota
de diminuare a valorii obiectului garanţiei ori a valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang
inferior;
c)novaţia obligaţiei de garanţie prin constituirea unei garanţii suplimentare, reale sau personale
ori prin substituirea obiectului garanţiei cu un alt obiect.
(3)În cererea de ridicare a suspendării creditorul trebuie să facă dovada faptului prevăzut la alin.
(1) lit. A pct. b), rămânându-i debitorului/administratorului judiciar sau altei părţi interesate
sarcina producerii dovezii contrare şi, respectiv, a celorlalte elemente.
(4)Valoarea bunului asupra căruia poartă cauza de preferinţă se va stabili printr-o evaluare
efectuată de către un evaluator autorizat desemnat potrivit prevederilor art. 61.

Deschiderea procedurii suspendă orice termene de prescripţie a acţiunilor prevăzute la art. 75
alin. (1).

(1)Nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu
va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii, cu excepţia
situaţiilor prevăzute la art. 103.
(2)În cazul în care se confirmă un plan de reorganizare, dobânzile, majorările ori penalităţile de
orice fel sau cheltuielile accesorii la obligaţiile născute ulterior datei deschiderii procedurii
generale se achită în conformitate cu actele din care rezultă şi cu prevederile programului de
plăţi. În cazul în care planul eşuează, acestea se datorează până la data deschiderii procedurii
falimentului.

(1)Ca urmare a deschiderii procedurii şi până la data confirmării planului de reorganizare,
acţiunile societăţilor emitente, în sensul Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările
ulterioare, se suspendă de la tranzacţionare cu începere de la data primirii comunicării de către
Autoritatea de Supraveghere Financiară.
(2)La data primirii de către Autoritatea de Supraveghere Financiară a comunicării privind
intrarea în procedura falimentului intervine retragerea valorilor mobiliare de pe piaţa
reglementată pe care acestea se tranzacţionează.

(1)Debitorul are obligaţia de a pune la dispoziţia administratorului judiciar/lichidatorului judiciar
şi a creditorului deţinând cel puţin 20% din valoarea totală a creanţelor cuprinse în tabelul
definitiv de creanţe toate informaţiile şi documentele apreciate ca necesare cu privire la
activitatea şi averea sa, precum şi lista cuprinzând plăţile efectuate în ultimele 6 luni anterioare
deschiderii procedurii şi transferurile patrimoniale făcute în cei 2 ani anteriori deschiderii
procedurii, sub sancţiunea ridicării dreptului de administrare.
(2)Pentru nepunerea la dispoziţia administratorului judiciar/lichidatorului judiciar a informaţiilor
şi documentelor de către persoanele responsabile, judecătorul-sindic va face aplicarea amenzii
prevăzute la art. 60 alin. (2), în mod corespunzător.

(1)După rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii, toate actele şi corespondenţa
emise de debitor, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar vor cuprinde, în mod
obligatoriu şi cu caractere vizibile, în limbile română, engleză şi franceză, menţiunea "în
insolvenţă", "in insolvency", "en procedure collective".
(2)După intrarea în reorganizare judiciară sau faliment, actele şi corespondenţa vor purta, în
condiţiile prevăzute la alin. (1), menţiunea "în reorganizare judiciară", "in judicial
reorganisation", "en redressement" sau, după caz, "în faliment", "in bankruptcy", "en faillite".
După intrarea în procedura simplificată se va face, de asemenea, menţiunea "în faliment", "in
bankruptcy", "en faillite".
(3)Dacă debitorul deţine sau administrează una sau mai multe pagini de internet, organele de
conducere ale acestuia sunt obligate să publice pe paginile de internet proprii, în termen de 24 de
ore de la data comunicării hotărârii de deschidere a procedurii, informaţiile referitoare la starea
societăţii, precum şi numărul, data şi instanţa care a pronunţat hotărârea.
(4)Prejudiciile suferite de terţii de bună-credinţă ca urmare a nerespectării obligaţiilor prevăzute
la alin. (1)-(3) vor fi reparate în mod exclusiv de persoanele care au încheiat actele ca
reprezentanţi legali ai debitorului, fără a fi atinsă averea debitorului.

(1)În afară de cazurile prevăzute la art. 87, de cele autorizate de judecătorul-sindic sau avizate de
către administratorul judiciar, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior
deschiderii procedurii sunt nule de drept.
(2)Administratorul special desemnat într-o procedură de insolvenţă răspunde pentru încălcarea
dispoziţiilor art. 87, judecătorul-sindic, la cererea administratorului judiciar, a adunării
creditorilor, formulată de preşedintele comitetului creditorilor sau de un alt creditor desemnat de
aceasta, sau la cererea creditorului ce deţine 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa
credală, putând dispune ca o parte din pasivul astfel produs să fie suportat de către
administratorul special, fără să depăşească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu actele
sau operaţiunile astfel desfăşurate.
(3)Debitorul şi/sau, după caz, administratorul judiciar sunt/este obligaţi/obligat să întocmească şi
să păstreze o listă cuprinzând toate încasările, plăţile şi compensările efectuate după deschiderea
procedurii, cu precizarea naturii şi valorii acestora, precum şi a datelor de identificare a
cocontractanţilor.

(1)Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare, constând în dreptul de a-şi
conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea dacă nu şi-a
declarat intenţia de reorganizare, în condiţiile art. 67 alin. (1) lit. g). Ridicarea dreptului de
administrare se dispune şi în cazul în care debitorul nu şi-a declarat intenţia de reorganizare în
termenul prevăzut la art. 74.
(2)Cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege, prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în
legătură cu bunurile pe care debitorul le-ar dobândi ulterior deschiderii procedurii.
(3)Judecătorul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al
debitorului odată cu desemnarea unui administrator judiciar, indicând totodată şi condiţiile de
exercitare a conducerii activităţii debitorului.
(4)Dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune
deschiderea falimentului.
(5)
Creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricând adresa judecătoruluisindic
o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, cu condiţia dovedirii pierderilor
continue din averea debitorului sau lipsa probabilităţii de realizare a unui plan raţional de
activitate.
(6)Judecătorul-sindic va examina, în termen de 15 zile, cererea prevăzută la alin. (5), într-o
şedinţă la care vor fi citaţi administratorul judiciar, comitetul creditorilor şi administratorul
special.
(7)De la data intrării în faliment, debitorul va putea desfăşura doar activităţile ce sunt necesare
derulării operaţiunilor lichidării.

(1)Prin sentinţa sau, după caz, încheierea având drept efect ridicarea dreptului de administrare,
judecătorul-sindic va da dispoziţii tuturor băncilor la care debitorul are deschise conturi să nu
dispună de sume fără un ordin al administratorului judiciar/lichidatorului judiciar.
Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va comunica de urgenţă băncilor instituirea acestei
interdicţii.
(2)Încălcarea interdicţiei comunicate de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar atrage
răspunderea băncilor pentru prejudiciul creat, precum şi o amendă judiciară de la 4.000 lei la
10.000 lei.

(1)În perioada de observaţie, debitorul va putea să continue desfăşurarea activităţilor
curente şi poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile
obişnuite de exercitare a activităţii curente, după cum urmează:
a)sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare,
în sensul art. 67 alin. (1) lit. g), şi nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;
b)sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de
administrare.
(2)Actele, operaţiunile şi plăţile care depăşesc condiţiile prevăzute la alin. (1) vor putea fi
autorizate în exercitarea atribuţiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va
convoca o şedinţă a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii
administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia. În cazul în
care o anumită operaţiune care excedează activităţii curente este recomandată de către
administratorul judiciar, iar propunerea este aprobată de către comitetul creditorilor, aceasta va fi
îndeplinită obligatoriu de administratorul special. În cazul în care activitatea este condusă de
către administratorul judiciar, operaţiunea va fi efectuată de către acesta cu aprobarea
comitetului creditorilor, fără a fi necesară cererea administratorului special.
(3)În cazul propunerilor de înstrăinare a bunurilor din averea debitorului grevate de cauze
de preferinţă, creditorul titular are următoarele drepturi:
a)dreptul de a beneficia de o protecţie corespunzătoare a creanţei sale, potrivit prevederilor art. 78;
b)dreptul de a beneficia de distribuiri de sume în condiţiile art. 159 alin. (1) pct. 3 şi art. 161 pct.
1, în condiţiile în care nu poate beneficia de o protecţie corespunzătoare a creanţei, beneficiind
de o cauză de preferinţă, conform prevederilor art. 78.
(4)Finanţările intermediare acordate debitorului, cu aprobarea adunării creditorilor, beneficiază
de prioritate la restituire, potrivit prevederilor art. 159 alin. (1) pct. 2 sau, după caz, potrivit
prevederilor art. 161 pct. 2. Aceste finanţări se vor garanta, în principal, prin afectarea unor
bunuri sau drepturi care nu formează obiectul unor cauze de preferinţă, iar în subsidiar, dacă nu
există astfel de bunuri sau drepturi disponibile, cu acordul creditorilor beneficiari ai respectivelor
cauze de preferinţă. În ipoteza în care acordul acestor creditori nu va fi obţinut, prioritatea la
restituire a acestor creanţe, prevăzută la art. 159 alin. (1) pct. 2, va diminua regimul de
îndestulare al creditorilor beneficiari ai cauzelor de preferinţă, proporţional, prin raportare la
întreaga valoare a bunurilor sau drepturilor care formează obiectul acestor cauze de preferinţă. În
cazul inexistenţei sau al insuficienţei bunurilor care să fie grevate de cauze de preferinţă în
favoarea creditorilor ce acordă finanţare intermediară, pentru partea negarantată a creanţei,
aceştia vor beneficia de prioritate potrivit prevederilor art. 161 pct. 2.

Dacă la data deschiderii procedurii un drept, act sau fapt juridic nu devenise opozabil terţilor,
înscrierile, transcrierile, intabulările şi orice alte formalităţi specifice necesare acestui scop,
inclusiv cele dispuse în cursul unui proces penal în vederea confiscării speciale şi/sau extinse,
efectuate după data deschiderii procedurii, sunt fără efect faţă de creditori, cu excepţia cazului în
care cererea sau sesizarea, legal formulată, a fost primită de instanţă, autoritatea ori instituţia
competentă cel mai târziu în ziua premergătoare hotărârii de deschidere a procedurii. Înscrierile
efectuate cu încălcarea acestui articol se radiază de drept.

(1)Orice transfer, îndeplinire a unei obligaţii, exercitare a unui drept, act sau fapt realizat în
temeiul unor contracte financiare calificate, precum şi orice acord de compensare bilaterală sunt
valabile, pot fi executate şi/sau opuse unui cocontractant insolvent ori unui garant insolvent al
unui cocontractant, conform condiţiilor rezultând din înţelegerea părţilor, fiind recunoscute ca
bază de înscriere a creanţei în procedurile prevăzute de prezentul capitol.
(2)Singura obligaţie, dacă există în cuprinsul contractului, ca urmare a realizării unei compensări
bilaterale - netting - în condiţiile prevăzute de un contract financiar calificat, a unei părţi la
contract va fi aceea de a presta obligaţia netă, respectiv suma de plată sau obligaţia de a face,
rezultată în urma nettingului către cocontractantul său.
(3)Singurul drept, dacă există în cuprinsul contractului, ca urmare a realizării unui netting în
condiţiile prevăzute de un contract financiar calificat, a unei părţi la contract, va fi acela de a
primi dreptul net, respectiv suma de plată sau obligaţia de a face, care rezultă în urma nettingului
de la cocontractantul său.
(4)Nicio atribuţie conferită prin prezenta lege unui organ care aplică procedura insolvenţei nu va
împiedica încetarea contractului financiar calificat şi/sau accelerarea îndeplinirii obligaţiilor de
plată ori a îndeplinirii obligaţiilor de a face sau a realizării unui drept în baza unuia ori a mai
multor contracte financiare calificate, având ca temei un acord de netting, aceste puteri fiind
limitate la suma netă rezultată în urma aplicării acordului de netting.
(5)Cu excepţia dovedirii intenţiei frauduloase a debitorului în sensul art. 117 alin. (2) lit. g),
administratorul judiciar/lichidatorul judiciar sau, după caz, instanţa judecătorească nu poate
împiedica, cere anularea ori decide desfacerea unor operaţiuni cu instrumente financiare
derivate, inclusiv ducerea la îndeplinire a unui acord de netting, realizate în baza unui contract
financiar calificat.

(1)Deschiderea procedurii de insolvenţă nu afectează dreptul niciunui creditor de a invoca
compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condiţiile prevăzute de lege
în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii. Compensarea
poate fi constatată şi de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar.
(2)Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi creanţelor reciproce născute după data
deschiderii procedurii insolvenţei.
*) În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 90 alin. (1) şi (2), coroborate cu prevederile art. 16.02.2026
1.617 alin. (1) şi (3) din Codul civil, stabileşte că:
Renunţarea la compensaţie este compatibilă cu procedura insolvenţei, cu excepţia situaţiei în
care creanţa ce face obiectul compensaţiei aparţine creditorului îndreptăţit să solicite deschiderea
procedurii.
Este admisibilă invocarea compensaţiei legale a datoriilor reciproce dintre un creditor înscris la
masa credală şi debitorul aflat în insolvenţă, de către un alt creditor îndreptăţit să participe la
procedură, dacă acesta din urmă poate dovedi prejudiciul cauzat prin refuzul sau neglijenţa
debitorului insolvent şi a practicianului în insolvenţă în exercitarea acestui drept.

(1)Bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, în exerciţiul
atribuţiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum
privilegii, ipoteci, gajuri sau drepturi de retenţie, sechestre, de orice fel. Fac excepţie de la
acest regim măsurile asigurătorii dispuse în procesul penal în vederea confiscării speciale
şi/sau confiscării extinse.
*) În interpretarea dispoziţiilor art. 91 alin. (1), art. 102 alin. (8) şi art. 154-158 din Legea nr.
85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi
completările ulterioare, raportate la dispoziţiile art. 249 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură
penală (respectiv art. 163 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală de la 1968), existenţa unor
măsuri asigurătorii înfiinţate în cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane juridice,
anterior deschiderii procedurii insolvenţei, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei
produse prin infracţiune sau a garantării executării cheltuielilor judiciare: a) nu suspendă
procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 85/2014 în ceea ce priveşte bunul sechestrat; b) nu
este de natură a indisponibiliza bunul asupra căruia a fost începută procedura de valorificare
conform dispoziţiilor Legii nr. 85/2014; c) nu împiedică lichidarea bunurilor efectuată de
lichidatorul judiciar în exercitarea atribuţiilor conferite de Legea nr. 85/2014.
(2)Prin excepţie de la dispoziţiile art. 885 alin. (2) din Codul civil, radierea din cartea funciară a
oricăror sarcini şi interdicţii prevăzute la alin. (1) se face în temeiul actului de înstrăinare semnat
de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar.
(3)Sumele obţinute din valorificarea bunurilor prevăzute la alin. (1) vor fi distribuite conform
prevederilor legale, urmând ca diferenţele favorabile după plata onorariilor şi a cheltuielilor de
procedură să fie puse la dispoziţia organelor de urmărire penală.

(1)Administratorul judiciar va întocmi şi va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de
acesta, care nu va putea depăşi 20 de zile de la desemnarea sa, un raport prin care să propună fie
intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie din procedura
generală.
(2)Raportul va indica dacă debitorul se încadrează în categoriile prevăzute la art. 38 alin. (2) şi,
în consecinţă, trebuie supus procedurii simplificate prevăzute de prezenta lege, caz în care va
cuprinde documentele doveditoare şi propunerea de intrare în faliment în procedura simplificată.
Administratorul judiciar va notifica propunerea de intrare în faliment prin procedura simplificată
creditorilor care au depus cerere introductivă şi debitorului, prin administratorul special,
depunând la instanţă, odată cu cererea, dovada îndeplinirii procedurii de notificare.
(3)Judecătorul-sindic supune propunerea prevăzută la alin. (2), privind intrarea în faliment a
debitorului în procedura simplificată, dezbaterii părţilor în şedinţă publică, în maximum 15 zile
de la primirea raportului administratorului judiciar.
(4)În cadrul şedinţei de judecată prevăzute la alin. (3), judecătorul-sindic, după ascultarea
părţilor interesate, va da o sentinţă prin care va aproba sau va respinge, după caz, concluziile
raportului supus dezbaterii.
(5)În cazul aprobării raportului prevăzut la alin. (4), judecătorul-sindic va decide, prin aceeaşi
sentinţă, intrarea în faliment a debitorului, în condiţiile art. 145 alin. (1) lit. D.

Ulterior intrării în procedura simplificată, în cazul în care documentele prevăzute la art. 67 alin.
(1) lit. b)-f) şi l) nu sunt prezentate de către debitor, lichidatorul judiciar desemnat va reconstitui,
în măsura posibilului, acele documente, cheltuielile astfel efectuate urmând a fi suportate din
averea debitorului.

Pentru celeritatea procedurii de insolvenţă, în condiţiile art. 38 alin. (2) lit. c), instanţa poate
stabili, pentru creditorul care a solicitat deschiderea procedurii de insolvenţă sau administratorul
judiciar desemnat, îndatoriri în ceea ce priveşte prezentarea probelor cu înscrisuri, relaţii scrise,
poate solicita la interogatoriu persoanele identificate ca făcând parte din conducerea societăţii,
poate solicita asistenţa şi concursul acestora la efectuarea actelor de procedură, precum şi orice
alte demersuri necesare soluţionării cauzei.

Atunci când la sediul înregistrat în registrul corespunzător debitorul nu mai desfăşoară activitate,
iar creditorul care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu cunoaşte un alt sediu, punct
de lucru sau de desfăşurare a activităţii şi după ascultarea raportului administratorului judiciar,
prevăzut la art. 97, prin care se constată că debitorul se găseşte în una dintre categoriile
prevăzute la art. 38 alin. (2) lit. c), comunicarea, notificarea oricărui act de procedură faţă de
debitor, inclusiv a celor privind deschiderea procedurii, se va efectua numai prin BPI.

În aplicarea prevederilor prezentei legi, administratorul judiciar va solicita relaţii privind sediul
principal al societăţii, punctele de lucru sau alte locaţii în care se află bunuri ale debitorului ori se
desfăşoară activităţi ale acestuia, precum şi date privind administraţia societăţii, relaţii privind
bunurile patrimoniale şi documentele privind activitatea societăţii de la autorităţile care deţin sau
ar putea să deţină informaţiile solicitate. Acestea vor elibera informaţiile solicitate fără a percepe
eventualele taxe, onorarii sau comisioane, prevăzute de alte acte normative aferente acestor
activităţi.

(1)Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar, în cazul procedurii simplificate, va întocmi şi
va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea
depăşi 40 de zile de la data desemnării, un raport asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la
apariţia insolvenţei debitorului, cu menţionarea eventualelor indicii sau elemente preliminare
privind persoanele cărora le-ar fi imputabilă şi cu privire la existenţa premiselor angajării
răspunderii acestora, în condiţiile prevederilor art. 169-173, potrivit analizei sale. La cererea
motivată a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, în cazuri de o complexitate
ridicată, termenul poate fi prelungit de către judecătorul-sindic cu o perioadă de maximum 40 de
zile.
(1¹)Raportul prevăzut la alin. (1) va conţine informaţii relevante din perspectiva cauzelor
şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei debitorului, precum cele referitoare la:
a)asociaţii/acţionarii societăţii, modificări ale structurii capitalului social în cei 2 ani anteriori
deschiderii procedurii, descrierea modificărilor actului constitutiv, modificări ale componenţei
organelor de conducere şi administrare;
b)operaţiuni de diminuare a averii debitorului efectuate în cei 2 ani anteriori deschiderii
procedurii;
c)acte juridice încheiate cu persoanele strâns legate de debitor;
d)măsurile întreprinse de organele statutare ale societăţii în vederea prevenirii stării de
insolvenţă/a falimentului şi pentru acoperirea pasivului societăţii, inclusiv cele aplicate potrivit
art. 73 alin. (11) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(1²)Administratorul judiciar va asigura posibilitatea consultării raportului prevăzut la alin. (1) la
sediul său, pe cheltuiala solicitantului. Un anunţ referitor la raport se publică în BPI, iar o copie
de pe raport se depune la grefa tribunalului şi va fi comunicată debitorului. Raportul se transmite
şi prin poştă electronică, la cerere, oricărui creditor la adresa de e-mail indicată administratorului
judiciar.
(1³)În termen de 30 de zile de la data publicării în BPI a anunţului, oricare dintre creditori,
precum şi debitorul pot formula obiecţiuni atât cu privire la conţinutul raportului, cât şi cu
privire la concluziile exprimate de administratorul judiciar. Judecătorul-sindic va înainta
obiecţiunile, în termen de 5 zile de la înregistrarea acestora, administratorului judiciar în vederea
exprimării unui punct de vedere fundamentat şi le va soluţiona în camera de consiliu, cu citarea
creditorilor, a administratorului judiciar şi a administratorului special.
(1⁴)Raportul modificat sau, după caz, menţinut se depune la grefa tribunalului şi va fi comunicat
debitorului. Raportul se transmite şi prin poştă electronică, la cerere, oricărui creditor la adresa
de e-mail indicată administratorului judiciar.
(2)În cazul în care debitorul nu se încadrează în categoriile prevăzute la art. 38 alin. (2), raportul
va indica dacă există o posibilitate reală de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori,
după caz, motivele care nu permit reorganizarea şi, în acest caz, va propune intrarea în faliment.
(3)În cazul în care, prin raportul său, administratorul judiciar arată că activitatea debitorului
poate fi redresată pe baza unui plan de reorganizare judiciară, acesta va trebui să precizeze dacă
recomandă ca planul de reorganizare să fie propus de debitor, dacă, la cererea debitorului,
colaborează la întocmirea planului ori dacă intenţionează să propună un alt plan singur sau
împreună cu unul ori mai mulţi creditori.
(3¹)Menţinerea posibilităţii reale de reorganizare efectivă este evaluată periodic de către
administratorul judiciar, la un interval de maximum 6 luni de la data depunerii raportului
prevăzut la alin. (1). Prevederile alin. (4) şi (5) se aplică în mod corespunzător şi raportului în
care, faţă de concluziile evaluării periodice, se propune intrarea în faliment. Evaluarea menţinerii
posibilităţii reale de reorganizare efectivă se poate realiza şi în cadrul unui alt raport ce trebuie
depus de administratorul judiciar, dacă termenul de depunere al acestuia este, potrivit legii, la o
dată anterioară sau ulterioară ce nu poate depăşi 15 zile de la data la care ar trebui prezentată
evaluarea.
(4)În cazul în care prin raportul modificat ori completat sau, după caz, menţinut se propune
intrarea în faliment a debitorului, potrivit alin. (2), această propunere va fi supusă aprobării
adunării generale a creditorilor la prima şedinţă a acesteia. La şedinţă va putea participa şi
administratorul special, fără drept de vot.
(5)În cazul în care prin raportul modificat ori completat sau, după caz, menţinut se propune
intrarea în faliment a debitorului, administratorul judiciar va publica un anunţ referitor la raport
în BPI, cu indicarea datei primei adunări a creditorilor, sau va convoca adunarea creditorilor,
dacă raportul va fi depus după data primei adunări. La această adunare va supune votului
adunării creditorilor propunerea de intrare în faliment. Creditorii care sunt în acelaşi timp
persoane care exercită controlul asupra debitorului sau care au avut calitatea de membru al
organelor de administrare, conducere sau supraveghere a debitorului într-o perioadă de 6 luni
înainte de deschiderea procedurii nu au drept de vot asupra propunerii de intrare în faliment.
(6)[textul din Art. 97, alin. (6) din titlul II, capitolul I, sectiunea 3, subsectiunea 2 a fost abrogat
la 18-dec-2025 de Art. XXIX, punctul 31. din Legea 239/2025]

(1)În cadrul şedinţei adunării creditorilor prevăzute la art. 97 alin. (4), administratorul judiciar îi
va informa pe creditorii prezenţi despre voturile valabile primite în scris cu privire la propunerea
de intrare în faliment a debitorului în procedură generală.
(2)Adunarea creditorilor va aproba propunerea administratorului judiciar, prevăzută la art. 97
alin. (2), prin votul titularilor a cel puţin două treimi din creanţele prezente la vot. Indiferent de
rezultatul votului, propunerea nu va fi aprobată în cazul în care unul sau mai mulţi creditori,
deţinând împreună peste 20% din creanţele cuprinse în tabelul preliminar de creanţe, cu excepţia
creditorilor care nu au drept de vot asupra propunerii de intrare în faliment potrivit art. 97 alin.
(5), îşi anunţă intenţia de a depune, în termenul legal, un plan de reorganizare a debitorului.
(3)În cazul aprobării de către adunarea creditorilor a propunerii administratorului judiciar
prevăzute la art. 97 alin. (2), judecătorul-sindic va decide, prin sentinţă, intrarea în faliment a
debitorului, în condiţiile art. 145 alin. (1) lit. D.
(4)Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică pentru raportul prevăzut la art. 97 alin. (2), în cazul în
care, până la data şedinţei adunării creditorilor de aprobare a acestui raport, a fost confirmat un
plan de reorganizare.
SECŢIUNEA 4:Primele măsuri. Întocmirea tabelului de creanţe. Contestaţiile

(1)În urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor
creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor potrivit prevederilor art. 67 alin. (1) lit. c) ori,
după caz, potrivit prevederilor art. 74, debitorului şi oficiului registrului comerţului sau, după caz,
registrului societăţilor agricole ori altor registre unde debitorul este înmatriculat/înregistrat, pentru
efectuarea menţiunii.
(2)Dacă creditorii cu sediul sau cu domiciliul în străinătate au reprezentanţi în ţară, notificarea va fi
trimisă acestora din urmă.
(3)Notificarea prevăzută la alin. (1) se realizează potrivit prevederilor Codului de procedură civilă
şi se va publica, totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulaţie şi în BPI.

(1)Notificarea va fi comunicată creditorilor de îndată şi, în orice caz, cu cel puţin 10 zile
înainte de împlinirea termenului-limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a
creanţelor şi va cuprinde:
a)termenul-limită de depunere de către creditori a opoziţiilor la sentinţa de deschidere a procedurii,
pronunţată ca urmare a cererii formulate de debitor, în condiţiile art. 71 alin. (1), precum şi
termenul de soluţionare a opoziţiilor, care nu va depăşi 10 zile de la data expirării termenului de
depunere a acestora;
b)termenul-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului,
care va fi de maximum 45 de zile de la deschiderea procedurii, precum şi cerinţele pentru ca o
creanţă înregistrată să fie considerată valabilă;
c)termenul de verificare a creanţelor, de întocmire şi publicare în BPI a tabelului preliminar de
creanţe, care nu va depăşi 20 de zile pentru procedura generală sau, respectiv, 10 zile, în cazul
procedurii simplificate, de la expirarea termenului prevăzut la lit. b);
d)termenul de definitivare a tabelului creanţelor, care nu va depăşi 25 de zile, în cazul procedurii
generale şi al celei simplificate, de la expirarea termenului corespunzător fiecărei proceduri,
prevăzut la lit. c);
e)locul, data şi ora primei şedinţe a adunării creditorilor, care va avea loc în maximum 5 zile de la
expirarea termenului prevăzut la lit. c).
f)adresa de e-mail a administratorului judiciar, dacă există, la care se pot face valabil toate
comunicările în format electronic de către creditori.
(2)În funcţie de circumstanţele cauzei şi pentru motive temeinice, judecătorul-sindic va putea
hotărî o majorare a termenelor prevăzute la alin. (1) lit. b), c) şi e) cu maximum 30 de zile.

(1)Administratorul judiciar va efectua, în termen de 60 de zile de la data deschiderii procedurii,
procedura de inventariere a bunurilor din averea debitorului, pe baza informaţiilor primite de la
debitor în condiţiile art. 67 sau 74 şi/sau pe baza oricăror informaţii şi documente solicitate
autorităţilor competente potrivit legii. Termenul de 60 de zile poate fi prelungit la cererea
administratorului judiciar, pentru motive temeinice, de către judecătorul-sindic.
(2)Dacă debitorul are bunuri supuse transcripţiei, inscripţiei sau înregistrării în registrele de
publicitate, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va trimite instanţelor, autorităţilor ori
instituţiilor care ţin aceste registre o copie de pe hotărârea de deschidere a procedurii, spre a se face
menţiune.

(1)Cu excepţia salariaţilor ale căror creanţe vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform
evidenţelor contabile, toţi ceilalţi creditori, ale căror creanţe sunt anterioare datei de deschidere a
procedurii, vor depune cererea de admitere a creanţelor în termenul fixat în hotărârea de deschidere
a procedurii. Cererile de admitere a creanţelor vor fi înregistrate într-un registru, care se va păstra
la grefa tribunalului. Sunt creanţe anterioare şi creanţele bugetare stabilite printr-o decizie de
impunere întocmită ulterior deschiderii procedurii, dar care are ca obiect activitatea anterioară a
debitorului.
(1¹)În termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii,
organele de inspecţie fiscală vor efectua inspecţia fiscală pe baza analizei de risc, potrivit
prevederilor Codului de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare. La cererea
organelor de inspecţie fiscală, judecătorul-sindic poate acorda o singură dată o prelungire a
termenului de maximum 60 de zile, pentru motive temeinic justificate. Creditorii bugetari vor
înregistra cererea de admitere a creanţei conform evidenţei proprii, în termenul prevăzut la art. 100
alin. (1) lit. b), dacă este cazul, urmând ca, în termen de 5 zile de la expirarea termenului prevăzut
de lege sau al celui acordat de judecătorul sindic pentru efectuarea inspecţiei fiscale, să se
înregistreze fie un supliment al cererii de admitere a creanţei iniţiale, fie cererea de admitere a
creanţei, în cazul în care, la data deschiderii procedurii, debitorul nu figura cu obligaţii bugetare
restante.
(2)Creanţa în baza căreia s-a deschis procedura insolvenţei este înregistrată de administratorul
judiciar, în baza documentelor justificative ataşate cererii de deschidere a procedurii şi în urma
verificării, fără a fi necesară depunerea unei cereri de admitere, potrivit alin. (1), cu excepţia
cazului în care se calculează accesorii până la data deschiderii procedurii.
(3)Cererea de admitere a creanţelor trebuie făcută chiar dacă acestea nu sunt stabilite printr-un
titlu.
(4)Creanţele nescadente sau sub condiţie la data deschiderii procedurii vor fi admise la masa
credală şi vor fi îndreptăţite să participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de prezentul
titlu.
(5)Dreptul de vot şi dreptul la distribuţie ale titularilor creanţelor sub condiţie suspensivă la data
deschiderii procedurii, inclusiv ale titularilor creanţelor a căror valorificare este condiţionată de
executarea în prealabil a debitorului principal, se nasc numai după îndeplinirea condiţiei
respective.
(6)Creanţele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau în procedura
reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară
înscrierea la masa credală. Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanţele născute
după data deschiderii procedurii de faliment.
(7)În cazul în care se deschide procedura de faliment după perioada de observaţie sau reorganizare,
creditorii vor solicita înscrierea în tabelul suplimentar pentru creanţele născute după data
deschiderii procedurii insolvenţei ce nu au fost plătite.
(8)Creanţa unei părţi vătămate din procesul penal se înscrie sub condiţie suspensivă, până la
soluţionarea definitivă a acţiunii civile în procesul penal în favoarea părţii vătămate, prin
depunerea unei cereri de admitere a creanţei. În cazul în care acţiunea civilă în procesul
penal nu se finalizează până la închiderea procedurii insolvenţei, fie ca urmare a reuşitei
planului de reorganizare, fie ca urmare a lichidării, eventualele creanţe rezultate din
procesul penal vor fi acoperite din averea persoanei juridice reorganizate sau, dacă este
cazul, din sumele obţinute din acţiunea în atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor
ce au contribuit la aducerea persoanei juridice în stare de insolvenţă, potrivit prevederilor
art. 169 şi următoarele.
*) În interpretarea dispoziţiilor art. 91 alin. (1), art. 102 alin. (8) şi art. 154-158 din Legea nr.
85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi
completările ulterioare, raportate la dispoziţiile art. 249 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură
penală (respectiv art. 163 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală de la 1968), existenţa unor
măsuri asigurătorii înfiinţate în cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane juridice,
anterior deschiderii procedurii insolvenţei, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei
produse prin infracţiune sau a garantării executării cheltuielilor judiciare: a) nu suspendă procedura
de lichidare prevăzută de Legea nr. 85/2014 în ceea ce priveşte bunul sechestrat; b) nu este de
natură a indisponibiliza bunul asupra căruia a fost începută procedura de valorificare conform
dispoziţiilor Legii nr. 85/2014; c) nu împiedică lichidarea bunurilor efectuată de lichidatorul
judiciar în exercitarea atribuţiilor conferite de Legea nr. 85/2014.
(8¹)Creanţele fiscale constatate printr-un act administrativ fiscal contestat şi a cărui executare
silită nu a fost suspendată prin hotărâre judecătorească definitivă vor fi admise la masa credală şi
trecute provizoriu până la finalizarea contestaţiei de către instanţa de contencios administrativ.
(9)Toate creanţele prezentate a fi admise şi înregistrate la grefa tribunalului vor fi prezumate
valabile şi corecte dacă nu sunt contestate de către debitor, administratorul judiciar sau creditori.

Creanţele beneficiare ale unei cauze de preferinţă se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea de
piaţă a garanţiei stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidatorul
judiciar, efectuată de un evaluator autorizat desemnat potrivit prevederilor art. 61. În cazul în care
valorificarea activelor asupra cărora poartă cauza de preferinţă se va face la un preţ mai mare decât
suma înscrisă în tabelul definitiv sau în tabelul definitiv consolidat, diferenţa favorabilă va reveni
tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanţa sa fusese înscrisă drept creanţă chirografară,
până la acoperirea creanţei principale şi a accesoriilor ce se vor calcula potrivit actelor din care
rezulta creanţa, până la data valorificării bunului. Această prevedere se aplică şi în cazul eşuării
planului de reorganizare şi vânzării bunului în procedura de faliment.

(1)Cererea va cuprinde: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma datorată, temeiul
creanţei, menţiuni cu privire la eventualele cauze de preferinţă, precum şi indicarea adresei de email,
dacă creditorul optează pentru comunicarea electronică.
(2)La cerere vor fi anexate documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire de
cauze de preferinţă, cel mai târziu în termenul stabilit pentru depunerea cererii de admitere a
creanţei.
(3)Posesorii de titluri de valoare la ordin sau la purtător pot solicita administratorului judiciar
restituirea titlurilor originale şi păstrarea la dosar a unor copii certificate de acesta. Administratorul
judiciar va face menţiunea pe original despre prezentarea acestora.

(1)Toate creanţele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezentul capitol, cu
excepţia creanţelor constatate prin hotărâri judecătoreşti executorii, precum şi prin hotărâri
arbitrale executorii. În cazul în care aceste hotărâri judecătoreşti sau arbitrale sunt anulate,
casate sau modificate în căile de atac, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va reface
tabelul de creanţe în mod corespunzător. În cazul în care instanţa de judecată, anulând sau
casând hotărârea, nu dezleagă şi fondul dedus judecăţii, administratorul judiciar sau
lichidatorul judiciar va proceda la verificarea acelei creanţe, notificând creditorii în cazul
neînscrierii totale sau parţiale a creanţei, potrivit prevederilor art. 110 alin. (4). În acest din
urmă caz, împotriva măsurii înscrierii parţiale sau neînscrierii în tabel a respectivei creanţe,
creditorii pot formula contestaţie în condiţiile art. 59 alin. (5).
*) În interpretarea dispoziţiilor art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, administratorul/
lichidatorul judiciar are dreptul de a verifica creanţele bugetare constatate prin titluri executorii sub
aspectul întinderii, pentru a stabili dacă acestea sunt anterioare sau ulterioare deschiderii procedurii
de insolvenţă a debitoarei.
(2)Nu sunt supuse acestei proceduri creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu
necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.
*) În interpretarea dispoziţiilor art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, administratorul/
lichidatorul judiciar are dreptul de a verifica creanţele bugetare constatate prin titluri executorii sub
aspectul întinderii, pentru a stabili dacă acestea sunt anterioare sau ulterioare deschiderii procedurii
de insolvenţă a debitoarei.
(3)Creanţele provenind din contracte de leasing, reziliate înainte de data deschiderii
procedurii insolvenţei, vor fi înregistrate astfel:
a)dacă proprietatea bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing se transferă debitorului,
finanţatorul va dobândi o ipotecă legală asupra acelor bunuri, având rang egal cu cel al operaţiunii
de leasing iniţiale, iar creanţa sa va fi înregistrată potrivit prevederilor art. 159 alin. (1) pct. 3;
b)dacă bunurile ce fac obiectul contractului de leasing sunt recuperate, va fi înregistrată,
beneficiind de ordinea de prioritate prevăzută la art. 161 pct. 8, dacă nu există alte bunuri care să
confere titularului calitatea de creditor care beneficiază de o cauză de preferinţă, doar diferenţa
dintre valoarea întregii creanţe şi valoarea de piaţă a bunurilor ce fac obiectul contractului de
leasing stabilită de un evaluator autorizat;
c)dacă unul sau mai multe din bunurile recuperate au fost valorificate de către societatea de leasing
până la data întocmirii tabelului preliminar al creanţelor, pentru acestea se va deduce din totalul
creanţei de înregistrat preţul obţinut din vânzare.
(4)În cadrul contractului de leasing financiar în derulare la data deschiderii procedurii şi menţinut,
în condiţiile art. 123 alin. (12), creanţele curente nu vor fi înscrise în tabelul de creanţe, fiind plătite
la scadenţă. Pentru ratele anterioare înscrise în tabel, acestea vor urma regimul juridic al creanţelor
prevăzute la art. 159 alin. (1) pct. 3. Dacă toate creanţele curente au fost plătite şi toate celelalte
obligaţii născute după deschiderea procedurii au fost achitate, va opera transferul dreptului de
proprietate către debitor asupra bunului ce face obiectul contractului de leasing financiar, caz în
care, pentru ratele anterioare înscrise în tabel, finanţatorul va dobândi concomitent o ipotecă legală
asupra bunului respectiv, având rang egal cu cel al operaţiunii de leasing iniţiale. Administratorul
judiciar/Lichidatorul judiciar va notifica finanţatorul cu privire la faptul că a operat transferul
dreptului de proprietate şi va efectua menţiunea în registrele de publicitate relevante cu privire la
menţinerea rangului creanţei finanţatorului.

(1)Administratorul judiciar va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri şi a documentelor
depuse şi va efectua o cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi
prioritatea fiecărei creanţe.
(2)În cazul în care, prin derogare de la prevederile art. 2.512 şi următoarele din Codul civil,
administratorul judiciar/lichidatorul judiciar constată că a intervenit prescripţia extinctivă a
creanţei, va notifica în acest sens creditorul, fără a mai face verificări de fond ale creanţei pretinse.
(3)În vederea îndeplinirii atribuţiei prevăzute la alin. (1), administratorul judiciar va putea solicita
explicaţii de la debitor, va putea să poarte discuţii cu fiecare debitor, solicitându-i, dacă consideră
necesar, informaţii şi documente suplimentare.

(1)Creanţele constând în obligaţii care nu au fost calculate în valoare monetară sau a căror valoare
este supusă modificării vor fi calculate de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar şi
înscrise în tabelul de creanţe cu valoarea nominală pe care o aveau la data deschiderii procedurii.
Judecătorul-sindic va decide asupra oricărei contestaţii împotriva calculului făcut de
administratorul judiciar/lichidatorul judiciar pentru astfel de creanţe.
(2)Creanţele exprimate sau consolidate în valută vor fi înregistrate în tabelul preliminar la valoarea
lor în lei, la cursul Băncii Naţionale a României existent la data deschiderii procedurii insolvenţei.

(1)O creanţă a unui creditor cu mai mulţi debitori solidari va fi înscrisă în toate tabelele de creanţe
ale debitorilor cu valoarea nominală, până va fi complet acoperită. Toate tabelele vor fi actualizate
corespunzător cu sumele distribuite.
(2)Dacă creanţele au fost stinse sau modificate, total sau parţial, se va proceda la o modificare
corespunzătoare a tabelului de creanţe, după caz. Odată cu convocatorul adunării creditorilor se va
publica şi tabelul de creditori actualizat cu sumele stinse sau modificate în timpul procedurii. Odată
cu contestarea procesului-verbal al adunării, creditorii vor putea contesta în aceleaşi termene şi
condiţii şi tabelul astfel publicat.

(1)Un creditor care, înainte de înregistrarea unei cereri de admitere a creanţelor, a primit o plată
parţială pentru creanţa sa de la un codebitor sau de la un fidejusor al debitorului poate avea creanţa
înscrisă în tabelul de creanţe numai pentru partea pe care nu a încasat-o încă. Creditorul are
obligaţia de a raporta orice sumă încasată, în termen de 3 zile de la momentul încasării.
(2)Un codebitor sau un fidejusor, care este îndreptăţit la restituire ori la despăgubire din partea
debitorului pentru suma plătită, va fi trecut în tabelul de creanţe cu suma pe care a plătit-o
creditorului. În acest caz, creditorul comun are dreptul de a cere să i se plătească, până la achitarea
integrală a creanţei sale, cota cuvenită codebitorului sau fidejusorului, rămânând creditor al
acestuia doar pentru suma neachitată.
(3)Codebitorul sau fidejusorul debitorului, care pentru asigurarea regresului său are asupra
bunurilor acestuia o cauză de preferinţă, concură la masa credală, pentru a face posibilă realizarea
acestui drept, dar preţul obţinut din vânzarea bunurilor grevate va fi atribuit creditorului, scăzânduse
din suma ce este datorată.

(1)Ca rezultat al verificărilor făcute, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va întocmi şi va
înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanţele împotriva averii debitorului cu
menţiunile prevăzute la art. 5 pct. 68.
(2)La creanţele care beneficiază de o cauză de preferinţă se vor arăta titlul din care izvorăşte
dreptul de preferinţă şi, dacă este cazul, motivele pentru care creanţele au fost trecute parţial în
tabel sau au fost înlăturate. Pentru creanţele creditorilor care fac parte din categoria persoanelor
strâns legate de debitor, în tabelul preliminar de creanţe se vor menţiona suplimentar înscrisurile
care constată creanţa şi datele înscrise în registrele de publicitate.
(3)Tabelul preliminar de creanţe va fi, totodată, publicat în BPI. După publicare, creditorii înscrişi
în tabelul preliminar de creanţe pot participa la adunările creditorilor.
(4)Odată cu publicarea tabelului în BPI, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va trimite de
îndată notificări creditorilor, ale căror creanţe sau drepturi de preferinţă au fost trecute parţial în
tabelul preliminar de creanţe sau înlăturate, precizând totodată şi motivele. Comunicarea se poate
face şi pe cale electronică, dacă prin declaraţia de creanţă sau printr-o adresă ulterioară, creditorul a
indicat o adresă de e-mail.

(1)Debitorul, creditorii şi orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestaţii faţă de
tabelul de creanţe, cu privire la creanţele şi drepturile trecute sau, după caz, netrecute de
administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în tabel.
(2)Contestaţiile trebuie depuse la tribunal în termen de 7 zile de la publicarea în BPI a tabelului
preliminar, atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată.
(3)Sub sancţiunea anulării, contestaţia va fi însoţită de dovada, în original, a achitării taxei de
timbru, precum şi de toate înscrisurile de care partea înţelege să se folosească în dovedirea
susţinerilor sale, cu arătarea oricăror altor probe care se solicită, cu excepţia celor care nu se află în
posesia părţii sau nu sunt cunoscute la momentul formulării contestaţiei.
(4)Partea care formulează contestaţia transmite, cu confirmare de primire, câte un exemplar al
contestaţiei şi al documentelor ce o însoţesc administratorului judiciar/lichidatorului judiciar,
creditorului a cărui creanţă se contestă, precum şi administratorului special, dacă acesta a fost
desemnat, la sediul debitorului, sub sancţiunea prevăzută la art. 401 alin. (2).
(5)Întâmpinarea se depune în termen de 10 zile de la data comunicării contestaţiei şi a
documentelor ce o însoţesc. Un exemplar al întâmpinării se comunică, cu confirmare de primire, în
acelaşi termen, de către partea care formulează întâmpinarea şi contestatorului, administratorului
judiciar/lichidatorului judiciar şi debitorului, sub sancţiunea prevăzută la art. 401 alin. (2).
(6)La termenul stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de
creanţe, judecătorul-sindic va soluţiona deodată, printr-o singură sentinţă, toate contestaţiile, chiar
dacă pentru soluţionarea unora ar fi nevoie de administrare de probe; în acest din urmă caz,
judecătorul-sindic poate admite, în tot sau în parte, înscrierea creanţelor respective în mod
provizoriu în tabelul definitiv. Creanţele înscrise provizoriu vor avea toate drepturile prevăzute de
lege cu excepţia dreptului de a încasa sumele propuse spre distribuire. Acestea se vor consemna în
contul unic până la definitivarea creanţei.
(7)Dacă se admite creanţa fără dreptul de preferinţă pretins, aceasta va participa la repartiţiile
sumelor obţinute din valorificarea bunurilor negrevate de cauze de preferinţă.
(8)Din sumele care s-ar obţine din valorificarea bunurilor supuse dreptului de preferinţă contestat
se va consemna partea ce s-ar cuveni acelei creanţe.

(1)După ce toate contestaţiile la creanţe au fost soluţionate şi s-a predat raportul de evaluare a
garanţiilor, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va înregistra, de îndată, la tribunal şi va
publica în BPI tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului, arătând suma,
prioritatea şi situaţia fiecărei creanţe, beneficiară sau nu a unei cauze de preferinţă.
(2)După înregistrarea tabelului definitiv, numai titularii creanţelor înregistrate în tabelul definitiv
pot să participe la votul asupra planului de reorganizare sau la orice repartiţii de sume în caz de
faliment în procedura simplificată.
(3)Durata maximă a perioadei de observaţie este de 12 luni, calculate de la data deschiderii
procedurii. Pentru respectarea acestui termen judecătorul-sindic va putea aplica dispoziţiile art. 111
alin. (6) în mod corespunzător. Înainte de expirarea termenului de 12 luni, creditorii, debitorul sau
administratorul judiciar va solicita judecătorului-sindic fie aplicarea art. 111 alin. (6), fie
prelungirea perioadei de observaţie pentru motive temeinice. În cazul în care cererea nu este
introdusă de administratorul judiciar, creditorii sau debitorul vor putea formula o astfel de cerere.

(1)După expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 111 alin. (2), şi până la
închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva înscrierii unei creanţe
sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe ori în tabelele actualizate, în cazul
descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale, care au determinat admiterea creanţei
sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci
necunoscute.
(2)Contestaţia se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să
cunoască situaţia ce determină promovarea contestaţiei.
(3)Judecarea contestaţiei se va face cu respectarea prevederilor art. 111 alin. (4).
(4)Până la judecarea definitivă a contestaţiei, judecătorul-sindic va putea declara creanţa sau
dreptul de preferinţă contestat ca admis numai provizoriu.

(1)Cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor
art. 42, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a
creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 100 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât
priveşte creanţele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi nu va dobândi
calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură. El nu va avea dreptul de a-şi realiza
creanţele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor cu răspundere nelimitată ai
persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost
condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru
efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase.
(2)Decăderea va fi constatată de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care nu va mai
înscrie creditorul în tabelul creditorilor.
SECŢIUNEA 5:Situaţia unor acte juridice ale debitorului
SUBSECŢIUNEA 1:§ 1. Aspecte generale

(1)Toate acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar în aplicarea
dispoziţiilor prezentului capitol, inclusiv pentru recuperarea creanţelor, sunt scutite de taxe de
timbru.
(2)Operaţiunile de publicare în BPI a actelor de procedură emise de instanţele judecătoreşti sau
de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în cadrul derulării procedurii de insolvenţă se
efectuează cu titlu gratuit.
(3)Actele de procedură emise de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar care, potrivit
prezentei legi, sunt supuse şi formalităţii de publicitate prin registrul comerţului, alături de
publicitatea prin BPI, se depun la BPI, iar înregistrarea în registrul comerţului se va opera din
oficiu, cu titlu gratuit.

Măsurile prevăzute în prezenta secţiune se aplică atât în procedura de reorganizare judiciară, cât
şi în cea de faliment, ca urmare a declanşării sale în procedura generală sau în cea simplificată.
SUBSECŢIUNEA 2:SUBSECŢIUNEA 2: Anularea actelor şi operaţiunilor frauduloase ale
debitorului din perioada suspectă

(1)Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni
pentru anularea actelor sau operaţiunilor frauduloase ale debitorului în dauna drepturilor
creditorilor, în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii.
(2)Următoarele acte sau operaţiuni ale debitorului vor putea fi anulate, pentru restituirea
bunurilor transferate sau a valorii altor prestaţii executate:
a)acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt
exceptate sponsorizările în scop umanitar;
b)operaţiuni în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cele 6 luni
anterioare deschiderii procedurii;
c)acte încheiate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate
în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel
drepturile;
d)acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în
folosul acestuia, efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care
creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea
actului de transfer;
e)constituirea unui drept de preferinţă pentru o creanţă care era chirografară, în cele 6 luni
anterioare deschiderii procedurii;
f)plăţile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii, dacă
scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii;
g)actele de transfer sau asumarea de obligaţii efectuate de debitor într-o perioadă de 2 ani
anteriori datei deschiderii procedurii, cu intenţia de a ascunde/întârzia starea de insolvenţă ori de
a frauda un creditor.
(3)Prevederile alin. (2) lit. d)-f) nu sunt aplicabile actelor încheiate, cu bună-credinţă, în
executarea unui acord cu creditorii, încheiat ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru
restructurarea datoriilor debitorului, sub rezerva ca acordul să fi fost de natură a conduce, în mod
rezonabil, la redresarea financiară a debitorului şi să nu aibă ca scop prejudicierea şi/sau
discriminarea unor creditori. Prevederile de mai sus se aplică şi actelor juridice încheiate în
cadrul procedurilor prevăzute la titlul I.
(4)Următoarele acte sau operaţiuni, încheiate în cei 2 ani anteriori datei deschiderii
procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea,
să fie anulate şi prestaţiile recuperate:
a)cu un asociat comanditat sau cu un asociat deţinând cel puţin 20% din capitalul societăţii ori,
după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor, în situaţia în care debitorul este
acea societate în comandită, respectiv o societate agricolă, în nume colectiv sau cu răspundere
limitată;
b)cu un membru sau administrator, atunci când debitorul este un grup de interes economic;
c)cu un acţionar deţinând cel puţin 20% din acţiunile debitorului ori, după caz, din drepturile de
vot în adunarea generală a acţionarilor, în situaţia în care debitorul este respectiva societate pe
acţiuni;
d)cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului,
societate cooperativă, societate pe acţiuni cu răspundere limitată sau, după caz, societate
agricolă;
e)cu orice altă persoană fizică ori juridică, deţinând o poziţie de control asupra debitorului sau a
activităţii sale;
f)cu un coproprietar sau proprietar devălmaş asupra unui bun comun;
g)cu soţul, rudele sau afinii până la gradul al patrulea inclusiv, ai persoanelor fizice enumerate la
lit. a)-f).

(1)Acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor,
prevăzută la art. 117, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în termen
de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 97,
dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii. În cazul admiterii acţiunii, părţile
vor fi repuse în situaţia anterioară, iar sarcinile existente la data transferului vor fi reînscrise.
(2)Comitetul creditorilor poate introduce la judecătorul-sindic o astfel de acţiune, dacă
administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu o face.
(3)Poate introduce această acţiune, în aceleaşi condiţii, creditorul care deţine mai mult de 50%
din valoarea creanţelor înscrise la masa credală.

Nu se va putea cere anularea unui act de constituire sau de transfer cu caracter patrimonial, făcut
de către debitor în cursul desfăşurării normale a activităţii sale curente.

(1)Terţul dobânditor în cadrul unui transfer patrimonial, anulat potrivit prevederilor art. 117, va
trebui să restituie averii debitorului bunul transferat sau, dacă bunul nu mai există ori există
impedimente de orice natură pentru preluarea acestuia de către debitor, terţul va restitui valoarea
acestuia de la data transferului efectuat de către debitor, stabilită prin expertiză efectuată în
condiţiile legii. În caz de restituire, părţile vor fi repuse în situaţia anterioară astfel încât sarcinile
existente la data transferului vor fi reînscrise.
(2)Terţul dobânditor, care a restituit averii debitorului bunul sau valoarea bunului ce-i fusese
transferat de către debitor, va avea împotriva averii debitorului o creanţă egală cu preţul plătit, la
care se poate adăuga cel mult sporul de valoare a bunului, determinat de eventualele investiţii
efectuate de acesta, cu condiţia ca terţul să fi acceptat transferul cu bună-credinţă şi fără intenţia
de a-i împiedica, întârzia ori înşela pe creditorii debitorului. La cererea sa, terţul dobânditor de
bună-credinţă va fi înscris în tabelele de creanţe cu creanţa născută în urma restituirii bunului sau
valorii acestuia către averea debitorului potrivit prezentului articol şi va putea participa la
distribuiri potrivit prevederilor art. 161 pct. 4. Terţul dobânditor de rea-credinţă va fi îndreptăţit
să primească doar preţul plătit şi va putea participa la distribuiri de sume potrivit prevederilor
art. 161 pct. 10 lit. a). Reaua-credinţă a terţului dobânditor trebuie dovedită.
(3)Dacă terţul dobânditor nu restituie bunul sau valoarea acestuia de bunăvoie sau pe calea unei
tranzacţii, creanţa acestuia, născută în temeiul alin. (2), va putea fi pretinsă numai pe calea
cererii reconvenţionale formulate în cadrul acţiunii îndreptate împotriva sa potrivit prevederilor
art. 117.
(4)Terţul dobânditor cu titlu gratuit de bună-credinţă va restitui bunurile în starea în care se
găsesc, iar, în lipsa acestora, va restitui diferenţa de valoare cu care s-a îmbogăţit. În caz de reacredinţă,
terţul va restitui, în toate cazurile, întreaga valoare, precum şi fructele percepute.

(1)Administratorul judiciar, lichidatorul judiciar, comitetul creditorilor sau creditorul care deţine
mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală va putea introduce acţiune
pentru a recupera de la subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de către debitor,
numai dacă subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului şi cunoştea sau
trebuia să cunoască faptul că transferul iniţial este susceptibil de a fi anulat. Acesta va putea
pretinde de la debitor doar contravaloarea sporului de valoare determinat de investiţiile pe care
le-a efectuat şi va beneficia, în acest scop, de toate drepturile procedurale cuvenite terţului
dobânditor de rea-credinţă potrivit prevederilor art. 120 alin. (2) şi (3) şi art. 161 pct. 10 lit. a).
(2)În cazul în care subdobânditorul este soţ, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv al
debitorului, se prezumă relativ că acesta a cunoscut împrejurarea prevăzută la alin. (1).

(1)Cererea pentru anularea unui act de constituire sau de transfer cu caracter patrimonial se va
nota, din oficiu, în registrele de publicitate aferente.
(2)O persoană obţinând un titlu sau dobândind un drept de preferinţă asupra bunului respectiv
după efectuarea unei astfel de notări va avea titlul sau dreptul său condiţionat de dreptul de a fi
recuperat bunul.
(3)În privinţa actelor şi operaţiunilor prevăzute la art. 117 alin. (2) se instituie o prezumţie
relativă de fraudă în dauna creditorilor.
(4)Prezumţia de fraudă se păstrează şi în cazul în care, prin abuz de drepturi procesuale,
debitorul a întârziat momentul deschiderii procedurii pentru a expira termenele la care se referă
art. 117.
(5)Legitimarea procesuală activă în acţiunile în anulare prevăzute la art. 117 aparţine
administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, în cazul prevăzut la art. 118 alin. (2),
comitetului creditorilor, iar în cazul prevăzut de art. 118 alin. (3), creditorului care deţine mai
mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală.
(6)Au calitate procesuală pasivă în acţiunile în anulare prevăzute la art. 117 debitorul şi, după
caz, terţul dobânditor ori subdobânditorul. Debitorul va fi citat în calitate de pârât prin
administratorul special sau prin curator special, potrivit prevederilor art. 53 alin. (3).
(7)De la data deschiderii procedurii de insolvenţă, anularea unor acte încheiate de debitor în cei
2 ani anterior deschiderii procedurii de insolvenţă, pentru motivul fraudei în dauna creditorilor,
se poate face exclusiv prin intermediul acţiunilor prevăzute la art. 117.
SUBSECŢIUNEA 3:§ 3. Situaţia contractelor în derulare

(1)Contractele în derulare se consideră menţinute la data deschiderii procedurii, art. 1.417
din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, nefiind aplicabil. Orice
clauze contractuale de desfiinţare a contractelor în derulare, de decădere din beneficiul
termenului, de modificare a contractului în detrimentul debitorului sau de declarare a
exigibilităţii anticipate pentru motivul deschiderii procedurii se consideră nescrise.
Prevederile referitoare la menţinerea contractelor în derulare şi la nulitatea clauzelor de
încetare sau accelerare a obligaţiilor nu sunt aplicabile în privinţa contractelor financiare
calificate şi a operaţiunilor de compensare bilaterală în baza unui contract financiar
calificat sau a unui acord de compensare bilaterală. În vederea creşterii la maximum a
valorii averii debitorului, într-un termen de prescripţie de 3 luni de la data deschiderii
procedurii, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate să denunţe orice contract,
închirierile neexpirate, alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu au
fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate. Administratorul
judiciar/Lichidatorul judiciar trebuie să răspundă, în termen de 30 de zile de la primire,
notificării contractantului, formulată în primele 3 luni de la deschiderea procedurii, prin
care i se cere să denunţe contractul; în lipsa unui astfel de răspuns, administratorul
judiciar/lichidatorul judiciar nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind
socotit denunţat. Contractul se consideră denunţat:
a)la data expirării unui termen de 30 de zile de la recepţionarea solicitării cocontractantului
privind denunţarea contractului, dacă administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu răspunde;
b)la data notificării denunţării de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.
*) Conform Deciziei nr. 42/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabileşte că, în interpretarea
art. 123 alin. (1), (3) şi (9) din Legea nr. 85/2014 nu sunt admisibile acţiunile de reziliere a
contractelor cu executare succesivă menţinute de administratorul judiciar sau lichidatorul
judiciar, introduse pe calea dreptului comun după momentul deschiderii procedurii insolvenţei
pentru nerespectarea de către pârâtul debitor a obligaţiilor contractuale constând în plata unor
sume scadente anterior deschiderii acestei proceduri.
(2)Dacă solicită executarea contractului, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar precizează
trimestrial, în cadrul rapoartelor de activitate, dacă debitorul dispune de fondurile băneşti
necesare achitării contravalorii bunurilor sau prestaţiilor furnizate de cocontractant.
(3)Debitorul decade din beneficiul termenului dacă, în primele 3 luni de la data deschiderii
procedurii, cocontractantul notifică administratorului judiciar intenţia privind denunţarea
contractului sau declararea anticipată a exigibilităţii. Ulterior menţinerii contractului,
cocontractantul poate solicita rezilierea acestuia pentru culpa debitorului, soluţionarea
cererii făcându-se de judecătorul-sindic.
*) Conform Deciziei nr. 42/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabileşte că, în interpretarea
art. 123 alin. (1), (3) şi (9) din Legea nr. 85/2014 nu sunt admisibile acţiunile de reziliere a
contractelor cu executare succesivă menţinute de administratorul judiciar sau lichidatorul
judiciar, introduse pe calea dreptului comun după momentul deschiderii procedurii insolvenţei
pentru nerespectarea de către pârâtul debitor a obligaţiilor contractuale constând în plata unor
sume scadente anterior deschiderii acestei proceduri.
(4)În cazul denunţării unui contract, o acţiune pentru despăgubiri poate fi introdusă de către
cocontractant împotriva debitorului şi va fi soluţionată de judecătorul-sindic. Drepturile stabilite
în favoarea cocontractantului în urma exercitării acţiunii în despăgubiri se vor plăti acestuia
potrivit prevederilor art. 161 pct. 4, pe baza hotărârii în temeiul căreia i-au fost recunoscute,
rămasă definitivă.
(5)Pe parcursul perioadei de observaţie, cu acordul cocontractanţilor, administratorul judiciar va
putea să modifice clauzele contractelor încheiate de debitor, inclusiv contractele de credit, astfel
încât acestea să asigure echivalenţa viitoarelor prestaţii. Eventualele cereri formulate în temeiul
art. 1.271 din Codul civil vor fi soluţionate de judecătorul-sindic.
(6)Dacă vânzătorul unui bun a reţinut titlul de proprietate până la plata integrală a preţului
vânzării, vânzarea va fi considerată executată de către vânzător şi nu va fi supusă prevederilor
alin. (1), rezerva fiind opozabilă administratorului judiciar/lichidatorului judiciar dacă au fost
efectuate formalităţile de publicitate prevăzute de lege. Bunul cu privire la care vânzătorul a
reţinut titlul de proprietate intră în averea debitorului, iar vânzătorul beneficiază de o cauză de
preferinţă, potrivit art. 2.347 din Codul civil.
(7)Un contract de muncă sau de închiriere, în calitate de locatar, va putea fi denunţat numai cu
respectarea termenelor legale de preaviz.
(8)După data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale
personalului debitorului se va putea face de urgenţă de către administratorul judiciar/lichidatorul
judiciar. Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar va acorda personalului concediat doar
termenul legal de preaviz. În cazul în care sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 53/2003 - Codul
muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte concedierea
colectivă, termenele prevăzute de art. 71 şi art. 72 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, se reduc la jumătate.
(9)Într-un contract prevăzând plăţi periodice din partea debitorului, menţinerea
contractului nu îl va obliga pe administratorul judiciar/lichidatorul judiciar să facă plăţi
restante pentru perioadele anterioare deschiderii procedurii. Pentru astfel de plăţi poate fi
formulată cerere de admitere a creanţei împotriva debitorului.
*) Conform Deciziei nr. 42/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabileşte că, în interpretarea
art. 123 alin. (1), (3) şi (9) din Legea nr. 85/2014 nu sunt admisibile acţiunile de reziliere a
contractelor cu executare succesivă menţinute de administratorul judiciar sau lichidatorul
judiciar, introduse pe calea dreptului comun după momentul deschiderii procedurii insolvenţei
pentru nerespectarea de către pârâtul debitor a obligaţiilor contractuale constând în plata unor
sume scadente anterior deschiderii acestei proceduri.
(10)Pentru maximizarea averii debitorului sau în situaţia în care contractul nu mai poate fi
executat, administratorul judiciar va putea cesiona contractele în derulare către terţi, cu condiţia
ca acele contracte să nu fi fost încheiate intuitu personae, potrivit prevederilor Codului civil.
(11)În cazul rezilierii contractelor de leasing financiar de către finanţator, acesta va putea
opta pentru una dintre următoarele variante:
a)transferul proprietăţii asupra bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing către debitor, caz
în care finanţatorul dobândeşte o ipotecă legală asupra acelor bunuri, având rang egal cu cel al
operaţiunii de leasing, şi este înregistrat la masa credală, conform ordinii de prioritate prevăzute
la art. 159 alin. (1) pct. 3, cu contravaloarea ratelor şi accesoriilor restante facturate şi neplătite la
data deschiderii procedurii, la care se adaugă restul sumelor datorate, în temeiul contractului de
leasing, fără a se putea depăşi valoarea de piaţă a bunurilor, stabilită de un evaluator autorizat
independent, potrivit prevederilor art. 61;
b)recuperarea bunurilor ce fac obiectul material al contractului de leasing, iar finanţatorul va fi
înregistrat la masa credală potrivit prevederilor art. 161 pct. 8, dacă nu există alte bunuri care să
confere titularului calitatea de creditor care beneficiază de o cauză de preferinţă, cu
contravaloarea ratelor şi accesoriilor restante facturate şi neplătite la data deschiderii procedurii,
la care se adaugă restul sumelor datorate în temeiul contractului de leasing minus valoarea de
piaţă a bunurilor recuperate, stabilită de un evaluator autorizat, potrivit prevederilor art. 61.
(12)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) teza I, în cazul contractului de leasing financiar, dacă
finanţatorul nu îşi exprimă, în termen de 3 luni de la data deschiderii procedurii, acordul expres
pentru menţinerea contractului, acesta se consideră denunţat la data expirării acestui termen. În
cazul care, în acelaşi termen, finanţatorul transmite administratorului judiciar o notificare prin
care i se cere să denunţe contractul, acesta se consideră denunţat la expirarea unui termen de 30
de zile de la data recepţionării notificării de către administratorul judiciar. În vederea
maximizării averii debitorului, lichidatorul judiciar poate să denunţe orice contract de leasing
financiar, contractul considerându-se denunţat la data notificării denunţării de către
administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.

Dacă un bun mobil, vândut debitorului şi neplătit de acesta, era în tranzit la data deschiderii
procedurii şi bunul nu se află încă la dispoziţia debitorului şi nici alte părţi nu au dobândit
drepturi asupra lui, atunci vânzătorul îşi poate lua înapoi bunul. În acest caz, toate cheltuielile
vor fi suportate de către vânzător şi el va trebui să restituie debitorului orice avans din preţ. Dacă
vânzătorul admite ca bunul să fie livrat, el va putea recupera preţul prin înscrierea creanţei sale
în tabelul de creanţe. Dacă administratorul judiciar/lichidatorul judiciar cere ca bunul să fie
livrat, el va trebui să ia măsuri să se plătească din averea debitorului întregul preţ datorat în baza
contractului.

Dacă debitorul este parte într-un contract cuprins într-un acord master de netting, prevăzând
transferul anumitor mărfuri, titluri reprezentative ale mărfurilor sau active financiare cotate pe o
piaţă reglementată de mărfuri, servicii şi instrumente financiare derivate, la o anumită dată sau
într-o perioadă determinată de timp, şi scadenţa intervine sau perioada expiră după data
deschiderii procedurii, se va efectua o operaţiune de compensare bilaterală a tuturor contractelor
cuprinse în acordul master de netting respectiv, iar diferenţa rezultată va trebui să fie plătită
averii debitorului, dacă aceasta este creditoare, şi va fi înscrisă în tabelul de creanţe, dacă este o
obligaţie a averii debitorului.

Dacă un comisionar care deţine titluri pentru bunuri ce urmează a fi primite ori pentru marfă
devine subiectul unei cereri introductive a procedurii insolvenţei, comitentul va fi îndreptăţit să
îşi ia înapoi titlurile ori marfa sau să ceară ca valoarea lor să fie plătită de comisionar.

(1)Dacă un debitor deţine marfă în calitate de consignatar sau orice alt bun care aparţine altuia la
data deschiderii procedurii, proprietarul va avea dreptul să îşi recupereze bunul potrivit
prevederilor art. 2.057 alin. (4) din Codul civil, în afară de cazul în care debitorul are o cauză de
preferinţă valabilă asupra bunului.
(2)Dacă la una dintre datele prevăzute la alin. (1) marfa nu se află în posesia debitorului şi el nu
o poate recupera de la deţinătorul actual, proprietarul va fi îndreptăţit să aibă creanţa înregistrată
în tabelul de creanţe, cu valoarea pe care marfa o avea la acea dată. Dacă debitorul se află în
posesia mărfii la acea dată, dar a pierdut ulterior posesia, proprietarul poate cere ca întreaga
valoare a mărfii să fie înscrisă în tabelul de creanţe.

Faptul că un proprietar al unui imobil închiriat este debitor în prezenta procedură nu va desfiinţa
contractul de închiriere, în afară de cazul în care chiria este inferioară chiriei practicate de piaţă.
Cu toate acestea, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate să refuze să asigure prestarea
oricăror servicii datorate de proprietar chiriaşului pe timpul închirierii. În acest caz, chiriaşul
poate evacua clădirea şi poate să ceară înregistrarea creanţei sale în tabel sau poate deţine în
continuare imobilul, scăzând din chiria pe care o plăteşte costul serviciilor datorate de proprietar.
Dacă chiriaşul alege să continue a deţine imobilul, nu va fi îndreptăţit la înscrierea creanţei în
tabel, ci va avea numai dreptul de a scădea din chiria pe care o plăteşte costul serviciilor datorate
de proprietar.

Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar poate să denunţe, în condiţiile art. 123 alin. (1),
contractele prin care debitorul s-a obligat să efectueze anumite servicii specializate sau cu
caracter strict personal.

(1)Dacă un asociat dintr-o societate agricolă, societate în nume colectiv, societate în comandită
ori cu răspundere limitată sau acţionarul unei societăţi pe acţiuni este debitor într-o procedură
prevăzută de prezenta lege şi dacă implicarea debitorului într-o astfel de procedură nu atrage
dizolvarea acelei societăţi, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate cere lichidarea
drepturilor debitorului în acea societate, potrivit ultimei situaţii financiare aprobate, sau poate
propune ca debitorul să fie păstrat ca asociat, dacă ceilalţi asociaţi sunt de acord.
(2)Prevederile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul membrilor societăţilor
cooperative şi ai grupurilor de interes economic.

(1)Obligaţiile rezultând dintr-o promisiune bilaterală de vânzare cu dată certă, anterioară
deschiderii procedurii, în care promitentul-vânzător intră în procedură, vor fi executate de
către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar la cererea promitentului-cumpărător,
dacă:
a)preţul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se află în
posesia promitentului-cumpărător;
b)preţul nu este inferior valorii de piaţă a bunului;
c)bunul nu are o importanţă determinantă pentru reuşita unui plan de reorganizare;
d)în cazul imobilelor, promisiunile sunt notate în Cartea funciară.
(2)Pentru a putea fi încheiat contractul de vânzare cu promitentul-cumpărător în condiţiile
art. 91 alin. (1), în prealabil, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar va asigura
respectarea următoarelor drepturi pentru creditorii deţinători ai unor creanţe ce
beneficiază de cauze de preferinţă asupra bunurilor ce urmează a se înstrăina potrivit alin.
(1) şi au înscris acel drept în registrele de publicitate prevăzute de lege înainte de data
încheierii promisiunii bilaterale de vânzare:
a)dreptul de a beneficia cu prioritate de orice sume încasate în averea debitoarei în baza
contractelor de vânzare încheiate în condiţiile alin. (1), potrivit prevederilor art. 159; şi/sau
b)dreptul de a beneficia de o măsură privind asigurarea unei protecţii corespunzătoare,
respectiv una dintre următoarele măsuri:
1. primirea unei sume reprezentând maximum valoarea de piaţă a bunului din care se deduc
cheltuielile prevăzute de art. 159 alin. (1) pct. 1;
2. primirea unei garanţii reale cu o valoare egală cu valoarea de piaţă a bunului stabilită în
cadrul procedurii, printr-un raport de evaluare actualizat ce va fi întocmit de către un
evaluator autorizat desemnat potrivit prevederilor art. 61;
3. primirea unei scrisori de garanţie bancară pentru o sumă egală cu valoarea de piaţă a
bunului stabilită în cadrul procedurii, dar nu mai mult decât valoarea creanţei acestora
înregistrată în tabelul de creanţe în vigoare.
(3)Propunerea măsurii prevăzute la alin. (2) lit. b) se va face de către administratorul judiciar/
lichidatorul judiciar prin raportul de activitate prin care se propune măsura vânzării şi se notifică
creditorului beneficiar al unei cauze de preferinţă.
SECŢIUNEA 6:Reorganizarea
SUBSECŢIUNEA 1:§ 1. Planul

(1)Următoarele categorii de persoane vor putea propune un plan de reorganizare:
a)debitorul, cu aprobarea adunării generale a acţionarilor/asociaţilor, în termen de 30 de zile de
la publicarea tabelului definitiv de creanţe, cu condiţia formulării intenţiei de reorganizare
potrivit art. 67 alin. (1) lit. g), dacă procedura a fost declanşată de acesta, şi în termenul prevăzut
la art. 74, în cazul în care procedura a fost deschisă ca urmare a cererii unuia sau mai multor
creditori. Hotărârea adunării generale a acţionarilor/asociaţilor va putea fi depusă şi ulterior până
cel târziu la data adunării creditorilor stabilită pentru votarea planului;
b)administratorul judiciar, de la data desemnării sale şi până la îndeplinirea unui termen de 30 de
zile de la data publicării tabelului definitiv de creanţe;
c)unul sau mai mulţi creditori, deţinând împreună cel puţin 20% din valoarea totală a creanţelor
cuprinse în tabelul definitiv de creanţe, în termen de 30 de zile de la publicarea acestuia;
administratorul judiciar este obligat să pună la dispoziţia acestora informaţiile existente şi
necesare pentru redactarea planului. În acest sens, debitorul, prin administrator special, sau
administratorul judiciar, în măsura în care acesta din urmă le deţine, dacă dreptul de administrare
i-a fost ridicat debitorului, au obligaţia ca, în termen de maximum 10 zile de la primirea
solicitării, să pună la dispoziţia creditorului actele şi informaţiile prevăzute de art. 67 alin. (1) lit.
a), b) şi e), actualizate corespunzător depunerii tabelului definitiv de creanţe. Se va pune la
dispoziţia creditorului şi lista tuturor creanţelor născute în timpul procedurii, precum şi orice alte
documente solicitate, care sunt utile pentru redactarea unui plan de reorganizare.
(2)La cererea oricărei părţi interesate sau a administratorului judiciar, judecătorul-sindic poate
prelungi cu maximum 30 de zile, pentru motive temeinice, termenele de depunere a planului
prevăzute la alin. (1).
(3)Planul va putea să prevadă fie restructurarea şi continuarea activităţii debitorului, fie
lichidarea unor bunuri din averea acestuia, fie o combinaţie a celor două variante de
reorganizare.
(4)Nu poate propune un plan de reorganizare debitorul care, într-un interval de 5 ani anterior
formulării cererilor introductive, a mai fost subiect al procedurii de insolvenţă instituite în baza
prezentei legi, cu excepţia cazului în care închiderea procedurii s-a realizat potrivit prevederilor
art. 177 sau 178, şi nici debitorul care a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei
infracţiuni intenţionate contra patrimoniului, de corupţie, de serviciu, de fals, pentru infracţiunile
prevăzute de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr.
129/2019, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 227/2015, Legea nr. 241/2005, cu
modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 21/1996, precum şi pentru infracţiunile
prevăzute la art. 240 şi 241 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, în
ultimii 3 ani anterior deschiderii procedurii.
(5)Nerespectarea termenelor prevăzute la alin. (1) conduce la decăderea părţilor respective din
dreptul de a depune un plan de reorganizare şi, ca urmare, la trecerea, din dispoziţia
judecătorului-sindic, la faliment.

(1)Planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi
specificul activităţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de
oferta debitorului şi va cuprinde măsuri concordante cu ordinea publică, inclusiv în ceea ce
priveşte modalitatea de selecţie, desemnare şi înlocuire a administratorilor şi a directorilor.
(2)Planul de reorganizare va cuprinde în mod obligatoriu programul de plată a creanţelor.
Creanţele înscrise ca beneficiare ale unei cauze de preferinţă în tabelul definitiv al creanţelor pot
fi purtătoare de dobânzi şi alte accesorii.
(3)Executarea planului de reorganizare nu va putea depăşi 3 ani, calculaţi de la data
confirmării planului. Termenele de plată stabilite prin contracte - inclusiv de credit sau de
leasing - pot fi menţinute prin plan, chiar dacă depăşesc perioada de 3 ani. Aceste termene
pot fi şi prelungite, cu acordul expres al creditorilor, dacă iniţial erau mai scurte de 3 ani.
După realizarea tuturor obligaţiilor din plan şi închiderea procedurii de reorganizare,
aceste plăţi vor continua conform contractelor din care rezultă.
*) Pentru debitorul care şi-a întrerupt activitatea total sau parţial ca efect al măsurilor adoptate de
autorităţile publice competente potrivit legii, pentru prevenirea răspândirii pandemiei de
COVID-19, pe durata stării de urgenţă şi/sau de alertă, durata iniţială de executare a planului de
reorganizare, prevăzută de art. 133 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi
completările ulterioare, poate fi de 4 ani, cu posibilitatea prelungirii, fără a depăşi o durată totală
a derulării planului de 5 ani, şi a modificării, în mod corespunzător, dacă este cazul, în condiţiile
art. 139 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare.
(3¹)Prin excepţie de la prevederile alin. (3), în cazul debitorilor persoane juridice, executarea
planului de reorganizare poate dura 4 ani, calculaţi de la data confirmării planului. Termenele de
plată stabilite prin contracte - inclusiv de credit sau de leasing - pot fi menţinute prin plan, chiar
dacă depăşesc perioada de 4 ani. Aceste termene pot fi şi prelungite, cu acordul expres al
creditorilor, dacă iniţial erau mai scurte de 4 ani. După realizarea tuturor obligaţiilor din plan şi
închiderea procedurii de reorganizare, aceste plăţi vor continua conform contractelor din care
rezultă.
(4)Planul de reorganizare va menţiona:
a)categoriile de creanţe care nu sunt defavorizate, în sensul prezentului titlu;
b)tratamentul categoriilor de creanţe defavorizate;
c)dacă şi în ce măsură debitorul, membrii grupului de interes economic, asociaţii din societăţile
în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi din societăţile în comandită vor fi descărcaţi de
răspundere;
d)ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe, în comparaţie cu
valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment; valoarea estimativă
se va calcula în baza unui raport de evaluare, întocmit de un evaluator autorizat desemnat potrivit
prevederilor art. 61;
e)modalitatea de achitare a creanţelor curente. Dacă plata creanţelor curente nu este efectuată în
ordinea scadenţei, debitorul va justifica prioritizarea anumitor creanţe curente, cu respectarea
principiului maximizării averii prevăzut la art. 4 pct. 1.
(5)Planul va specifica măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare, cum ar fi:
A)păstrarea, în întregime sau în parte, de către debitor, a conducerii activităţii sale, inclusiv
dreptul de dispoziţie asupra bunurilor din averea sa, cu supravegherea activităţii sale de către
administratorul judiciar desemnat în condiţiile legii;
B)obţinerea de resurse financiare pentru susţinerea realizării planului şi sursele de provenienţă a
acestora, finanţările aprobate prin plan urmând să beneficieze de prioritate la restituire potrivit
prevederilor art. 159 alin. (1) pct. 2 sau, după caz, potrivit prevederilor art. 161 pct. 2;
C)transmiterea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului către una ori mai multe
persoane fizice sau juridice, constituite anterior ori ulterior confirmării planului; în cazul în care
persoana către care se propune vânzarea bunurilor ca ansamblu independent este o persoană
strâns legată de debitor, prevederile art. 1541 se aplică în mod corespunzător, iar vânzarea se
autorizează prin confirmarea planului de către judecătorul-sindic;
D)fuziunea sau divizarea debitorului, în condiţiile legii, inclusiv cu respectarea obligaţiilor de
notificare a operaţiunilor de concentrare, potrivit legislaţiei în domeniul concurenţei. În cazul
divizării, dispoziţiile art. 2411 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, nu se aplică;
E)lichidarea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului, separat ori în bloc, libere de
orice sarcini, sau darea în plată a acestora către creditorii debitorului, în contul creanţelor pe care
aceştia le au faţă de averea debitorului. Darea în plată a bunurilor debitorului către creditorii săi
va putea fi efectuată doar cu condiţia prealabilă a acordului scris al acestora cu privire la această
modalitate de stingere a creanţei lor;
F)lichidarea parţială sau totală a activului debitorului în vederea executării planului. Sumele de
bani obţinute după vânzarea unor bunuri asupra cărora poartă cauze de preferinţă, potrivit
prevederilor Codului civil, vor fi distribuite, obligatoriu, creditorilor titulari ai acelor cauze de
preferinţă, cu respectarea dispoziţiilor art. 159 alin. (1) şi (2);
G)modificarea sau stingerea cauzelor de preferinţă, cu acordarea obligatorie în beneficiul
creditorului titular a unei garanţii sau protecţii echivalente, potrivit prevederilor art. 78 alin. (2)
lit. c), până la acoperirea creanţei acestora, inclusiv dobânzile stabilite conform contractelor sau
conform planului de reorganizare, pe baza unui raport de evaluare, cu parcurgerea procedurii
prevăzute de art. 61;
H)prelungirea datei scadenţei, precum şi modificarea ratei dobânzii, a penalităţii sau a oricărei
alte clauze din cuprinsul contractului ori a celorlalte izvoare ale obligaţiilor sale;
I)modificarea actului constitutiv al debitorului, în condiţiile legii;
J)emiterea de titluri de valoare de către debitor sau oricare dintre persoanele prevăzute la lit. D şi
E, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, şi de Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Pentru înscrierea
în plan a unei emisiuni de titluri de valoare este necesar acordul expres, în scris, al creditorului
care urmează să primească titlurile de valoare emise, acord ce se dă înainte de exprimarea
votului asupra planului de reorganizare de către creditori. Prin excepţie de la prevederile art. 205
alin. (2) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, operaţiunile
prevăzute de prezenta literă sunt considerate operaţiuni exceptate în sensul art. 205 alin. (1) din
Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare;
K)prin excepţie de la prevederile lit. J, planul de reorganizare nu poate prevedea conversia
creanţelor bugetare în titluri de valoare. Cu consimţământul creditorului bugetar exprimat
prin vot, planul de reorganizare poate prevedea doar conversia creanţelor bugetare ale
statului în acţiuni, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- a) să rezulte din conţinutul planului de reorganizare, pe baza analizei economico-financiare,
faptul că societatea debitoare îşi poate continua activitatea, măsura propusă fiind una viabilă
pentru societate;
- b) să rezulte din conţinutul planului de reorganizare faptul că această modalitate de stingere a
creanţei bugetare duce la maximizarea recuperării creanţei statului, faţă de situaţia intrării
debitorului în faliment;
c)conversia să fie integrală şi efectuată la valoarea creanţei bugetare a statului, ea neputând fi
cumulată cu măsura reducerii creanţei bugetare.
Creditorul bugetar poate contracta serviciile unui evaluator autorizat sau specialist independent
pentru realizarea unui raport de evaluare asupra condiţiilor de la lit. a) şi b), pe baza căruia să îşi
exercite votul asupra planului de reorganizare care cuprinde propunerea de conversie a creanţei
bugetare a statului. Prevederile art. 5 alin. (1) pct. 71 rămân aplicabile.
L)inserarea în actul constitutiv al debitorului - persoană juridică - sau al persoanelor
prevăzute la lit. D şi E a unor prevederi:
- a) de prohibire a emiterii de acţiuni fără drept de vot;
- b) de determinare, în cazul diferitelor categorii de acţiuni ordinare, a unei distribuţii
corespunzătoare a votului între aceste categorii;
- c) în cazul categoriilor de acţiuni preferenţiale cu dividend prioritar faţă de alte categorii de
acţiuni, de reglementare satisfăcătoare a numirii administratorilor reprezentând categoriile de
acţiuni respective în ipoteza neonorării obligaţiei de plată a dividendelor.
(5¹)Creditorul bugetar poate aproba planul de reorganizare în care este propusă
reducerea creanţei bugetare negarantate, reducere fundamentată în cuprinsul planului,
dacă sunt îndeplinite următoarele criterii:
a)măsura de reducere reprezintă modalitatea optimă de recuperare a creanţei bugetare
negarantate, faţă de situaţia intrării debitorului în faliment;
b)debitoarea deţine un fond de comerţ care să îi permită continuarea activităţii;
c)măsura de reducere conduce la viabilizarea societăţii debitoare.
(5²)În cazul în care prin planul de reorganizare se propune măsura reducerii creanţelor
bugetare negarantate cu până la 50%, în lipsa unei manifestări exprese, planul se
consideră aprobat de creditorul bugetar dacă sunt îndeplinite cumulativ criteriile
prevăzute la alin. (51) şi cel puţin încă un criteriu din următoarele:
a)să rezulte un nivel de cel puţin 50% al obligaţiilor fiscale curente datorate pe perioada
executării planului de reorganizare faţă de nivelul mediu anual al acestora înaintea intrării în
insolvenţă;
b)societatea debitoare trebuie să desfăşoare o activitate de interes public;
c)societatea debitoare trebuie să desfăşoare o activitate strategică într-o anumită ramură
economică.
(5³)În situaţiile prevăzute la alin. (51) şi (52) rămân incidente prevederile privind realizarea
testului creditorului privat, astfel cum este definit de art. 5 alin. (1) pct. 71.
(6)Prin derogare de la prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, şi ale Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, planul propus de
creditori sau de administratorul judiciar poate prevedea modificarea, fără acordul statutar al
membrilor sau asociaţilor/acţionarilor debitorului, a actului constitutiv.
(7)Înregistrarea menţiunii în registrul comerţului va fi solicitată de administratorul judiciar pe
cheltuiala debitorului, pe baza hotărârii de confirmare a planului de reorganizare, care se va
publica în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

(1)În vederea votării planului de reorganizare se poate constitui categoria creditorilor
indispensabili, astfel cum este aceasta definită la art. 5 pct. 23. Administratorul judiciar
confirmă, în tot sau în parte, ori infirmă lista acestor creditori.
(2)Lista creditorilor indispensabili, menţionaţi la alin. (1), este depusă de către debitor împreună
cu celelalte documente prevăzute la art. 67 alin. (1), listă ce se anexează, menţionându-se şi
creanţele acestora, la raportul întocmit de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, potrivit
art. 97. Nedepunerea acestei liste conduce la decăderea debitorului din dreptul de a propune, în
vederea votării planului de reorganizare, categoria creditorilor indispensabili. În cazul în care sau
schimbat criteriile avute în vedere la data întocmirii listei creditorilor indispensabili, aceasta
poate fi modificată în consecinţă, aprobată de administratorul judiciar şi depusă la dosarul cauzei
odată cu planul de reorganizare propus.

Nu se consideră modificare a creanţei sau a condiţiilor de realizare a acesteia situaţia în care
planul propus prevede revenirea la condiţiile de realizare a creanţei anterioare survenirii
evenimentelor care au condus la modificarea condiţiilor respective, cum ar fi neplata uneia sau
mai multor rate scadente ale unui împrumut, la termenele şi în condiţiile stipulate în contract,
care conduce la accelerarea plăţii întregului rest al împrumutului.

Câte o copie de pe planul propus va fi depusă la grefa tribunalului şi la registrul în care este
înregistrat debitorul şi va fi transmisă debitorului, prin administratorul special, administratorului
judiciar şi comitetului creditorilor.

(1)Administratorul judiciar va publica în termen de 5 zile de la expirarea termenului pentru
depunerea planului un anunţ referitor la acesta în BPI, cu indicarea celui care l-a propus, a datei
când se va vota cu privire la plan în adunarea creditorilor, precum şi a faptului că este permisă
votarea prin corespondenţă. La cerere, planul se transmite prin poştă electronică oricărui creditor
la adresa de e-mail indicată administratorului judiciar.
(2)Şedinţa adunării creditorilor în care se va exprima votul asupra planului de reorganizare se va
ţine în termen de 20-30 de zile de la publicarea anunţului. Planul de reorganizare, inclusiv
anexele, se va transmite persoanelor prevăzute la art. 136 în format electronic, scanat, prin grija
administratorului judiciar, prin e-mail sau prin postare pe site-ul acestuia.
(3)Creditorii cu titluri de valoare la purtător vor trebui să depună originalele la administrator cu
cel puţin 5 zile înainte de data fixată pentru exprimarea votului, sub sancţiunea decăderii din
dreptul de a vota.
(4)Din momentul publicării, toate părţile interesate vor fi socotite că au cunoştinţă de plan şi de
data de exprimare a votului. În toate cazurile, debitorul va asigura posibilitatea consultării
planului la sediul său, pe cheltuiala solicitantului.

(1)La începutul şedinţei de vot, administratorul judiciar va informa creditorii prezenţi despre
voturile valabile primite în scris.
(2)Fiecare creanţă beneficiază de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercită în categoria
de creanţe din care face parte creanţa respectivă.
(3)Următoarele creanţe se constituie în categorii distincte, care votează separat:
a)creanţele care beneficiază de drepturi de preferinţă;
b)creanţele salariale;
c)creanţele bugetare;
d)creanţele creditorilor indispensabili;
e)celelalte creanţe chirografare.
(4)Un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creanţe dacă în categoria respectivă
planul este acceptat de o majoritate absolută din valoarea creanţelor din acea categorie.
*) Prin Decizia nr. 28/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite sesizarea în vederea
pronunţării unei hotărâri prealabile şi stabileşte că dispoziţiile art. 138 alin. (4) din Legea nr.
85/2014 trebuie interpretate în sensul că imposibilitatea adoptării unei hotărâri în adunarea
creditorilor convocată pentru aprobarea planului de reorganizare, din lipsă de cvorum cauzată de
neprezentarea creditorilor legal convocaţi la cel puţin două şedinţe având aceeaşi ordine de zi, nu
echivalează cu votul negativ asupra planului de reorganizare.
(5)Creditorii care, direct sau indirect, controlează, sunt controlaţi sau se află sub control comun
cu debitorul pot vota cu privire la planul de reorganizare, sub condiţia ca programul de plăţi să
nu le ofere nicio sumă sau să le ofere mai puţin decât ar primi în cazul falimentului şi ca orice
astfel de plăţi să le fie acordate potrivit ordinii de prioritate a creanţelor subordonate prevăzute la
art. 161 pct. 10 lit. a).
(6)Dacă au fost propuse mai multe planuri de reorganizare, atunci votarea acestora se va face în
aceeaşi şedinţă a adunării creditorilor, în ordinea decisă prin votul creditorilor.

(1)Judecătorul-sindic soluţionează deodată, printr-o singură sentinţă, obiecţiunile cu
privire la legalitatea planului de reorganizare, cererile de anulare a hotărârii adunării
creditorilor prin care s-a votat planul de reorganizare şi cererea de confirmare a planului
în cel mult 15 zile de la depunerea la tribunal de către administratorul judiciar a
procesului-verbal al adunării creditorilor prin care acesta a fost aprobat. Judecătorulsindic
poate să ceară unui specialist să îşi exprime o opinie privind posibilitatea de
realizare a planului, înainte de confirmarea lui. Planul este confirmat în următoarele
condiţii:
A. în cazul în care sunt 5 categorii, planul se consideră acceptat dacă cel puţin 3 dintre
categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele prevăzute la art. 138 alin.
(3), acceptă planul cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte
planul şi ca cel puţin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul;
B. în cazul în care sunt trei categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care cel puţin
două categorii votează planul, cu condiţia ca una dintre categoriile defavorizate să accepte
planul şi ca cel puţin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul;
C. în cazul în care sunt două sau patru categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care
dacă este votat de cel puţin jumătate din numărul de categorii, cu condiţia ca una dintre
categoriile defavorizate să accepte planul şi ca cel puţin 30% din totalul valoric al masei
credale să accepte planul;
D. fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă unui tratament
corect şi echitabil prin plan;
E. vor fi considerate creanţe nedefavorizate şi vor fi considerate că au acceptat planul
creanţele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în
conformitate cu contractele de credit sau de leasing din care rezultă;
F. planul respectă, din punct de vedere al legalităţii şi viabilităţii, prevederile art. 133.
*) Prin Decizia nr. 28/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite sesizarea în vederea
pronunţării unei hotărâri prealabile şi stabileşte că dispoziţiile art. 139 alin. (1) din Legea nr.
85/2014 trebuie interpretate în sensul că imposibilitatea adoptării unei hotărâri în adunarea
creditorilor convocată pentru aprobarea planului de reorganizare, din lipsă de cvorum cauzată de
neprezentarea creditorilor legal convocaţi la cel puţin două şedinţe având aceeaşi ordine de zi, nu
echivalează cu votul negativ asupra planului de reorganizare.
(2)Tratament corect şi echitabil există atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele
condiţii:
a)niciuna dintre categoriile care resping planul şi nicio creanţă care respinge planul nu primesc
mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului;
b)nicio categorie sau nicio creanţă aparţinând unei categorii nu primeşte mai mult decât valoarea
totală a creanţei sale;
c)în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nicio categorie de creanţe cu rang
inferior categoriei defavorizate neacceptante, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută la art. 138
alin. (3), nu primeşte mai mult decât ar primi în cazul falimentului;
d)planul prevede acelaşi tratament pentru fiecare creanţă în cadrul unei categorii distincte, cu
excepţia rangului diferit al celor beneficiare ale unor cauze de preferinţă, precum şi în cazul în
care deţinătorul unei creanţe consimte la un tratament mai puţin favorabil pentru creanţa sa.
(3)Doar un singur plan de reorganizare va fi confirmat.
(4)Confirmarea unui plan de reorganizare împiedică confirmarea oricărui alt plan.
(5)Modificarea planului de reorganizare, inclusiv prelungirea acestuia, se poate face oricând pe
parcursul procedurii de reorganizare, fără a se putea depăşi o durată totală maximă a derulării
planului de 5 ani de la confirmarea iniţială. Modificarea poate fi propusă de către oricare dintre
cei care au vocaţia de a propune un plan, indiferent dacă au propus sau nu planul. Votarea
modificării de către adunarea creditorilor se va face cu creanţele rămase în sold, la data votului,
în aceleaşi condiţii ca şi la votarea planului de reorganizare. Modificarea planului va trebui să fie
confirmată de judecătorul-sindic. Dispoziţiile art. 1381 se aplică în mod corespunzător.

(1)Când sentinţa care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizată
în mod corespunzător; creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sunt
modificate astfel cum este prevăzut în plan. În cazul intrării în faliment se va reveni la situaţia
stabilită prin tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva debitorului prevăzut la art. 112 alin.
(1), scăzându-se sumele achitate în timpul planului de reorganizare.
(2)Dacă după confirmarea planului de reorganizare se vor recupera sume suplimentare din
acţiuni introduse în temeiul art. 117, acestea se vor distribui în modul prevăzut de art. 163.
(3)Sumele provenite din activitatea curentă a debitorului sau din valorificarea activelor negrevate
de cauze de preferinţă vor fi prevăzute a se distribui proporţional pentru fiecare creanţă
prevăzută a se achita în timpul reorganizării, după deducerea sumelor prevăzute ca fiind necesare
plăţii creanţelor curente exigibile şi a celor necesare asigurării capitalului de lucru, dacă este
cazul. Programul de plată a creanţelor va prevedea plata acestor sume în trimestrul consecutiv
celui la care aceste sume devin disponibile.
(4)Creditorii conservă acţiunile lor pentru întreaga valoare a creanţelor, împotriva codebitorilor
şi a fideiusorilor debitorului, chiar dacă au votat pentru acceptarea planului.
(5)Dacă niciun plan nu este confirmat şi termenul pentru propunerea unui plan, în condiţiile art. 132, a expirat, judecătorul-sindic va dispune începerea de îndată a procedurii falimentului, în
condiţiile art. 145.
(6)Remuneraţiile persoanelor angajate în temeiul art. 57 alin. (2), art. 61 şi 63, precum şi alte
cheltuieli de procedură vor fi achitate la momentul prevăzut, după caz, de lege, cu excepţia
cazurilor în care părţile interesate ar accepta, în scris, alte termene de plată. Planul trebuie să
precizeze în programul de plăţi cum va fi asigurată această plată.
(7)Plata va putea fi făcută trimestrial pe bază de acte legale.
SUBSECŢIUNEA 2:§ 2. Perioada de reorganizare

(1)În urma confirmării unui plan de reorganizare, debitorul îşi va conduce activitatea sub
supravegherea administratorului judiciar şi în conformitate cu planul confirmat, până când
judecătorul-sindic va dispune, motivat, fie încheierea procedurii insolvenţei şi luarea tuturor
măsurilor pentru reinserţia debitorului în activitatea de afaceri, fie încetarea reorganizării şi
trecerea la faliment, potrivit prevederilor art. 145.
(2)Pe parcursul reorganizării, debitorul va fi condus de administratorul special, sub
supravegherea administratorului judiciar, sub rezerva prevederilor art. 85 alin. (5). Acţionarii,
asociaţii şi membrii cu răspundere limitată nu au dreptul de a interveni în conducerea activităţii
ori în administrarea averii debitorului, cu excepţia şi în limita cazurilor expres şi limitativ
prevăzute de lege şi în planul de reorganizare.
(3)Debitorul va fi obligat să îndeplinească, fără întârziere, schimbările de structură prevăzute în
plan.
(4)Dacă prin planul de reorganizare s-a prevăzut lichidarea tuturor sau a unora dintre bunuri, în
bloc, ca ansamblu funcţional, iar vânzarea se realizează către o persoană strâns legată de debitor,
prevederile art. 1541 se aplică în mod corespunzător.

Prin excepţie de la dispoziţiile art. 77, judecătorul-sindic poate, la cererea furnizorului, să
dispună ca debitorul să depună o cauţiune la o bancă, drept condiţie pentru îndatorirea
furnizorului de a-i presta serviciile sale în timpul desfăşurării procedurii de reorganizare
judiciară. O astfel de cauţiune nu va putea depăşi 30% din costul serviciilor prestate debitorului
şi neachitate ulterior deschiderii procedurii.

(1)Dacă debitorul nu se conformează planului sau se acumulează noi datorii către
creditorii din cadrul procedurii de insolvenţă, oricare dintre creditori sau administratorul
judiciar poate solicita oricând judecătorului-sindic să dispună intrarea în faliment a
debitorului. Cererea se judecă de urgenţă şi cu precădere, în termen de 30 de zile de la
înregistrarea acesteia la dosarul cauzei. Cererea va fi respinsă de către judecătorul-sindic
în situaţia în care creanţa nu este datorată, este achitată sau debitorul încheie o convenţie
de plată cu acest creditor.
*) Pe durata stării de alertă se suspendă aplicabilitatea tezei finale a art. 5 pct. 72 şi a tezei finale
a art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare.
Pe durata stării de alertă, în cazul debitorilor care şi-au întrerupt activitatea total sau parţial ca
efect al măsurilor adoptate pe perioada stării de urgenţă, instituită prin Decretul nr. 195/2020 şi
prelungită prin Decretul nr. 240/2020, de autorităţile publice competente potrivit legii, pentru
prevenirea răspândirii virusului SARS-Cov-2, menţinute, după caz, şi în perioada stării de alertă,
valoarea-prag prevăzută la art. 5 pct. 72 din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările
ulterioare, este de 50.000 lei, atât pentru creditori, cât şi pentru debitori.
(2)Înregistrarea cererii prevăzute la alin. (1) nu suspendă continuarea activităţii debitorului până
când judecătorul-sindic nu hotărăşte asupra ei, prin încheiere.
(3)Titularul unei creanţe curente, certe, lichide şi exigibile mai vechi de 60 de zile şi un cuantum
peste valoarea-prag poate solicita, oricând ulterior parcurgerii procedurii prevăzute la art. 75
alin. (3) şi (4), în timpul planului de reorganizare sau după îndeplinirea obligaţiilor de plată
asumate în plan, trecerea la faliment. Cererea se judecă de urgenţă şi cu precădere, în termen de
30 de zile de la înregistrarea acesteia la dosarul cauzei. Cererea sa va fi respinsă de către
judecătorul-sindic în situaţia în care creditorul nu a parcurs procedura prevăzută la art. 75 alin.
(3) şi (4) sau creanţa nu este datorată, este achitată sau debitoarea încheie o convenţie de plată cu
acest creditor. Prin derogare de la prevederile art. 186 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 207/2015, cu
modificările şi completările ulterioare, pentru creanţele curente, creditorii bugetari pot acorda
înlesniri la plată.

(1)Debitorul, prin administratorul special, sau, după caz, administratorul judiciar prezintă
trimestrial rapoarte comitetului creditorilor asupra situaţiei financiare a averii debitorului,
precum şi faptul că, prin derularea acestuia, se menţine viabilitatea afacerii. Ulterior prezentării
către comitetul creditorilor, rapoartele vor fi înregistrate la grefa tribunalului, iar debitorul sau,
după caz, administratorul judiciar va notifica aceasta tuturor creditorilor, în vederea consultării
rapoartelor.
(2)Administratorul judiciar va prezenta şi situaţia cheltuielilor efectuate pentru bunul mers al
activităţii, în vederea recuperării acestora, care va fi avizată de comitetul creditorilor. De
asemenea, va prezenta şi concluziile sale privind modul de derulare a planului, precizând dacă
debitorul se conformează acestuia şi/sau se acumulează noi datorii.
(2¹)În funcţie de concluziile raportului prevăzut la alin. (1) sau, după caz, alin. (2),
administratorul judiciar poate solicita intrarea în faliment.
(3)În termen de 5 zile de la prezentarea rapoartelor, comitetul creditorilor va putea convoca
adunarea creditorilor pentru a prezenta măsurile luate de debitor şi/sau de administratorul
judiciar, efectele acestora, precum şi să propună motivat alte măsuri.
SECŢIUNEA 7:Falimentul şi lichidarea activelor
SUBSECŢIUNEA 0:

(1)Judecătorul-sindic va decide, prin sentinţă sau, după caz, prin încheiere, în condiţiile
art. 71, intrarea în faliment în următoarele cazuri:
A. _
a)debitorul şi-a declarat intenţia de a intra în procedura simplificată;
b)debitorul nu şi-a declarat intenţia de reorganizare;
c)niciunul dintre celelalte subiecte de drept îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare,
potrivit dispoziţiilor art. 132, sau niciunul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi
confirmat;
B. debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori
planul propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat;
C. obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condiţiile stipulate
prin planul confirmat sau desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării sale
aduce pierderi averii sale;
D. a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune, după caz, intrarea
debitorului în faliment, potrivit dispoziţiilor art. 92 alin. (5) sau ale art. 97 alin. (31);
E. în cazurile prevăzute la art. 75 alin. (4) şi art. 143 alin. (3).
(2)Prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul-sindic va pronunţa
dizolvarea debitorului persoană juridică şi va dispune:
a)ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
b)în cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator judiciar provizoriu, precum şi
stabilirea atribuţiilor şi a onorariului acestuia, în conformitate cu criteriile aprobate prin legea de
organizare a profesiei;
c)în cazul procedurii simplificate, confirmarea în calitate de lichidator judiciar a
administratorului judiciar, desemnat potrivit prevederilor art. 57 alin. (2) sau art. 73, după caz;
d)termenul maxim de la intrarea în faliment în cadrul procedurii generale, de predare a gestiunii
averii de la debitor/administratorul judiciar către lichidator judiciar, împreună cu lista actelor şi
operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii prevăzute la art. 84 alin. (2);
e)întocmirea de către administratorul judiciar şi predarea către lichidatorul judiciar, în termen de
maximum 5 zile de la intrarea în faliment, în cadrul procedurii generale, a unei liste cuprinzând
numele şi adresele creditorilor şi toate creanţele acestora la data intrării în faliment, cu indicarea
celor născute după deschiderea procedurii, a tabelului definitiv al creanţelor şi a oricăror altor
tabele întocmite în procedură, a oricăror rapoarte de distribuţie, a listei actelor şi operaţiunilor
efectuate după data deschiderii procedurii. Această obligaţie revine administratorului special, cu
avizul administratorului judiciar, dacă, până la data deschiderii procedurii falimentului, nu a fost
ridicat dreptul de administrare;
f)notificarea intrării în faliment.
(3)În cazul intrării în faliment, încheierea sau, după caz, sentinţa va indica şi termenele prevăzute
la art. 146 alin. (2) sau, după caz, la art. 147 alin. (2).
(4)După intrarea în faliment în procedura generală, dispoziţiile art. 99-114 vor fi aplicate, dacă
este necesar, în mod corespunzător, în ceea ce priveşte creanţele născute între data deschiderii
procedurii şi data intrării în faliment, precum şi procedura de admitere a acestora.

(1)În cazul intrării în faliment în procedura generală, lichidatorul judiciar va trimite o notificare
tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor/administratorul judiciar, prevăzută la art. 145 alin. (2) lit. e), ale căror creanţe s-au născut după deschiderea procedurii, debitorului şi
registrului unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii. Dispoziţiile art. 99 alin.
(2) şi (3) se aplică în mod corespunzător.
(2)Notificarea va fi comunicată creditorilor cu cel puţin 10 zile înainte de împlinirea
termenului-limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor şi va cuprinde:
a)termenul-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor prevăzute la alin. (3), în
vederea întocmirii tabelului suplimentar, care va fi de maximum 45 de zile de la data intrării în
faliment, precum şi cerinţele pentru ca o creanţă înregistrată să fie considerată valabilă;
b)termenul de verificare a creanţelor prevăzute la alin. (3), de întocmire şi publicare a tabelului
suplimentar al acestora, care nu va depăşi 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. a);
c)termenul de depunere la tribunal a contestaţiilor, care va fi de 7 zile de la publicarea în BPI a
tabelului suplimentar;
d)termenul de întocmire a tabelului definitiv consolidat, care nu va depăşi 30 de zile de la
expirarea termenului prevăzut la lit. b).
(3)Vor fi supuse verificării toate creanţele asupra averii debitorului, inclusiv cele bugetare,
născute după data deschiderii procedurii sau, după caz, al căror cuantum a fost modificat faţă de
tabelul definitiv de creanţe sau faţă de programul de plată din planul de reorganizare, ca urmare a
plăţilor făcute după deschiderea procedurii.
(4)Creanţele admise în tabelul definitiv de creanţe nu vor mai fi supuse verificării; toţi creditorii
vor putea să formuleze contestaţii cu privire la tabelul suplimentar.
(5)Tabelul definitiv consolidat va cuprinde totalitatea creanţelor admise împotriva averii
debitorului, existente la data intrării în faliment, cu respectarea dispoziţiilor art. 112.
(6)Titularilor de creanţe născute după deschiderea procedurii, care nu depun cerere de admitere a
creanţelor în termenul prevăzut la alin. (2) lit. a), li se aplică, în mod corespunzător, prevederile
art. 114.

(1)În cazul intrării în faliment prin procedura simplificată, lichidatorul judiciar va trimite o
notificare privind intrarea în procedura falimentului şi, în cazul debitorului persoană juridică,
ridicarea dreptului de administrare şi dizolvarea acestuia, tuturor creditorilor notificaţi potrivit
prevederilor art. 99, debitorului şi oficiului registrului comerţului sau, după caz, registrului
societăţilor agricole ori registrului asociaţiilor şi fundaţiilor în care debitorul este înmatriculat,
pentru efectuarea menţiunii. În cazul în care este justificată majorarea, în sensul art. 100 alin. (2),
a termenelor de publicare a tabelului preliminar de creanţe, prevăzut la art. 100 alin. (1) lit. c), şi
de definitivare a tabelului de creanţe, prevăzut la art. 100 alin. (1) lit. d), noile termene astfel
fixate vor fi notificate creditorilor.
(2)În cazul în care, până la aprobarea propunerii administratorului judiciar prevăzute la art. 92
alin. (4), debitorul aflat în faliment prin procedură simplificată şi-a continuat activitatea,
lichidatorul judiciar va notifica, în termen de 5 zile de la data intrării în faliment, creditorii
deţinând creanţe asupra debitorului, având prioritate potrivit prevederilor art. 161 pct. 4, născute
în perioada de observaţie, solicitându-le să înscrie, în termen de 10 zile de la primirea notificării,
cereri de admitere a creanţelor însoţite de documente justificative. Notificarea va cuprinde şi
termenele de publicare a tabelului preliminar de creanţe, prevăzut la art. 100 alin. (1) lit. c), şi de
definitivare a tabelului de creanţe, prevăzut la art. 100 alin. (1) lit. d), aşa cum au fost cuprinse şi
în notificarea prevăzută la alin. (1) sau, după caz, la art. 99 alin. (1). Dispoziţiile art. 99 alin. (2)
şi (3) se aplică în mod corespunzător.
(3)Vor fi supuse verificării toate creanţele asupra averii debitorului, inclusiv cele bugetare,
născute după data deschiderii procedurii.
(4)Titularilor de creanţe născute după deschiderea procedurii, care nu depun cererea de admitere
a creanţelor în termenul prevăzut la alin. (2), li se aplică, în mod corespunzător, prevederile art. 114.

În cazul intrării în faliment după confirmarea unui plan de reorganizare, titularii creanţelor
participă la distribuiri cu valoarea acestora astfel cum au fost înregistrate în tabelul definitiv
consolidat.

Garanţiile reale şi personale constituite pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin planul de
reorganizare rămân valabile în favoarea creditorilor pentru plata sumelor datorate acestora
potrivit planului de reorganizare.

(1)Creditorii nu sunt obligaţi să restituie sumele încasate în cursul reorganizării.
(2)Actele cu titlu gratuit, efectuate între data confirmării planului de reorganizare şi intrarea în
faliment, sunt nule.
(3)Celelalte acte efectuate în intervalul prevăzut la alin. (2), exceptându-le pe cele făcute cu
respectarea dispoziţiilor art. 87 alin. (1) şi (2) şi pe cele permise de planul de reorganizare, sunt
prezumate ca fiind în frauda creditorilor şi vor fi anulate, cu excepţia cazului în care
cocontractantul dovedeşte buna sa credinţă la momentul încheierii actului.
(4)Creanţele băneşti asupra averii debitorului se consideră scadente la data deschiderii procedurii
de faliment. Această prevedere nu este aplicabilă în privinţa contractelor financiare calificate şi a
operaţiunilor de compensare bilaterală în baza unui contract financiar calificat sau a unui acord
de compensare bilaterală.
SUBSECŢIUNEA 1:§ 1. Măsuri premergătoare lichidării

(1)Vor fi puse sub sigilii: magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenţa
comercială, arhiva, dispozitivele de stocare şi prelucrare a informaţiei, contractele, mărfurile şi
orice alte bunuri mobile aparţinând averii debitorului.
(2)În situaţia prevăzută la art. 93, inventarul bunurilor debitorului se va face după obţinerea
relaţiilor scrise privind situaţia bunurilor debitorului. Dacă în urma demersurilor efectuate
potrivit prevederilor art. 94-96, administratorul judiciar nu identifică niciun bun, inventarul se
încheie pe baza comunicărilor scrise transmise de autorităţile relevante.
(3)Nu vor fi puse sub sigilii:
a)obiectele care vor trebui valorificate de urgenţă pentru a se evita deteriorarea lor materială sau
pierderea din valoare;
b)registrele de contabilitate;
c)cambiile şi alte titluri de valoare scadente sau care urmează a fi scadente în scurt timp, precum
şi acţiunile ori alte titluri de participaţie ale debitorului, care vor fi preluate de lichidatorul
judiciar pentru a fi încasate sau pentru a efectua activităţile de conservare necesare;
d)numerarul pe care lichidatorul judiciar îl va depune în bancă în contul averii debitorului.
(4)În timpul acţiunii de sigilare, lichidatorul judiciar va lua măsurile necesare pentru conservarea
bunurilor.

(1)Dacă averea debitorului poate fi inventariată complet într-o singură zi, lichidatorul judiciar va
putea proceda imediat la inventariere, fără a aplica sigiliile. În toate celelalte cazuri se va
proceda la inventariere în cel mai scurt timp posibil. Administratorul special va trebui să fie de
faţă şi să asiste la inventar, dacă judecătorul-sindic dispune astfel. Dacă administratorul special
nu se va prezenta, el nu va putea contesta datele din inventar.
(2)Pe măsura desfăşurării inventarierii, lichidatorul judiciar ia în posesie bunurile, devenind
depozitarul lor judiciar.

(1)Inventarul va trebui să descrie toate bunurile identificate ale debitorului.
(2)Actul de inventar va fi semnat de lichidatorul judiciar şi de administratorul special, iar dacă
acesta nu participă la inventariere, numai de către lichidatorul judiciar.
(3)În vederea conservării patrimoniului, în cazul în care în averea debitorului nu există suficiente
lichidităţi, lichidatorul judiciar va putea valorifica de urgenţă bunuri ale debitorului, cu prioritate
pe cele asupra cărora nu există cauze de preferinţă, pentru obţinerea acestor lichidităţi, fără
aprobarea creditorilor. Valorificarea se va efectua prin licitaţie publică, după evaluarea
prealabilă, pornind de la valoarea de lichidare indicată de evaluatorul autorizat. Licitaţia publică
se poate desfăşura chiar şi prin mijloace electronice de comunicare la distanţă indicate, în
conformitate cu prevederile regulamentului stabilit de lichidatorul judiciar. În acest caz,
procesul-verbal se semnează doar de lichidator.
SUBSECŢIUNEA 2:§ 2. Efectuarea lichidării

(1)Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidatorul judiciar sub
controlul judecătorului-sindic. Pentru maximizarea valorii averii debitorului, lichidatorul judiciar
va face toate demersurile de expunere pe piaţă, într-o formă adecvată, a acestora, cheltuielile de
publicitate fiind suportate din averea debitorului.
(2)Lichidarea va începe îndată după finalizarea de către lichidatorul judiciar a inventarierii şi
depunerea raportului de evaluare. Bunurile vor putea fi vândute în bloc sau individual. Orice
vânzare în bloc a bunurilor, ca ansamblu independent, indiferent dacă se face în reorganizare sau
în faliment, poate fi considerată transfer de active, dacă îndeplineşte dispoziţiile art. 270 alin. (7)
din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare. Tipul de vânzare a bunurilor,
respectiv licitaţie publică, negociere directă sau o combinaţie a celor două, şi regulamentul de
vânzare corespunzător modalităţii de vânzare pentru care se optează sunt aprobate de adunarea
creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului judiciar. În cazul licitaţiei publice, publicitatea se
va face şi prin afişare pe site-ul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România şi
publicare în BPI. În vederea evaluării bunurilor din averea debitorului, cu acordul comitetului
creditorilor, lichidatorul judiciar poate să angajeze, în numele debitorului, un evaluator autorizat
şi să îi stabilească onorariul. Evaluatorii autorizaţi sunt membri ai Asociaţiei Naţionale a
Evaluatorilor Autorizaţi din România, iar evaluarea trebuie efectuată în conformitate cu
standardele de evaluare.
(3)Bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atât în bloc, cât şi individual. Evaluarea în bloc
are în vedere fie evaluarea totalităţii bunurilor din averea debitorului, fie evaluarea ansamblurilor
independente.
(4)În cazul în care procedura de vânzare se organizează pe o platformă electronică indicată de
administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, procesul-verbal se va semna doar de acesta.

Raportul de evaluare va fi depus la dosarul cauzei, iar un anunţ cu privire la depunerea acestuia
şi un extras cuprinzând o sinteză a sa se vor publica în BPI. Creditorii vor putea consulta raportul
de evaluare în locaţia indicată prin anunţ de către lichidatorul judiciar.
*) În interpretarea dispoziţiilor art. 91 alin. (1), art. 102 alin. (8) şi art. 154-158 din Legea nr.
85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi
completările ulterioare, raportate la dispoziţiile art. 249 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură
penală (respectiv art. 163 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală de la 1968), existenţa unor
măsuri asigurătorii înfiinţate în cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane juridice,
anterior deschiderii procedurii insolvenţei, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei
produse prin infracţiune sau a garantării executării cheltuielilor judiciare: a) nu suspendă
procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 85/2014 în ceea ce priveşte bunul sechestrat; b) nu
este de natură a indisponibiliza bunul asupra căruia a fost începută procedura de valorificare
conform dispoziţiilor Legii nr. 85/2014; c) nu împiedică lichidarea bunurilor efectuată de
lichidatorul judiciar în exercitarea atribuţiilor conferite de Legea nr. 85/2014.

(1)Lichidatorul judiciar va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 15 zile de la
data depunerii raportului de evaluare la dosarul cauzei, în vederea stabilirii tipului de vânzare.
(2)În cazul vânzării bunurilor prin licitaţie publică, aceasta se va putea efectua şi potrivit
dispoziţiilor Codului de procedură civilă. În cazul în care adunarea creditorilor nu aprobă un
regulament de vânzare, potrivit art. 154 alin. (2), sau în ipoteza în care, deşi a fost aprobat un
regulament de vânzare, bunurile nu au fost valorificate într-un termen rezonabil, dar nu mai mare
de 12 luni, la cererea lichidatorului judiciar, aprobată de judecătorul-sindic, vânzarea bunurilor
se va efectua prin licitaţie publică, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
(3)În cazul vânzării prin negociere directă, lichidatorul judiciar va supune aprobării adunării
creditorilor şi regulamentul de vânzare.
(4)Vânzarea activelor se va face după efectuarea publicaţiilor de vânzare de către administratorul
judiciar/lichidator, într-un ziar de largă circulaţie. Persoanele interesate vor putea inspecta
bunurile supuse vânzării după efectuarea publicaţiilor de vânzare.
*) În interpretarea dispoziţiilor art. 91 alin. (1), art. 102 alin. (8) şi art. 154-158 din Legea nr.
85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi
completările ulterioare, raportate la dispoziţiile art. 249 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură
penală (respectiv art. 163 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală de la 1968), existenţa unor
măsuri asigurătorii înfiinţate în cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane juridice,
anterior deschiderii procedurii insolvenţei, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei
produse prin infracţiune sau a garantării executării cheltuielilor judiciare: a) nu suspendă
procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 85/2014 în ceea ce priveşte bunul sechestrat; b) nu
este de natură a indisponibiliza bunul asupra căruia a fost începută procedura de valorificare
conform dispoziţiilor Legii nr. 85/2014; c) nu împiedică lichidarea bunurilor efectuată de
lichidatorul judiciar în exercitarea atribuţiilor conferite de Legea nr. 85/2014.

Valorile mobiliare vor fi vândute în condiţiile Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările
ulterioare.
*) În interpretarea dispoziţiilor art. 91 alin. (1), art. 102 alin. (8) şi art. 154-158 din Legea nr.
85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi
completările ulterioare, raportate la dispoziţiile art. 249 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură
penală (respectiv art. 163 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală de la 1968), existenţa unor
măsuri asigurătorii înfiinţate în cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane juridice,
anterior deschiderii procedurii insolvenţei, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei
produse prin infracţiune sau a garantării executării cheltuielilor judiciare: a) nu suspendă
procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 85/2014 în ceea ce priveşte bunul sechestrat; b) nu
este de natură a indisponibiliza bunul asupra căruia a fost începută procedura de valorificare
conform dispoziţiilor Legii nr. 85/2014; c) nu împiedică lichidarea bunurilor efectuată de
lichidatorul judiciar în exercitarea atribuţiilor conferite de Legea nr. 85/2014.

(1)Lichidatorul judiciar va încheia contracte de vânzare; sumele realizate din vânzări vor fi
depuse în contul prevăzut la art. 39 alin. (2).
(2)Dacă vânzarea activelor se va face prin licitaţie publică, procesul-verbal de adjudecare semnat
de lichidatorul judiciar constituie titlu de proprietate. Când legea impune pentru transferul
dreptului de proprietate forma autentică, contractele vor fi perfectate de notarul public pe baza
procesului-verbal de licitaţie.
*) În interpretarea dispoziţiilor art. 91 alin. (1), art. 102 alin. (8) şi art. 154-158 din Legea nr.
85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi
completările ulterioare, raportate la dispoziţiile art. 249 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură
penală (respectiv art. 163 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală de la 1968), existenţa unor
măsuri asigurătorii înfiinţate în cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane juridice,
anterior deschiderii procedurii insolvenţei, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei
produse prin infracţiune sau a garantării executării cheltuielilor judiciare: a) nu suspendă
procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 85/2014 în ceea ce priveşte bunul sechestrat; b) nu
este de natură a indisponibiliza bunul asupra căruia a fost începută procedura de valorificare
conform dispoziţiilor Legii nr. 85/2014; c) nu împiedică lichidarea bunurilor efectuată de
lichidatorul judiciar în exercitarea atribuţiilor conferite de Legea nr. 85/2014.
SUBSECŢIUNEA 3:§ 3. Distribuirea sumelor realizate în urma lichidării

(1)Fondurile obţinute din vânzarea bunurilor şi drepturilor din averea debitorului,
grevate, în favoarea creditorului, de cauze de preferinţă, vor fi distribuite în următoarea
ordine:
1. taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv
cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi
cheltuielile avansate de creditor în cadrul procedurii de executare silită, creanţele
furnizorilor de utilităţi născute ulterior deschiderii procedurii, în condiţiile art. 77,
remuneraţiile datorate la data distribuirii persoanelor angajate în interesul comun al
tuturor creditorilor, în condiţiile art. 57 alin. (2), art. 61 şi 63, care se vor suporta pro
rata, în raport cu valoarea tuturor bunurilor din averea debitorului;
*) ICCJ admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel
Cluj şi, în consecinţă, stabileşte că: "Sumele reprezentând impozite locale datorate pentru
bunuri valorificate în procedură, grevate de o cauză de preferinţă în favoarea unui creditor
(sau "de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare ori drepturi de retenţie de orice fel", în
terminologia Legii nr. 85/2006), devenite scadente după data intrării în faliment a debitorului,
nu beneficiază de ordinea de prioritate la plată instituită prin art. 121 alin. (1) pct. 1 din Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv
art. 159 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi
de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare".
2. creanţele creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferinţă născute în timpul procedurii de
insolvenţă. Aceste creanţe cuprind capitalul, dobânzile, precum şi alte accesorii, după caz;
3. creanţele creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferinţă, cuprinzând tot capitalul,
dobânzile, majorările şi penalităţile de orice fel, inclusiv cheltuielile, precum şi cele
corespunzătoare art. 105 alin. (3) şi art. 123 alin. (11) lit. a).
(2)În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata în
întregime a respectivelor creanţe, creditorii vor avea, pentru diferenţă, creanţe chirografare sau
bugetare, după caz, care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzătoare,
potrivit naturii lor, prevăzute la art. 161, şi vor fi supuse dispoziţiilor art. 80. Dacă după plata
sumelor prevăzute la alin. (1) rezultă o diferenţă în plus, aceasta va fi depusă, prin grija
lichidatorului judiciar, în contul averii debitorului.
(3)Un creditor beneficiar al unei cauze de preferinţă este îndreptăţit să participe la orice
distribuire de sumă făcută înaintea vânzării bunului grevat de o cauză de preferinţă în favoarea
sa. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scăzute din cele pe care creditorul ar fi
îndreptăţit să le primească ulterior din preţul obţinut prin vânzarea bunului grevat de o cauză de
preferinţă, dacă aceasta este necesară pentru a împiedica un astfel de creditor să primească mai
mult decât ar fi primit dacă bunul grevat de o cauză de preferinţă în favoarea sa ar fi fost vândut
anterior distribuirii.

(1)La fiecare 3 luni, calculate de la data începerii lichidării, lichidatorul judiciar va prezenta
comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de
creanţe, precum şi un plan de distribuire între creditori, dacă este cazul. Raportul şi planul se
înregistrează la grefa tribunalului şi se publică în BPI. Raportul va prevedea şi plata cu prioritate
a onorariului său şi a celorlalte cheltuieli prevăzute la art. 159 alin. (1) pct. 1 sau art. 161 pct. 1,
după caz.
(2)Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe va
cuprinde, cel puţin, următoarele:
a)soldul aflat în contul de lichidare după ultima distribuire;
b)încasările efectuate de către lichidatorul judiciar din valorificarea fiecărui bun şi din
recuperarea creanţelor;
c)cuantumul dobânzilor sau al altor venituri de care beneficiază averea debitorului ca urmare a
păstrării în conturi bancare a sumelor nedistribuite sau prin administrarea bunurilor existente în
averea debitorului;
d)totalul sumelor aflate în contul de lichidare.
(3)Planul de distribuire între creditori cuprinde în mod obligatoriu următoarele date
referitoare la fiecare creditor pentru care se face distribuirea:
a)actualizările aduse tabelului definitiv de creanţe;
b)sumele distribuite deja;
c)sumele rămase după ajustarea tabelului definitiv şi distribuirile efectuate deja;
d)sumele ce fac obiectul distribuirii;
e)sume rămase de plată după efectuarea distribuirii.
(4)Pentru motive temeinice, judecătorul-sindic poate prelungi cu cel mult o lună sau poate scurta
termenul de prezentare a raportului şi a planului de distribuire. Planul de distribuire va fi
înregistrat la grefa tribunalului şi lichidatorul judiciar va notifica aceasta fiecărui creditor. O
copie de pe raport şi o copie de pe planul de distribuire vor fi afişate la uşa tribunalului.
(5)Comitetul creditorilor sau orice creditor poate formula contestaţii la raport şi la plan în termen
de 15 zile de la publicarea acestora în BPI. O copie de pe contestaţie se comunică de urgenţă
lichidatorului judiciar. În termen de 5 zile lucrătoare de la expirarea termenului de formulare a
contestaţiilor, dacă nu se depune nicio contestaţie, lichidatorul judiciar va proceda la plata
efectivă a sumelor distribuite. În cazul în care s-au depus contestaţii, lichidatorul judiciar va
reţine de la distribuire sumele supuse contestaţiei în condiţiile alin. (6), făcând plata sumelor
necontestate.
(6)În termen de 20 de zile de la publicare, judecătorul-sindic, în şedinţă, cu citarea lichidatorului
judiciar, a debitorului şi a creditorilor, soluţionează deodată, prin sentinţă, toate contestaţiile. În
termen de 5 zile lucrătoare de la data când hotărârea de soluţionare a contestaţiilor devine
executorie, lichidatorul judiciar procedează la plata efectivă a sumelor distribuite, conform
hotărârii instanţelor de judecată.

Creanţele se plătesc, în cazul falimentului, în următoarea ordine:
1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezentul titlu,
inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea
debitorului, pentru continuarea activităţii, precum şi pentru plata remuneraţiilor persoanelor
angajate potrivit prevederilor art. 57 alin. (2), art. 61, 63 şi 73, sub rezerva celor prevăzute la
art. 140 alin. (6);
2. creanţele provenind din finanţări acordate potrivit art. 87 alin. (4) şi art. 133 alin. (5) lit. B;
21. creanţele provenind din finanţări acordate în proceduri de prevenire a insolvenţei,
precum şi onorariile practicianului din astfel de proceduri;
3. creanţele izvorâte din raporturi de muncă;
4. creanţele rezultând din continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii, cele
datorate cocontractanţilor potrivit prevederilor art. 123 alin. (4) şi cele datorate terţilor
dobânditori de bună-credinţă sau subdobânditorilor care restituie averii debitorului bunurile
ori contravaloarea acestora potrivit prevederilor art. 120 alin. (2), respectiv ale art. 121 alin.
(1);
5. creanţele bugetare;
6. creanţele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi, în baza unor obligaţii de
întreţinere, alocaţii pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării
mijloacelor de existenţă;
7. creanţele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreţinerea debitorului
şi a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;
8. creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate
din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, din chirii, creanţele corespunzătoare
art. 123 alin. (11) lit. b), inclusiv obligaţiunile şi creanţele reglementate la art. 105 alin. (3) lit.
b);
9. alte creanţe chirografare;
10. creanţele subordonate, în următoarea ordine de preferinţă:
a)creanţele născute în patrimoniul terţilor dobânditori de rea-credinţă ai bunurilor debitorului
în temeiul art. 120 alin. (2), cele cuvenite subdobânditorilor de rea-credinţă în condiţiile art. 121 alin. (1), precum şi creditele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau
acţionar deţinând cel puţin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în
adunarea generală a asociaţilor ori, după caz, de către un membru al grupului de interes
economic;
a1)beneficiile nedistribuite asociaţilor;
b)creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit.

Sumele de distribuit între creditori în acelaşi rang de prioritate vor fi acordate proporţional cu
suma alocată pentru fiecare creanţă, prin tabelul definitiv consolidat.

(1)Titularilor de creanţe dintr-o categorie li se vor putea distribui sume numai după deplina
îndestulare a titularilor de creanţe din categoria ierarhic superioară, potrivit ordinii prevăzute la
art. 161.
(2)În cazul insuficienţei sumelor necesare acoperirii valorii integrale a creanţelor cu acelaşi rang
de prioritate, titularii acestora vor primi o cotă falimentară, reprezentând suma proporţională cu
procentul pe care creanţa lor îl deţine în categoria creanţelor respective.
(3)Contul de insolvenţă deschis în condiţiile art. 39 alin. (2) nu va putea fi în niciun mod
indisponibilizat prin nicio măsură de natură penală, civilă sau administrativă dispusă de organele
de cercetare penală, de organele administrative sau de instanţele judecătoreşti.

În cazul în care bunurile care alcătuiesc averea unui grup de interes economic ori a unei societăţi
în nume colectiv sau în comandită nu sunt suficiente pentru plata creanţelor înregistrate în
tabelul definitiv consolidat de creanţe, împotriva grupului sau a societăţii judecătorul-sindic va
autoriza executarea silită, în condiţiile legii, împotriva asociaţilor cu răspundere nelimitată sau,
după caz, a membrilor, pronunţând o sentinţă executorie, care va fi pusă în executare de
lichidatorul judiciar, prin executor judecătoresc.

Cu ocazia distribuirilor parţiale, următoarele sume vor fi provizionate:
1. sume proporţionale datorate creditorilor ale căror creanţe sunt supuse unei condiţii
suspensive care nu s-a realizat încă;
2. sume proporţionale datorate proprietarilor de titluri la ordin sau la purtător şi care au
originalele titlurilor, dar nu le-au prezentat;
3. sume proporţionale datorate creanţelor admise provizoriu;
4. rezervele destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului, inclusiv cele
generate de litigiile în curs.

Pentru creditorii deţinând creanţe înscrise în tabelul consolidat definitiv de creanţe, cărora li s-au
alocat sume numai parţial sau creanţe sub condiţie suspensivă şi care au luat parte la distribuire,
sumele cuvenite vor fi păstrate la bancă, într-un cont special de depozit, până ce situaţia lor va fi
lămurită.

(1)După ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul judiciar va supune
judecătorului-sindic un raport final însoţit de situaţiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi
comunicate tuturor creditorilor şi debitorului prin publicare în BPI. Judecătorul-sindic va
dispune convocarea adunării creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la publicarea
raportului final. Creditorii pot formula obiecţiuni la raportul final cu cel puţin 5 zile înainte de
data convocării.
(2)La data şedinţei, judecătorul-sindic va soluţiona, prin încheiere, toate obiecţiunile la raportul
final, îl va aproba sau va dispune, dacă este cazul, modificarea corespunzătoare a acestuia.
(3)Creanţele care la data înregistrării raportului final vor fi încă sub condiţie nu vor participa la
ultima distribuire.

După ce judecătorul-sindic aprobă raportul final al lichidatorului judiciar, acesta va trebui să facă
distribuirea finală a tuturor fondurilor din averea debitorului. Fondurile nereclamate în termen de
30 de zile de către cei îndreptăţiţi la acestea vor fi depuse în contul prevăzut la art. 39 alin. (4).
SECŢIUNEA 8:Atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvenţă

(1)La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic
poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare
de insolvenţă, fără să depăşească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta
respectivă, să fie suportată de membrii organelor de administrare şi conducere şi/sau
supraveghere din cadrul societăţii, de către orice persoană fizică sau juridică care exercită
controlul asupra deciziilor financiare sau operaţionale ale debitorului, indiferent de calitatea
formală deţinută, precum şi de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvenţă a
debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a)au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte
persoane;
b)au făcut activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii în interes personal, sub acoperirea
persoanei juridice;
c)au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana
juridică la încetarea de plăţi;
d)au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut
contabilitatea în conformitate cu legea. În cazul nepredării documentelor contabile către
administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât şi legătura de cauzalitate între faptă
şi prejudiciu se prezumă. Prezumţia este relativă. În cazul nedepunerii culpabile a situaţiilor
financiare şi/sau al neîndeplinirii culpabile a obligaţiilor de depunere a declaraţiilor fiscale, anterior
deschiderii procedurii, se prezumă, până la proba contrară, că nu a fost ţinută contabilitatea în
conformitate cu legea;
e)au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul
acesteia;
e1)transferarea activelor sau a unei părţi semnificative din întreprinderea debitorului aflat în
dificultate financiară către o persoană strâns legată de debitor, cu nerespectarea obligaţiilor
prevăzute la art. 73 alin. (21) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, şi cu intenţia de a continua activitatea prin intermediul acestei noi entităţi şi de a
sustrage activele de la urmărirea creditorilor debitorului;
f)au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii
încetării de plăţi;
g)în luna precedentă încetării plăţilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui
creditor, în dauna celorlalţi creditori;
h)orice altă faptă săvârşită cu intenţie, care a contribuit la starea de insolvenţă a debitorului,
constatată potrivit prevederilor prezentului titlu.
(2)Administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar, ori de câte ori identifică persoanele
culpabile de starea de insolvenţă a debitorului, va promova acţiunea în antrenarea răspunderii
patrimoniale. De asemenea, poate introduce această acţiune şi orice creditor interesat.
(3)Cererea introdusă în temeiul alin. (1) sau, după caz, alin. (2) se va judeca separat, formându-se
un dosar asociat.
(4)În caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin. (1) este solidară, cu condiţia ca
apariţia stării de insolvenţă să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care şi-au
exercitat mandatul ori în care au deţinut poziţia în care au contribuit la starea de insolvenţă.
(5)Răspunderea persoanelor în cauză nu va putea fi angajată dacă, în organele colegiale de
conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori la faptele care au contribuit la starea de
insolvenţă sau au lipsit de la luarea deciziilor care au contribuit la starea de insolvenţă şi au făcut
să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziţia lor la aceste decizii.
(6)Răspunderea nu va putea fi angajată dacă, în luna precedentă încetării plăţilor, s-au efectuat, cu
bună-credinţă, plăţi în executarea unui acord cu creditorii, încheiat ca urmare a unor negocieri
extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor debitorului, cu condiţia ca acordul să fi fost de natură
a conduce la redresarea financiară a debitorului şi să nu fi avut ca scop prejudicierea şi/sau
discriminarea unor creditori. Aceste prevederi se vor aplica şi în cazul acordurilor realizate în
cadrul procedurii concordatului preventiv.
(7)În cazul în care s-a pronunţat o hotărâre de respingere a acţiunii în antrenarea răspunderii
patrimoniale, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar care nu intenţionează să formuleze apel
va notifica în acest sens creditorii. Împotriva acestei hotărâri, calea de atac poate fi exercitată de
către orice creditor interesat.
(8)Aplicarea dispoziţiilor alin. (1) nu înlătură aplicarea legii penale pentru faptele care constituie
infracţiuni.
(9)Dacă s-a pronunţat o sentinţă prin care judecătorul-sindic a dispus atragerea răspunderii
patrimoniale a administratorului statutar, aceasta va fi comunicată către Oficiul Naţional al
Registrului Comerţului, din oficiu.
(10)Persoana împotriva căreia s-a pronunţat o hotărâre definitivă de atragere a răspunderii
nu mai poate:
a)să fie desemnată administrator sau, dacă este administrator în alte societăţi, va fi decăzută din
acest drept timp de 10 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii;
b)să fondeze societăţi sau să dobândească o participaţie de control într-o nouă societate pentru o
perioadă de 5 ani.

Acţiunea prevăzută la art. 169 se prescrie în termen de 3 ani. Prescripţia începe să curgă de la data
la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a contribuit la apariţia stării de
insolvenţă, dar nu mai târziu de data publicării în BPI a raportului administratorului judiciar/
lichidatorului judiciar prevăzut de art. 58 alin. (1) lit. b) sau, după caz, art. 64 lit. a).

Sumele depuse potrivit dispoziţiilor art. 169 alin. (1) vor intra în averea debitorului şi vor fi
destinate, în caz de reorganizare, plăţii creanţelor potrivit programului de plăţi, completării
fondurilor necesare continuării activităţii debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului.

(1)Odată cu cererea formulată potrivit prevederilor art. 169 alin. (1) sau ale alin. (2),
administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar ori, după caz, creditorul care a formulat cererea va
putea cere judecătorului-sindic să instituie măsuri asigurătorii asupra bunurilor din averea
persoanelor urmărite potrivit prevederilor art. 169. Fixarea unei cauţiuni de până la 10% din
valoarea pretenţiilor este obligatorie.
(2)Cererea de măsuri asigurătorii poate fi formulată şi ulterior introducerii acţiunii prevăzute la art. 169.

(1)Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 169 alin. (1) se efectuează de către
executorul judecătoresc, potrivit Codului de procedură civilă.
(2)După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi
repartizate de către executorul judecătoresc potrivit prevederilor prezentului titlu, în temeiul
tabelului definitiv consolidat de creanţe pus la dispoziţia sa de către lichidatorul judiciar.
*) Prin Decizia nr. 27/2022 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul în interesul legii şi, în
interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 174 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile
de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 173
alin. (2), precum şi ale art. 180 din aceeaşi lege, stabileşte că:
Procedura insolvenţei nu poate fi închisă înainte de soluţionarea prin hotărâre definitivă a acţiunii
de atragere a răspunderii pentru intrarea în insolvenţă, formulată în temeiul art. 169 din Legea nr.
85/2014.
SECŢIUNEA 9:Închiderea procedurii

(1)În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezentul titlu, dacă se constată că nu există bunuri în
averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi
niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va audia de
urgenţă creditorii într-o şedinţă, iar în cazul refuzului exprimat de aceştia de a avansa sumele
necesare sau în cazul neprezentării acestora, deşi s-a îndeplinit procedura citării prin BPI, va da o
sentinţă de închidere a procedurii, prin care se dispune şi radierea debitorului din registrul în care
este înmatriculat.
(2)În cazul prevăzut la alin. (1) nu sunt aplicabile prevederile art. 167.
*) Prin Decizia nr. 27/2022 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul în interesul legii şi, în
interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 174 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile
de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 173
alin. (2), precum şi ale art. 180 din aceeaşi lege, stabileşte că:
Procedura insolvenţei nu poate fi închisă înainte de soluţionarea prin hotărâre definitivă a acţiunii
de atragere a răspunderii pentru intrarea în insolvenţă, formulată în temeiul art. 169 din Legea nr.
85/2014.

(1)O procedură de reorganizare prin continuarea activităţii sau de lichidare pe bază de plan va fi
închisă, prin sentinţă, în baza unui raport al administratorului judiciar care constată îndeplinirea
tuturor obligaţiilor de plată asumate prin planul confirmat, precum şi plata creanţelor curente
scadente sau eşalonarea plăţii acestora, prin convenţie, în perioada ulterioară închiderii procedurii,
inclusiv pentru creanţele bugetare în condiţiile prevăzute la art. 143 alin. (3) teza finală. De la data
închiderii procedurii devin scadente şi impozitele aferente eventualelor reduceri de creanţe, în
măsura în care sunt datorate. Dacă o procedură începe ca reorganizare, dar apoi devine faliment,
aceasta va fi închisă potrivit prevederilor art. 167.
(1¹)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), o procedură de reorganizare judiciară prin continuarea
activităţii sau de lichidare pe bază de plan va putea fi închisă în baza raportului administratorului
judiciar care constată îndeplinirea tuturor obligaţiilor de plată asumate prin planul confirmat, chiar
dacă există una sau mai multe creanţe curente ale căror existenţă şi întindere nu au fost încă
stabilite printr-un titlu executoriu sau nu au fost recunoscute de administratorul judiciar, potrivit
art. 75 alin. (3), dacă cuantumul cumulat al acestora nu este de natură a determina o stare de
dificultate financiară sau de a genera iminenţa insolvenţei ori de a afecta viabilitatea întreprinderii
debitorului şi continuarea activităţii acestuia cu îndeplinirea obligaţiilor, în condiţiile legii.
(1²)Prin sentinţa de închidere a procedurii potrivit alin. (11), judecătorul-sindic disjunge
contestaţia împotriva măsurii administratorului judiciar, în vederea examinării creanţei potrivit
dreptului comun, şi dispune trimiterea, la data rămânerii definitive a hotărârii, către instanţa
competentă, a contestaţiei împreună cu cererea de plată, pe cale administrativă, fără a dispune
formarea unui nou dosar. Societatea reorganizată va continua procesul, în condiţiile legii.
(1³)Societatea reorganizată continuă procesele având ca obiect acţiuni care nu sunt în realizarea
creanţei şi nu sunt suspendate în condiţiile art. 75 alin. (1).
(2)O procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final,
când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite şi când fondurile
nereclamate au fost depuse la bancă.
(3)Bunurile vor putea fi distribuite creditorilor în contul creanţelor pe care le deţin împotriva averii
debitorului, în urma unei propuneri a creditorului, cu obligaţia acestuia de a achita toate sumele ce
ar fi fost datorate creditorilor aflaţi pe ordinele de prioritate anterioare, precum şi celor de pe
aceeaşi ordine de prioritate, potrivit prevederilor art. 159 şi 161, în situaţia în care bunul ar fi fost
vândut către un terţ. Dacă sunt mai multe propuneri, bunul se va distribui celui care oferă cel mai
mare preţ, caz în care creanţa respectivului creditor se va scădea din preţul datorat. În toate
cazurile, preţul bunurilor distribuite creditorilor în contul creanţelor nu va fi mai mic decât
valoarea stabilită prin raportul de evaluare.

Dacă creanţele au fost complet acoperite prin distribuirile făcute, judecătorul-sindic va pronunţa o
sentinţă de închidere a procedurii falimentului şi de radiere a debitorului din registrul în care este
înmatriculat:
a)chiar înainte ca bunurile din averea debitorului să fi fost lichidate în întregime, în cazul în care
toţi asociaţii persoanei juridice sau persoana fizică, după caz, solicită acest lucru în termen de 30
de zile de la notificarea lichidatorului judiciar făcută administratorului special, urmând ca bunurile
să treacă în coproprietatea asociaţilor/acţionarilor, corespunzător cotelor de participare la capitalul
social;
b)în toate celelalte cazuri, procedura se închide numai după lichidarea completă a activului,
eventualele sume reziduale ultimei distribuiri urmând a fi depuse într-un cont la dispoziţia
asociaţilor sau persoanei fizice, după caz;
c)dacă după acoperirea tuturor creanţelor, închiderea procedurii şi radierea debitorului din
registrele în care acesta a fost înmatriculat, au fost identificate bunuri în patrimoniu care nu au fost
cunoscute în timpul procedurii de insolvenţă, acestea vor intra de drept în patrimoniul asociaţilor.

(1)În cazul procedurii deschise în urma formulării cererii introductive de către debitor, în condiţiile
art. 71, dacă judecătorul-sindic constată, la expirarea termenului pentru înregistrarea cererilor de
admitere a creanţelor, că nu s-a depus nicio cerere, va pronunţa o sentinţă de închidere a
procedurii.
(2)În cazul prevăzut la alin. (1), închiderea procedurii nu produce efectele prevăzute la art. 176. Cu
toate acestea, operaţiunile de administrare, legal făcute asupra averii debitorului, îşi vor produce
efectele, iar drepturile dobândite până la închiderea procedurii rămân neatinse.

Dacă toţi creditorii înscrişi în tabelul definitiv al creanţelor primesc sumele ce li se datorează în
perioada de observaţie sau renunţă la judecată în perioada de observaţie, judecătorul-sindic va
dispune închiderea procedurii, fără a dispune radierea debitorului din registrul în care este
înregistrat.

Sentinţa de închidere a procedurii va fi notificată de judecătorul-sindic direcţiei regionale sau, după
caz, administraţiei judeţene a finanţelor publice şi oficiului registrului comerţului ori, după caz,
registrului societăţilor agricole sau altor registre unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea
menţiunii. Aceasta va fi notificată şi tuturor creditorilor, prin publicare în BPI.

Prin închiderea procedurii, judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul judiciar şi toate
persoanele care i-au asistat sunt descărcaţi de orice îndatoriri sau responsabilităţi cu privire la
procedură, debitor şi averea lui, creditori, titulari de drepturi de preferinţă, acţionari sau asociaţi.
*) Prin Decizia nr. 27/2022 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul în interesul legii şi, în
interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 174 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile
de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 173
alin. (2), precum şi ale art. 180 din aceeaşi lege, stabileşte că:
Procedura insolvenţei nu poate fi închisă înainte de soluţionarea prin hotărâre definitivă a acţiunii
de atragere a răspunderii pentru intrarea în insolvenţă, formulată în temeiul art. 169 din Legea nr.
85/2014.

(1)Prin închiderea procedurii de faliment, debitorul profesionist persoană fizică va fi descărcat de
obligaţiile neachitate.
(1¹)În cazul în care debitorul profesionist persoană fizică a fost condamnat pentru bancrută
frauduloasă nu se aplică prevederile alin. (1).
(1²)În cazul în care, pe parcursul procedurii, s-a constatat definitiv efectuarea unor plăţi ori
transferuri frauduloase, debitorul profesionist persoană fizică va fi descărcat de obligaţii numai în
măsura în care acestea au fost plătite în cadrul procedurii.
(2)La data confirmării unui plan de reorganizare, debitorul este descărcat de diferenţa dintre
valoarea obligaţiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului şi cea prevăzută în plan, pe
parcursul procedurii reorganizării judiciare. În cazul trecerii la faliment, dispoziţiile art. 140 alin.
(1) devin aplicabile.
(3)Debitorul persoană fizică descărcat de obligaţiile neachitate, potrivit alin. (1) şi (2) poate accesa
orice facilităţi de sprijin pentru întreprinzători, prevăzute de lege.

(1)Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate fi tras la răspundere pentru exercitarea
atribuţiilor cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. Există rea-credinţă atunci când administratorul
judiciar/lichidatorul judiciar încalcă normele de drept material ori procesual, urmărind sau
acceptând vătămarea unui interes legitim. Există gravă neglijenţă atunci când administratorul
judiciar/lichidatorul judiciar nu îndeplineşte sau îndeplineşte defectuos o obligaţie legală şi prin
aceasta determină vătămarea unui interes legitim.
(2)În afara dispoziţiilor alineatului precedent, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate fi
tras la răspundere civilă, penală, administrativă sau disciplinară pentru actele efectuate în cursul
procedurii, potrivit normelor de drept comun.
(3)Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar care acţionează cu bună-credinţă, în limitele
atribuţiilor prevăzute de lege şi a informaţiilor disponibile, nu poate fi tras la răspundere pentru
actele procesuale efectuate ori pentru conţinutul înscrisurilor întocmite în cadrul procedurii.

Prevederile cap. I se vor aplica în mod corespunzător procedurii insolvenţei grupului de societăţi, cu
derogările şi completările prevăzute în prezentul capitol.

La cererea oricărei părţi interesate, judecătorul-sindic va putea dispune verificări cu privire la
incidenţa prezentului capitol.
SECŢIUNEA 1:Prevederi speciale privind competenţa şi organele care aplică procedura

(1)În cazul deschiderii procedurii insolvenţei împotriva unor membri ai grupului de societăţi, în
urma depunerii unei cereri comune de deschidere a procedurii insolvenţei, instanţa competentă este
tribunalul în a cărui circumscripţie teritorială îşi are sediul societatea-mamă sau, după caz,
societatea cu cea mai mare cifră de afaceri conform ultimei situaţii financiare publicate, pentru
toate societăţile membre ale grupului.
(2)Pentru fiecare membru al grupului se va forma un dosar separat.
(3)Prin derogare de la prevederile art. 53 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, toate dosarele formate potrivit prevederilor alin. (2) vor fi repartizate
judecătorului-sindic desemnat conform sistemului de repartizare aleatorie în primul dosar
înregistrat în sistemul informatizat al instanţelor.

Comitetele creditorilor, desemnate pentru fiecare membru al grupului supus procedurii insolvenţei,
se vor întâlni cel puţin trimestrial, principalul scop fiind formularea de recomandări cu privire la
activitatea debitorilor şi planurile de reorganizare propuse.

Adunările generale ale asociaţilor/acţionarilor membrilor grupului vor desemna acelaşi
administrator special pentru fiecare membru al grupului.

În cazul în care creditorii care deţin cel puţin 50% din masa credală sunt aceiaşi pentru fiecare
membru al grupului, pentru fiecare membru al grupului va fi desemnat acelaşi administrator
judiciar sau consorţiu de administratori judiciari, în condiţiile art. 57.

În cazul în care componenţa masei credale nu permite aplicarea art. 188, administratorii judiciari
numiţi potrivit prevederilor art. 57 vor fi ţinuţi de obligaţia de cooperare. Obligaţia de cooperare se
va materializa inclusiv prin semnarea unui protocol de cooperare, care să conţină o sinteză a
modalităţii în care se vor derula, în mod integrat, activităţile economice, juridice şi operaţionale, la
nivelul grupului. Protocolul de cooperare va fi depus la dosarul de insolvenţă în care a fost
desemnat practicianul coordonator în termen de 10 zile de la data deschiderii procedurii şi va fi
aprobat de către judecătorul-sindic. Oricare dintre administratorii judiciari desemnaţi în procedurile
de insolvenţă va putea participa la adunările creditorilor şi ale comitetelor creditorilor ale oricăruia
dintre membrii grupului.

Administratorul judiciar desemnat pentru oricare dintre membrii grupului va avea calitate
procesuală de a propune un plan de reorganizare în cadrul procedurii/procedurilor celorlalţi
membri.

În situaţia prevăzută la art. 188, desemnarea administratorilor/lichidatorilor judiciari se va face cu
verificarea inexistenţei unui conflict de interese.
SECŢIUNEA 2:Deschiderea procedurilor

Doi sau mai mulţi debitori, membri ai unui grup, aflaţi în stare de insolvenţă, ori unul sau mai
mulţi membri ai grupului de societăţi care îndeplinesc condiţiile art. 196, pot adresa tribunalului
competent o cerere comună de deschidere a procedurii insolvenţei.

Un creditor deţinător al unor creanţe împotriva a doi sau mai multor membri ai unui grup, care
îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 5 pct. 20, poate introduce o cerere comună de deschidere a
procedurii insolvenţei.

În plus faţă de documentele prevăzute a fi depuse potrivit prevederilor art. 67, debitorul este
obligat să depună la dosarul cauzei:
a)o listă completă cuprinzând membrii grupului, fie că aceştia fac sau nu obiectul cererii de
deschidere a procedurii insolvenţei;
b)o descriere a modului în care se desfăşoară activitatea în cadrul grupului;
c)o listă a contractelor încheiate între membrii grupului şi aflate în derulare.

Dacă cererea debitorilor sau a creditorului, după caz, corespunde condiţiilor prevăzute de art. 71,
respectiv de art. 72, judecătorul-sindic va pronunţa o încheiere de deschidere a procedurii generale
sau simplificate, după caz.

În vederea evitării deschiderii ulterioare a procedurii insolvenţei împotriva sa, prin excepţie de la
prevederile art. 66 alin. (1), un membru al unui grup care nu este în stare de insolvenţă sau
insolvenţă iminentă poate subscrie la o cerere comună de deschidere a procedurii insolvenţei. În
acest caz, cererea comună de deschidere a procedurii insolvenţei va fi aprobată de adunarea
generală a asociaţilor/acţionarilor respectivului membru al grupului.

Creanţa creditorului împotriva unor debitori solidari supuşi dispoziţiilor prezentului capitol va fi
înscrisă în tabelele de creanţe potrivit art. 108 şi va conferi drept de vot şi va participa la formarea
cvorumului atât în procedura deschisă împotriva debitorului principal, cât şi în cele împotriva
debitorilor solidari.

În cazul introducerii unor acţiuni pentru anularea constituirilor ori transferului de drepturi
patrimoniale împotriva unui membru al grupului, în temeiul art. 117 administratorul judiciar va
comunica intenţia sa în acest sens celorlalţi administratori judiciari şi practicianului coordonator. În
temeiul obligaţiei de cooperare, administratorii judiciari vor analiza efectele potenţiale ale unei
asemenea acţiuni, decizia cu privire la introducerea acţiunii urmând a fi luată pe considerente de
oportunitate, cu consultarea comitetelor creditorilor.

Prin excepţie de la prevederile art. 132, termenul de depunere a planurilor de reorganizare va fi de
60 de zile de la data afişării tabelelor definitive de creanţe.

În temeiul obligaţiei de cooperare, administratorii judiciari vor pune la dispoziţia celorlalţi
administratori judiciari informaţiile necesare, în vederea elaborării unor planuri de reorganizare
compatibile şi coordonate.

Prin excepţie de la prevederile art. 161, creanţele membrilor grupului împotriva altui membru al
grupului, născute înainte de data deschiderii procedurii, nu vor putea fi încadrate la ordinea de
prioritate prevăzută de art. 161 pct. 8 sau 9. Acestea vor fi înscrise de administratorul judiciar la
ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 10 lit. a).

Un membru al grupului poate încheia un contract de împrumut cu alt membru al grupului după
data deschiderii procedurii insolvenţei în vederea susţinerii activităţii debitorului, respectiv în
perioada de observaţie sau în vederea susţinerii planului de reorganizare, cu acordul comitetului
creditorilor. În acest caz, membrul grupului care a acordat împrumutul va deţine împotriva averii
împrumutatului o creanţă având ordinea de prioritate stabilită de art. 161 pct. 4.

Un membru al grupului poate garanta un contract de împrumut încheiat cu o terţă parte de alt
membru al grupului aflat în insolvenţă, cu acordul comitetului creditorilor.

Prevederile cap. I, cu excepţia celor cuprinse în secţiunea a 6-a, se aplică în mod corespunzător
procedurii falimentului instituţiilor de credit, cu derogările şi completările prevăzute în acest
capitol.

Procedura falimentului, reglementată prin prezentul capitol, se aplică instituţiilor de credit,
persoane juridice române, inclusiv sucursalelor acestora cu sediul în străinătate.

În sensul prezentului capitol, termenii instituţie de credit şi stat membru au înţelesul prevăzut în
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea
capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi
completările ulterioare.

(1)În plus faţă de atribuţiile stabilite la art. 45, judecătorul-sindic are următoarele atribuţii:
a)judecarea contestaţiei instituţiei de credit debitoare împotriva cererii introductive formulate de
Banca Naţională a României pentru deschiderea procedurii;
b)[textul din Art. 207, alin. (1), litera B. din titlul II, capitolul III, sectiunea 1 a fost abrogat la 14-
dec-2015 de Art. 630, punctul 5. din titlul XI, capitolul II din Legea 312/2015]
c)judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere, a directorilor şi a
persoanelor din conducerea direcţiilor, departamentelor şi altor structuri asemănătoare, a cenzorilor
şi a personalului de execuţie cu atribuţie de control din cadrul instituţiei de credit în stare de
insolvenţă, care au contribuit la ajungerea acesteia în insolvenţă, precum şi sesizarea organelor de
cercetare penală în legătură cu săvârşirea infracţiunilor specifice;
d)judecarea contestaţiilor formulate de reprezentantul acţionarilor instituţiei de credit debitoare sau
de creditori împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar.
(2)Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii. Ele pot fi atacate separat numai cu apel în
termen de 7 zile de la comunicare.

(1)Apelul va fi judecat în termen de 15 zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel, citarea
urmând să fie făcută în condiţiile Codului de procedură civilă, în cazul lichidatorului judiciar, şi în
condiţiile dreptului comun în materia procedurii insolvenţei, în cazul celorlalte părţi. Atunci când
Banca Naţională a României a făcut cererea pentru declanşarea procedurii, aceasta va fi citată în
condiţiile Codului de procedură civilă.
(2)Apelul împotriva hotărârii prin care s-a dispus deschiderea procedurii se declară în termen de 7
zile de la comunicarea hotărârii. Apelul se judecă în 48 de ore de la înregistrarea acestuia.
Hotărârea atacată nu poate fi suspendată de instanţa de apel.

În plus faţă de atribuţiile stabilite la art. 64, lichidatorul judiciar are următoarele atribuţii:
a)în momentul primirii hotărârii judecătoreşti privind deschiderea procedurii falimentului acesta va
deschide la o bancă, persoană juridică română sau sucursală a unei bănci străine autorizate să
funcţioneze pe teritoriul României, două conturi, unul în lei şi altul în valută, cu menţiunea "cont
tip instituţie de credit în faliment", cu drept exclusiv de dispoziţie în interesul procedurii
falimentului. În conturile de tipul "instituţie de credit în faliment" vor fi virate la ordinul
lichidatorului judiciar sumele existente în conturi la alte instituţii financiar-bancare. Lichidatorul
judiciar va comunica imediat Băncii Naţionale a României denumirea băncii comerciale şi
conturile deschise la aceasta, după care Banca Naţională a României va transfera imediat în aceste
conturi disponibilităţile instituţiei de credit aflate în evidenţele sale. Operaţiunile instituţiei de
credit în faliment se vor desfăşura în continuare prin aceste conturi;
b)inventarierea bunurilor instituţiei de credit debitoare şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru
conservarea lor;
c)angajarea, cu respectarea prevederilor legale, a personalului necesar în vederea lichidării şi
conducerea activităţii acestuia, angajarea putându-se face şi din cadrul personalului existent al
instituţiei de credit debitoare;
d)conducerea activităţii instituţiei de credit debitoare, respectiv efectuarea de operaţiuni în
interesul procedurii falimentului, inclusiv reeşalonări de credite şi stabiliri de noi rate ale
dobânzilor aferente activelor instituţiei de credit debitoare, cu condiţia ca orice nou nivel al ratei
dobânzilor să nu fie mai mic decât nivelul ultimei dobânzi de referinţă comunicat de Banca
Naţională a României, precum şi participări la piaţa valutară interbancară, luarea tuturor măsurilor,
cum ar fi redimensionarea personalului angajat în scopul reducerii permanente a cheltuielilor de
funcţionare şi lichidare;
e)menţinerea, rezilierea sau denunţarea unor contracte încheiate de instituţia de credit debitoare,
precum şi încheierea de noi contracte în interesul procedurii falimentului;
f)încheierea oricărui document în numele instituţiei de credit debitoare, iniţierea şi coordonarea, în
numele acesteia, a oricărei acţiuni sau proceduri legale;
g)[textul din Art. 209, litera G. din titlul II, capitolul III, sectiunea 1 a fost abrogat la 14-dec-2015
de Art. 630, punctul 6. din titlul XI, capitolul II din Legea 312/2015]
h)primirea sumelor în lei şi în valută pe seama instituţiei de credit debitoare şi consemnarea
acestora în noile conturi ale instituţiei de credit debitoare şi plata cheltuielilor curente necesare
pentru conservarea şi administrarea averii instituţiei de credit debitoare, inclusiv cheltuielile
personalului angajat potrivit prevederilor lit. c);
i)luarea măsurilor corespunzătoare privind conturile în valută ale instituţiei de credit
debitoare, deschise la instituţii de credit corespondente, prin:
1. notificarea corespondenţilor asupra declarării în stare de faliment a instituţiei de credit
debitoare, precum şi asupra blocării disponibilităţilor din conturile respective în valută;
2. transferarea ulterioară, în termenul cel mai scurt, a disponibilităţilor în noul cont deschis în
valută la banca comercială, ce se dezvoltă pe analitice pentru fiecare valută; sumele aflate în
contul în valută vor fi convertite în lei şi transferate în contul deschis în lei;
3. efectuarea de plăţi pentru operaţiunile în curs ale instituţiei de credit debitoare, precum şi
administrarea eficientă a disponibilităţilor;
j)lichidarea bunurilor şi drepturilor din averea instituţiei de credit debitoare;
k)întocmirea unui raport lunar asupra evoluţiei procedurii falimentului, respectiv asupra stadiului
îndeplinirii atribuţiilor sale; un astfel de raport va include informaţii referitoare la valoarea totală a
creanţelor asupra instituţiei de credit debitoare şi la valoarea totală a activelor acesteia care au fost
valorificate, la sumele obţinute din lichidarea şi încasarea de creanţe, la planul de distribuire între
creditori, la cheltuielile efectuate; raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în
BPI; în prealabil depunerii la dosarul cauzei, lichidatorul judiciar transmite raportul Băncii
Naţionale a României;
l)întocmirea situaţiilor financiare finale de lichidare; dacă lichidarea se prelungeşte peste durata
unui exerciţiu financiar, lichidatorul judiciar este obligat să întocmească situaţiile financiare anuale
şi să le depună la organele şi la termenele prevăzute de lege;
m)sesizarea judecătorului-sindic despre orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta, în
conformitate cu atribuţiile conferite prin prezentul capitol;
n)efectuarea oricăror acte de procedură cerute de lege.

Din comitetul creditorilor va face parte, în mod obligatoriu, Fondul de garantare a depozitelor în
sistemul bancar.

În plus faţă de atribuţiile stabilite în cap. I, adunarea creditorilor are următoarele atribuţii:
a)aprobarea modalităţii de lichidare a bunurilor şi drepturilor din averea instituţiei de credit
debitoare şi a tranzacţiilor de cumpărare de active şi asumare de pasive;
b)aprobarea raportului prevăzut la art. 97.

(1)În îndeplinirea atribuţiilor, judecătorul-sindic şi lichidatorul judiciar pot cere punctul de vedere
al Băncii Naţionale a Românei, privitor la orice aspecte care intră în domeniul său de competenţă,
legate de instituţia de credit în faliment. Pe tot parcursul procedurii, Banca Naţională a României
poate transmite judecătorului-sindic sau lichidatorului judiciar opinia sa sau orice informaţii pe
care le consideră relevante, ori de câte ori consideră necesar. Lichidatorul judiciar furnizează
Băncii Naţionale a României, la cererea acesteia, orice informaţii sau documente cu privire la
instituţia de credit sau la procedura de lichidare.
(2)După deschiderea procedurii, adunarea generală a acţionarilor numeşte un reprezentant, care va
acţiona exclusiv în numele acestora.
SECŢIUNEA 2:Deschiderea procedurii şi efectele acesteia

(1)Prin hotărârea judecătorească privind deschiderea procedurii falimentului, judecătorul-sindic
desemnează lichidatorul judiciar provizoriu şi stabileşte atribuţiile şi onorariul acestuia.
(2)La momentul deschiderii procedurii falimentului prin hotărâre judecătorească, drepturile şi
atribuţiile adunării generale, ale consiliului de administraţie şi ale conducerii executive a instituţiei
de credit încetează de plin drept.

(1)Reprezentantul acţionarilor sau oricare dintre creditori poate face contestaţie împotriva
măsurilor luate de lichidatorul judiciar.
(2)Judecătorul-sindic va soluţiona contestaţia, în termen de 5 zile de la înregistrarea ei, în Camera
de consiliu, cu citarea contestatorului şi a lichidatorului judiciar, putând, dacă va considera necesar,
să suspende executarea măsurii contestate. Judecătorul-sindic va cita şi Banca Naţională a
României, dacă cererea introductivă a fost formulată de aceasta.

[textul din Art. 215 din titlul II, capitolul III, sectiunea 2 a fost abrogat la 14-dec-2015 de Art. 630,
punctul 9. din titlul XI, capitolul II din Legea 312/2015]

(1)Procedura falimentului începe pe baza unei cereri introduse de către instituţia de credit debitoare
sau de creditorii acesteia ori de Banca Naţională a României.
(2)[textul din Art. 216, alin. (2) din titlul II, capitolul III, sectiunea 2 a fost abrogat la 14-dec-2015
de Art. 630, punctul 10. din titlul XI, capitolul II din Legea 312/2015]
(3)[textul din Art. 216, alin. (3) din titlul II, capitolul III, sectiunea 2 a fost abrogat la 14-dec-2015
de Art. 630, punctul 10. din titlul XI, capitolul II din Legea 312/2015]
(4)[textul din Art. 216, alin. (4) din titlul II, capitolul III, sectiunea 2 a fost abrogat la 14-dec-2015
de Art. 630, punctul 10. din titlul XI, capitolul II din Legea 312/2015]

(1)Instituţia de credit debitoare aflată în stare prin insolvenţă este obligată să adreseze tribunalului
o cerere pentru a fi supusă prevederilor prezentului capitol, în termen de maximum 30 de zile de la
data la care a intervenit starea de insolvenţă.
(2)[textul din Art. 217, alin. (2) din titlul II, capitolul III, sectiunea 2 a fost abrogat la 14-dec-2015
de Art. 630, punctul 11. din titlul XI, capitolul II din Legea 312/2015]
(3)[textul din Art. 217, alin. (3) din titlul II, capitolul III, sectiunea 2 a fost abrogat la 14-dec-2015
de Art. 630, punctul 11. din titlul XI, capitolul II din Legea 312/2015]
(4)[textul din Art. 217, alin. (4) din titlul II, capitolul III, sectiunea 2 a fost abrogat la 14-dec-2015
de Art. 630, punctul 11. din titlul XI, capitolul II din Legea 312/2015]

(1)Orice creditor care are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă poate introduce la tribunal o cerere, în
condiţiile art. 70 alin. (1) şi (2), împotriva unei instituţii de credit debitoare care nu a onorat
integral o astfel de creanţă pe o perioadă de cel puţin 30 de zile lucrătoare de la scadenţă, în cazul
caselor centrale ale cooperativelor de credit, inclusiv în cazul cooperativelor de credit afiliate la
acestea, respectiv pe o perioadă de cel puţin 7 zile lucrătoare de la scadenţă, în cazul celorlalte
instituţii de credit.
(2)[textul din Art. 218, alin. (2) din titlul II, capitolul III, sectiunea 2 a fost abrogat la 14-dec-2015
de Art. 630, punctul 12. din titlul XI, capitolul II din Legea 312/2015]
(3)[textul din Art. 218, alin. (3) din titlul II, capitolul III, sectiunea 2 a fost abrogat la 14-dec-2015
de Art. 630, punctul 12. din titlul XI, capitolul II din Legea 312/2015]

(1)Banca Naţională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluţie, poate introduce cerere
pentru deschiderea procedurii falimentului împotriva instituţiei de credit aflate în una dintre
situaţiile prevăzute la art. 5 pct. 30.
(2)Cererea Băncii Naţionale a României va fi însoţită de hotărârea Consiliului de administraţie al
Băncii Naţionale a României de retragere a autorizaţiei instituţiei de credit respective şi de orice
alte documente necesare justificării actului de sesizare a tribunalului.

În cazul admiterii cererii, judecătorul-sindic notifică imediat despre aceasta părţilor prevăzute la
art. 217-219.

(1)Contestaţia împotriva cererii de deschidere a procedurii falimentului se poate face în termen de
10 zile de la data comunicării cu privire la depunerea acestei cereri.
(2)Judecătorul-sindic se va pronunţa asupra contestaţiei în termen de 10 zile de la înregistrarea
contestaţiei.
(3)La primul termen de judecată, judecătorul-sindic analizează cererea de deschidere a procedurii
falimentului şi, în situaţia în care instituţia de credit debitoare nu contestă starea de insolvenţă în
cazul cererilor introduse de părţile prevăzute la art. 218 şi 219, pronunţă hotărârea privind
deschiderea procedurii falimentului, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 2191.
(4)În urma pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, judecătorul-sindic va
comunica aceasta de îndată persoanelor prevăzute la art. 217 şi 218, lichidatorului judiciar,
Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, precum şi oficiului registrului comerţului la
care instituţia de credit debitoare este înregistrată, pentru efectuarea menţiunii "instituţie de credit
în faliment". Comunicarea va fi făcută publică în două ziare de circulaţie naţională.
(5)În situaţia în care instituţia de credit are deschise sucursale în alte ţări, Banca Naţională a
României va comunica de îndată autorităţii de supraveghere bancară din ţara gazdă a sucursalei
respective despre deschiderea procedurii falimentului, potrivit prevederilor prezentului capitol.
(6)Judecătorul-sindic va comunica Băncii Naţionale a României hotărârea sa privind deschiderea
procedurii falimentului instituţiei de credit debitoare, de îndată, în ziua pronunţării acesteia, prin
fax, e-mail sau prin telefon. Banca Naţională a României va închide imediat, după finalizarea
decontării plăţilor din ziua respectivă, în conformitate cu reglementările în vigoare, conturile
instituţiei de credit debitoare deschise în evidenţele sale. Disponibilităţile vor fi transferate în
conturile tip instituţie de credit în faliment, deschise la o bancă comercială, potrivit prevederilor
art. 209.
(7)De la data deschiderii procedurii falimentului, toate actele instituţiei de credit debitoare vor
purta menţiunea prevăzută la alin. (4).

După ce s-a dispus deschiderea procedurii falimentului potrivit art. 221, este interzis, sub
sancţiunea nulităţii, persoanelor care au deţinut funcţii de conducere, precum şi acţionarilor
semnificativi ai instituţiei de credit debitoare să înstrăineze fără acordul judecătorului-sindic
acţiunile deţinute la instituţia de credit debitoare.

Salariaţii instituţiei de credit aflate în procedura falimentului vor desemna două persoane care să îi
reprezinte în cursul procedurii pentru recuperarea creanţelor reprezentând salariile şi alte drepturi
băneşti.

(1)Toate cheltuielile vor fi suportate din averea instituţiei de credit debitoare.
(2)Onorariul lichidatorului judiciar va fi plătit trimestrial numai după prezentarea de către acesta a
rapoartelor lunare prevăzute la art. 209 lit. k) privind fondurile obţinute din lichidare şi din
încasarea de creanţe şi a calculului privind onorariul cuvenit, precum şi a raportului prevăzut la art. 97. Judecătorul-sindic poate prelungi cu cel mult o lună termenul de prezentare a raportului şi a
planului de distribuţie. Planul de distribuţie va fi înregistrat la grefa tribunalului şi lichidatorul
judiciar îl va publica în BPI. Oricare dintre creditori poate formula obiecţiuni la raportul
lichidatorului judiciar şi la planul de distribuţie în termen de 10 zile de la publicarea în BPI.
Judecătorul-sindic va ţine cu lichidatorul judiciar şi cu creditorii, în termen de 20 de zile de la
publicarea în BPI a raportului, o şedinţă în care va soluţiona deodată, prin sentinţă, toate
obiecţiunile.

După emiterea hotărârii judecătoreşti privind deschiderea procedurii falimentului unei instituţii de
credit, lichidatorul judiciar întocmeşte raportul prevăzut la art. 97, care trebuie să includă, între
altele, şi propuneri privind modalitatea de lichidare a bunurilor şi drepturilor din averea instituţiei
de credit debitoare. Modalităţile de lichidare a bunurilor şi drepturilor din averea instituţiei de
credit debitoare pot fi următoarele:
1. tranzacţii privind cumpărarea de active şi asumarea de pasive;
2. vânzarea de bunuri, cum ar fi: clădiri, terenuri, valori mobiliare, operaţiuni de lichidare care
se realizează cu respectarea prevederilor secţiunii a 7-a a cap. I;
3. alte tehnici de valorificare a activelor, cum ar fi cesiuni de creanţă ori novaţii, realizate în
interesul procedurii falimentului la o valoare negociată.
SECŢIUNEA 3:Tranzacţii privind cumpărarea de active şi asumarea de pasive

(1)Tranzacţiile privind cumpărarea de active şi asumarea de pasive reprezintă modalitatea de
lichidare prin care o instituţie de credit cu o situaţie financiară bună achiziţionează, parţial sau
total, activele instituţiei de credit debitoare şi îşi asumă, parţial sau total, pasivele acesteia.
(2)Tranzacţiile privind cumpărarea de active şi asumarea de pasive pot fi efectuate la vedere sau la
termen, cu opţiune.
(3)Pentru tranzacţiile privind cumpărarea de active şi asumarea de pasive, lichidatorul judiciar
poate să perceapă de la instituţia de credit achizitoare o primă negociată, în funcţie de calitatea
activelor cumpărate şi a pasivelor asumate, plătibilă la momentul transferului proprietăţii, precum
şi o primă pentru exercitarea opţiunii, în funcţie de termenul opţiunii, plătibilă la momentul
negocierii. După cumpărare, pentru activele care fac obiectul unor operaţiuni frauduloase, pentru
care se probează că au la bază fraude sau că provin din furturi de instrumente financiare, părţile pot
modifica tranzacţia iniţială, urmând ca instituţia de credit achizitoare să primească de la
lichidatorul judiciar, în contravaloare, alte active ori sume de bani.
(4)[textul din Art. 226, alin. (4) din titlul II, capitolul III, sectiunea 3 a fost abrogat la 14-dec-2015
de Art. 630, punctul 18. din titlul XI, capitolul II din Legea 312/2015]
(5)După aprobarea de către adunarea creditorilor a modalităţii de lichidare prevăzute la art. 225,
lichidatorul judiciar organizează imediat, dacă modalitatea de lichidare aprobată prevede,
negocierea privind tranzacţia de cumpărare de active şi asumare de pasive. În acest scop,
lichidatorul judiciar organizează o şedinţă de informare cu instituţiile de credit potenţial interesate
de tranzacţie. Prealabil şedinţei de informare, lichidatorul judiciar semnează cu toate instituţiile de
credit prezente la şedinţă un acord de confidenţialitate, prin care acestea se angajează să păstreze,
în condiţiile legii, secretul profesional cu privire la informaţiile din cererea de ofertă referitoare la
instituţia de credit în faliment.

În funcţie de interesul manifestat de instituţiile de credit participante la şedinţă, lichidatorul
judiciar redactează o cerere de ofertă privind cumpărarea de active şi asumarea de pasive, care
cuprinde, în principal, următoarele elemente:
a)categoriile de active şi pasive ce urmează a face obiectul tranzacţiei şi volumul acestora,
încadrate în funcţie de gradul de lichiditate şi exigibilitate;
b)valoarea de lichidare pentru fiecare categorie de active;
c)prima ce poate fi stabilită de către lichidatorul judiciar, care va fi plătită de instituţiile de credit
ofertante şi care se stabileşte în funcţie de mai multe elemente, între care calitatea activelor şi
pasivelor, celeritatea operaţiunii;
d)termenul de înaintare către lichidatorul judiciar a ofertelor instituţiilor de credit respective.

Lichidatorul judiciar transmite, în regim de confidenţialitate, cererea de ofertă privind cumpărarea
de active şi asumarea de pasive instituţiilor de credit ofertante, stabilite de acesta, participante la
şedinţa de informare şi care şi-au manifestat interesul pentru o astfel de tranzacţie.

În cadrul termenului pentru primirea ofertelor prevăzut în cererea de ofertă, care nu poate fi mai
mare de 15 zile calendaristice, instituţiile de credit ofertante transmit lichidatorului judiciar, în plic
închis, ofertele privind tranzacţiile propuse de cumpărare de active şi asumare de pasive.

În cel mai scurt timp, lichidatorul judiciar analizează ofertele primite şi alege, pe principiul
costului minim presupus, oferta instituţiei/instituţiilor de credit cu care urmează să se încheie
tranzacţia de cumpărare de active şi asumare de pasive. Totodată, lichidatorul judiciar înştiinţează
Consiliul Concurenţei cu privire la potenţiala tranzacţie.

[textul din Art. 231 din titlul II, capitolul III, sectiunea 3 a fost abrogat la 14-dec-2015 de Art. 630,
punctul 21. din titlul XI, capitolul II din Legea 312/2015]

În cazul în care nu se primesc oferte în termenul stabilit în cererea de ofertă, lichidarea urmează să
se efectueze prin celelalte metode prevăzute de prezenta lege.

Fondurile obţinute din vânzarea bunurilor şi drepturilor din averea debitorului, grevate, în favoarea
creditorului, de cauze de preferinţă, vor fi distribuite în ordinea prevăzută de art. 159.

În cazul falimentului unei instituţii de credit, creanţele se plătesc în lei, în următoarea ordine:
1. taxele, timbrele şi orice alte cheltuieli aferente procedurii falimentului, inclusiv cheltuielile
necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea instituţiei de credit debitoare,
precum şi plata onorariilor persoanelor angajate în condiţiile legii, inclusiv ale lichidatorului
judiciar;
2. creanţele rezultate din depozitele acoperite în sensul prevederilor cuprinse în legislaţia
privind schemele de garantare a depozitelor, inclusiv creanţele schemelor de garantare a
depozitelor rezultate din subrogarea în drepturile deponenţilor garantaţi şi/sau din finanţarea,
potrivit legii, a măsurilor de rezoluţie a instituţiei de credit debitoare, precum şi creanţele
izvorâte din raporturi de muncă pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii;
3. creanţele reprezentând acea parte a depozitelor eligibile ale persoanelor fizice, ale
microîntreprinderilor şi ale întreprinderilor mici şi mijlocii care depăşeşte plafonul de acoperire
prevăzut în legislaţia privind schemele de garantare a depozitelor şi depozitele persoanelor
fizice, ale microîntreprinderilor şi ale întreprinderilor mici şi mijlocii, care ar fi depozite
eligibile dacă nu ar fi fost făcute prin intermediul sucursalelor situate în afara Uniunii Europene
ale unor instituţii stabilite în Uniunea Europeană;
4. creanţele rezultând din activitatea debitorului după deschiderea procedurii;
5. creanţele bugetare, creanţele schemelor de garantare a depozitelor, altele decât cele
prevăzute la pct. 2, precum şi creanţele Băncii Naţionale a României decurgând din credite
acordate de aceasta instituţiei de credit;
6. creanţele decurgând din operaţiuni de trezorerie, din operaţiuni interbancare, din operaţiuni
cu clientelă, operaţiuni cu titluri, alte operaţiuni bancare, precum şi din cele rezultate din livrări
de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, din chirii, precum şi alte creanţe chirografare;
7. creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit;
8. creanţele negarantate care rezultă din instrumente de datorie care îndeplinesc toate condiţiile
prevăzute la art. 2341;
9. creanţele decurgând din instrumente de datorie şi din împrumuturi, având la bază convenţii
care prevăd o clauză de subordonare potrivit căreia, în caz de lichidare sau faliment al instituţiei
de credit, astfel de creanţe urmează să fie plătite după creanţele tuturor creditorilor chirografari
nesubordonaţi şi, după caz, ale altor creditori chirografari subordonaţi; în cadrul acestei
categorii de creanţe, plata acestora se va efectua cu respectarea ordinii de preferinţă stabilite
prin clauza de subordonare aferentă fiecărei creanţe;
10. creanţele acţionarilor instituţiei de credit în faliment, respectiv creanţele membrilor
cooperatori ai cooperativelor de credit afiliate casei centrale a cooperativelor de credit în
faliment, derivând din dreptul rezidual al calităţii lor, potrivit prevederilor legale şi statutare.

În cazul în care în raportul întocmit potrivit prevederilor art. 97 sunt identificate persoane cărora
le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitorului, la cererea lichidatorului judiciar,
judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv neplătit al debitorului ajuns în stare
de insolvenţă să fie suportat de membrii organelor de conducere ori de directori/coordonatori cu
atribuţii de control intern ai direcţiilor, departamentelor sau ai altor structuri asemănătoare, de
personalul de execuţie cu atribuţii de control intern, cenzorii/auditorii din cadrul instituţiei de
credit ajunse în stare de insolvenţă, care au deţinut funcţiile respective în cei 3 ani anteriori
deschiderii procedurii, dacă au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvenţă prin faptele
prevăzute la art. 169 alin. (1) sau:
a)au acordat credite cu încălcarea cerinţelor prudenţiale aprobate prin normele în vigoare, precum
şi cu nerespectarea normelor interne în vigoare;
b)au întocmit situaţii financiare, alte situaţii contabile ori raportări cu nerespectarea prevederilor
legale;
c)în cadrul acţiunilor interne de verificare nu au identificat şi nu au sesizat, prin nerespectarea
atribuţiilor de serviciu, faptele care au condus la fraude şi gestiune defectuoasă a patrimoniului.

În vederea luării măsurilor prevăzute la art. 235, judecătorul-sindic poate fi sesizat de către
lichidatorul judiciar, de un acţionar sau de oricare dintre creditori, de Banca Naţională a României,
pe baza datelor din dosarul cauzei, şi va putea dispune măsuri asigurătorii.
SECŢIUNEA 5:Închiderea procedurii

(1)Procedura falimentului va fi închisă de judecătorul-sindic, la solicitarea lichidatorului judiciar,
printr-o hotărâre de închidere, atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate
fondurile sau bunurile din averea instituţiei de credit în faliment au fost distribuite şi când
fondurile nereclamate de către cei îndreptăţiţi, în termen de 90 de zile de la data raportului final, au
fost depuse de lichidatorul judiciar la Trezoreria Statului, iar extrasul de cont va fi depus la
judecătorul-sindic. Hotărârea va fi comunicată în scris sau în presă, în cel puţin două ziare de
circulaţie naţională, tuturor părţilor implicate.
(2)După intrarea în faliment a instituţiei de credit debitoare, lichidatorul judiciar va depune spre
păstrare la direcţia arhivelor naţionale judeţeană sau, după caz, a municipiului Bucureşti
documentele instituţiei de credit debitoare, arhivate potrivit prevederilor Legii Arhivelor Naţionale
nr. 16/1996, cu modificările şi completările ulterioare. În termen de 60 de zile lucrătoare de la
pronunţarea hotărârii de închidere a procedurii falimentului, lichidatorul judiciar va depune la
direcţia arhivelor naţionale judeţeană sau, după caz, a municipiului Bucureşti restul de documente
ale instituţiei de credit debitoare.
SECŢIUNEA 6:Alte dispoziţii

Persoanele care trebuie să primească sau să transmită informaţii în legătură cu procedurile de
informare ori de consultare prevăzute în prezentul capitol au obligaţia de a păstra secretul
profesional potrivit prevederilor art. 3 şi 52 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii
Naţionale a României şi a celor cuprinse în titlul II cap. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi
completările ulterioare, cu excepţia oricăror autorităţi judiciare cărora li se aplică prevederile
naţionale în vigoare.

În cazul intrării în faliment, pentru scopuri statistice, instituţiile de credit vor fi considerate ca
aparţinând în continuare sectorului bancar. Raportările care trebuie întocmite şi transmise de către
lichidatorul judiciar Băncii Naţionale a României, periodicitatea şi modalitatea de transmitere a
acestora vor fi stabilite prin norme de către Banca Naţională a României.

În privinţa contractelor financiare calificate şi a operaţiunilor de compensare bilaterală în baza unui
contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterală încheiate de o instituţie de
credit se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 89.

În actele normative în vigoare, sintagma "procedura reorganizării judiciare şi a falimentului
instituţiilor de credit" se înlocuieşte cu sintagma "procedura falimentului instituţiilor de credit",
corespunzător prevederilor prezentului capitol.

Prevederile cap. I, cu excepţia celor cuprinse în secţiunea a 6-a, se vor aplica în mod
corespunzător procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, cu derogările
prevăzute în acest capitol.

(1)Procedura falimentului, reglementată prin prezentul capitol, se aplică societăţilor prevăzute la
art. 1 alin. (2) pct. 56 din Legea nr. 237/2015, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv
sucursalelor acestora cu sediul în străinătate, precum şi sucursalelor societăţilor de asigurare din
state terţe, care au sediul în România.
(1¹)În sensul prevederilor alin. (1), prin societăţi se înţeleg inclusiv societăţile de asigurare/
reasigurare cărora le-a fost retrasă autorizaţia de funcţionare în condiţiile art. 110 din Legea nr.
237/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)Procedura falimentului, reglementată prin prezentul capitol, nu se aplică sucursalei unei
societăţi de asigurare/reasigurare sau a unei societăţi mutuale dintr-un stat membru al Uniunii
Europene, care a primit o autorizaţie de la autoritatea de supraveghere a statului membru de
origine.
(3)Măsurile aplicate în cadrul procedurii falimentului reglementate de prezentul capitol urmăresc
protejarea intereselor legitime şi a drepturilor creditorilor de asigurări.

(1)În prezentul capitol, expresiile «creditori de asigurări», «creanţe de asigurări» şi «Fond de
garantare» au înţelesul prevăzut la art. 1 şi art. 4 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 213/2015
privind Fondul de garantare a asiguraţilor, iar expresiile «autoritatea competentă», «autorităţi de
supraveghere», «procedură de redresare financiară» şi «stat terţ» au înţelesul prevăzut la art. 3
alin. (1) lit. b), d), e) şi o) din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul,
dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată, cu modificările
ulterioare.
(2)Termenii şi expresiile «acţionar semnificativ», «filială», «persoane care conduc efectiv
societatea», «stat membru de origine», «stat membru gazdă» şi «sucursală» au înţelesul prevăzut
la art. 1 alin. (2) pct. 1, 15, 33, 63, 64 şi 66 din Legea nr. 237/2015, cu modificările ulterioare.
SUBSECŢIUNEA 1:§ 1. Falimentul

(1)Procedura falimentului societăţii de asigurare/reasigurare se deschide pe baza unei cereri
introduse fie de Autoritatea de Supraveghere Financiară, fie de societatea de asigurare/
reasigurare debitoare sau de creditorii acesteia, după caz.
(2)Procedura falimentului unei societăţi de asigurare/reasigurare, precum şi al
sucursalelor acesteia stabilite în alte state membre este guvernată de legea română în ceea
ce priveşte regimul şi aplicarea procedurii falimentului, în mod special cu privire la:
a)bunurile care fac obiectul acestei proceduri, precum şi regimul bunurilor dobândite de
societatea de asigurare/reasigurare debitoare după deschiderea procedurii falimentului;
b)atribuţiile societăţii de asigurare/reasigurare debitoare şi ale lichidatorului judiciar;
c)condiţiile în care se poate invoca o compensare;
d)
efectele procedurii falimentului asupra contractelor în derulare, în care societatea de asigurare/
reasigurare debitoare este parte;
e)efectele procedurii falimentului asupra procedurilor individuale de executare silită promovate
de creditorii de asigurări, cu excepţia cauzelor aflate pe rolul instanţelor din alte state membre;
f)creanţele care trebuie să fie declarate asupra societăţii de asigurare/reasigurare debitoare şi
regimul creanţelor care iau naştere după deschiderea procedurii falimentului;
g)regulile privind declararea, verificarea şi admiterea creanţelor;
h)regulile privind distribuirea veniturilor obţinute din valorificarea activelor, ordinea de
prioritate a achitării creanţelor de asigurări şi drepturile creditorilor de asigurări care au obţinut o
plată parţială după deschiderea procedurii falimentului în temeiul unui drept real sau prin
invocarea compensării;
i)condiţiile şi efectele închiderii procedurii falimentului;
j)drepturile creditorilor după închiderea procedurii falimentului; suportarea costurilor şi a
cheltuielilor aferente procedurii falimentului;
k)regulile privind nulitatea, anularea sau inopozabilitatea actelor juridice care prejudiciază
drepturile şi interesele legitime ale creditorilor de asigurări.

(1)În temeiul prezentului capitol, societatea de asigurare/reasigurare debitoare aflată în stare de
insolvenţă, astfel cum aceasta este definită la art. 5 pct. 31 lit. a), este obligată să adreseze
tribunalului o cerere pentru a fi supusă procedurii falimentului. Cererea se depune în termen de
cel mult 20 de zile de la data apariţiei stării de insolvenţă.
(2)Înainte de înregistrarea la tribunal, cererea prevăzută la alin. (1) se înaintează Autorităţii de
Supraveghere Financiară odată cu actele şi documentele doveditoare, în vederea analizării
acesteia şi a formulării întâmpinării prevăzute la art. 248 alin. (1). Societatea de asigurare/
reasigurare debitoare anexează la cerere, în mod obligatoriu, registrul special al activelor admise
să acopere rezervele tehnice, conform reglementărilor în vigoare referitoare la rezervele tehnice.

(1)Creditorii societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, alţii decât creditorii de asigurări ale
căror sume pretinse se plătesc din disponibilităţile Fondului de garantare, pot înregistra la
tribunal o cerere de deschidere a procedurii de faliment împotriva societăţii debitoare, în
condiţiile prezentului capitol, dacă deţin o creanţă ce îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 5
pct. 20 şi 72.
(2)Prevederile art. 246 alin. (2) se aplică în mod corespunzător în ceea ce priveşte înaintarea
către Autoritatea de Supraveghere Financiară a cererii, a actelor şi documentelor doveditoare.

(1)Cererea prevăzută la art. 246 alin. (1) şi la art. 247 alin. (1) se înregistrează de tribunal odată
cu întâmpinarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, prin care aceasta comunică dacă
societatea de asigurare/reasigurare debitoare face sau nu face obiectul unei proceduri de
redresare financiară, conform Legii nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, pentru
restabilirea situaţiei sale financiare sau, după caz, pentru onorarea plăţilor către creditori, în
cadrul unor măsuri administrative de redresare financiară sau unei proceduri de rezoluţie
conform Legii nr. 246/2015.
(2)Deschiderea procedurii falimentului se pronunţă de judecătorul-sindic dacă societatea de
asigurare/reasigurare se află în stare de insolvenţă, definită conform art. 5 alin. (1) pct. 31.

(1)În temeiul prezentului titlu, Autoritatea de Supraveghere Financiară poate introduce o cerere
privind deschiderea procedurii falimentului împotriva unei societăţi de asigurare/reasigurare
debitoare, în oricare dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. 31.
(2)Cererea va fi însoţită de următoarele înscrisuri, după caz:
a)hotărârea Autorităţii de Supraveghere Financiară privind retragerea autorizaţiei de funcţionare
a societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, constatarea stării de insolvenţă şi promovarea
cererii privind deschiderea procedurii falimentului împotriva acesteia;
b)decizia Autorităţii de Supraveghere Financiară privind închiderea procedurii de redresare
financiară/rezoluţie urmată de deschiderea procedurii falimentului împotriva societăţii de
asigurare/reasigurare;
c)orice alte acte sau documente care sunt necesare pentru justificarea cererii de învestire a
tribunalului.

(1)În urma înregistrării cererii, potrivit art. 246-249, se vor cita societatea de asigurare/
reasigurare debitoare, prin reprezentantul asociaţilor/acţionarilor, şi, după caz, creditorul care a
formulat cererea sau Autoritatea de Supraveghere Financiară. Totodată, va fi notificat şi Fondul
de garantare.
(2)Contestaţia societăţii de asigurare/reasigurare împotriva cererii prevăzute la art. 247 sau 249
poate fi introdusă în cel mult 5 zile de la data primirii notificării cu privire la înregistrarea unei
astfel de solicitări. Contestaţia se judecă cu celeritate şi cu precădere. Împotriva hotărârii
judecătorului-sindic se poate exercita numai apel.
(3)La primul termen de judecată, judecătorul-sindic va analiza cererea introductivă şi înscrisurile
depuse şi, în situaţia în care societatea de asigurare/reasigurare debitoare nu a contestat existenţa
stării de insolvenţă, potrivit alin. (2), va pronunţa o hotărâre de deschidere a procedurii
falimentului.

(1)Lichidatorul judiciar, practician în insolvenţă, este desemnat în condiţiile art. 63, oferta
acestuia fiind depusă după obţinerea avizului prealabil al Autorităţii de Supraveghere Financiară.
În lipsa unor oferte depuse la dosar, judecătorul-sindic va desemna un lichidator judiciar din
rândul practicienilor în insolvenţă agreaţi de Autoritatea de Supraveghere Financiară. Obligaţia
obţinerii avizului prealabil al Autorităţii de Supraveghere Financiară revine şi practicienilor în
insolvenţă propuşi spre desemnare ca lichidatori judiciari de către adunarea creditorilor.
(2)În situaţia în care Autoritatea de Supraveghere Financiară a avizat un lichidator judiciar
potrivit prevederilor alin. (1), iar acesta a fost confirmat de către adunarea creditorilor, onorariul
acestuia supus confirmării adunării creditorilor nu poate depăşi onorariul cuprins în oferta
supusă avizării Autorităţii de Supraveghere Financiară.
(3)La stabilirea nivelului onorariului vor fi avute în vedere prevederile art. 38 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.

(1)În urma pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, lichidatorul judiciar
comunică de îndată despre aceasta părţilor interesate, Autorităţii de Supraveghere Financiară,
Fondului de garantare, precum şi oficiului registrului comerţului unde este înregistrată societatea
de asigurare/reasigurare debitoare, în vederea efectuării menţiunii «societate de asigurare/
reasigurare în faliment».
(2)În cazul în care societatea de asigurare/reasigurare debitoare are deschise sucursale şi/sau
filiale în alte ţări, Autoritatea de Supraveghere Financiară comunică de îndată autorităţii de
supraveghere din ţara gazdă a sucursalei/filialei respective despre hotărârea privind deschiderea
procedurii de faliment, potrivit prezentului titlu.
(3)Toate cheltuielile aferente măsurilor prevăzute la alin. (1) se suportă din patrimoniul societăţii
de asigurare/reasigurare debitoare; în lipsa disponibilităţilor necesare se utilizează fondul de
lichidare prevăzut în prezentul titlu.
(4)De la data deschiderii procedurii, toate actele societăţii de asigurare/reasigurare debitoare
poartă menţiunea prevăzută la alin. (1).

(1)În urma deschiderii procedurii falimentului se interzice, sub sancţiunea nulităţii, acţionarilor
semnificativi ai societăţii de asigurare/reasigurare debitoare sau persoanelor care au deţinut
funcţii de conducere să înstrăineze acţiunile deţinute la societatea de asigurare/reasigurare
debitoare, fără avizul prealabil al Autorităţii de Supraveghere Financiară şi fără aprobarea
judecătorului-sindic.
(2)Judecătorul-sindic va dispune indisponibilizarea acţiunilor, potrivit alin. (1), în registrele
speciale de evidenţă ţinute de societatea de asigurare/reasigurare debitoare sau în registrele
independente.

Procedura falimentului prevăzută în prezentul capitol, cu excepţia apelului prevăzut la art. 256
alin. (2), este de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul
principal al societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, care figurează în evidenţele oficiului
registrului comerţului, şi este exercitată de un judecător-sindic desemnat în condiţiile legii.

Prin hotărârea de deschidere a procedurii falimentului, judecătorul-sindic ridică administratorilor
societăţii de asigurare/reasigurare debitoare dreptul de a reprezenta societatea, de a administra
bunurile acesteia şi de a dispune de ele.

(1)Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate numai cu apel.
(2)Apelul se judecă de către Curtea de apel, cu celeritate şi cu precădere. Dispoziţiile art. 43 şi
44 se aplică în mod corespunzător.

(1)În plus faţă de dispoziţiile stabilite prin art. 45, judecătorul-sindic are următoarele
atribuţii:
a)notificarea Fondului de garantare, precum şi a Autorităţii de Supraveghere Financiară cu
privire la înregistrarea cererilor introductive;
b)judecarea contestaţiei asigurătorului/reasigurătorului împotriva cererii introductive formulate
de Autoritatea de Supraveghere Financiară, de creditorii de asigurări şi de ceilalţi creditori, după
caz;
c)judecarea cererilor Autorităţii de Supraveghere Financiară privind nulitatea sau anularea unor
acte frauduloase, prejudiciabile intereselor şi drepturilor creditorilor de asigurări, anterioare
deschiderii procedurii de faliment;
d)judecarea cererilor de compensare a creanţelor, formulate de societatea de asigurare/
reasigurare sau de creditorii de asigurări, după caz, cu avizul Autorităţii de Supraveghere
Financiară;
e)judecarea contestaţiilor formulate de Autoritatea de Supraveghere Financiară, de societatea de
asigurare/reasigurare debitoare, de creditorii de asigurări ori de oricare persoană interesată, după
caz, împotriva măsurilor dispuse de lichidatorul judiciar;
f)judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere, a cenzorilor, a
auditorilor financiari şi a personalului de execuţie sau cu atribuţii de control din cadrul societăţii
de asigurare/reasigurare debitoare care au contribuit la ajungerea asigurătorului/reasigurătorului
în insolvenţă.
(2)În îndeplinirea atribuţiilor sale, care presupun aplicarea unor reglementări specifice activităţii
de asigurare desfăşurate de societatea de asigurare/reasigurare debitoare, judecătorul-sindic poate
cere şi opinia Autorităţii de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate administrativă
autonomă de specialitate.

(1)În plus faţă de dispoziţiile stabilite prin art. 64, lichidatorul judiciar are următoarele atribuţii:
a)analizarea activităţii societăţii de asigurare/reasigurare debitoare în raport cu situaţia de fapt şi
întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi a împrejurărilor care au condus la starea de
insolvenţă a acesteia, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă intrarea în faliment a
societăţii de asigurare/reasigurare, şi asupra existenţei premiselor angajării răspunderii acestora
în condiţiile art. 268. Raportul întocmit este supus judecătorului-sindic, în cel mult 40 de zile de
la data desemnării sale; un exemplar al acestui raport se va transmite şi Autorităţii de
Supraveghere Financiară. La cererea lichidatorului judiciar, pentru motive temeinice,
judecătorul-sindic poate, prin încheiere, să prelungească perioada de prezentare a raportului;
b)notificarea cu privire la pronunţarea hotărârii de intrare în procedura falimentului a societăţii
de asigurare/reasigurare debitoare;
c)[textul din Art. 258, litera C. din titlul II, capitolul IV, sectiunea 1, subsectiunea 1 a fost
abrogat la 02-oct-2018 de Art. I, punctul 27. din Ordonanta urgenta 88/2018]
d)menţinerea sau denunţarea unor contracte, altele decât contractele de asigurare, încheiate de
societatea de asigurare/reasigurare debitoare, cu acordul comitetului creditorilor;
e)conducerea activităţii societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, respectiv efectuarea
operaţiunilor în interesul procedurii de faliment;
f)încheierea acordurilor de plată a creanţelor de asigurări, cu avizul Autorităţii de Supraveghere
Financiară, şi confirmarea lor de către judecătorul-sindic, cu sau fără garantarea acestora cu
activele societăţii de asigurare/reasigurare debitoare;
g)angajarea, cu respectarea prevederilor legale, a personalului necesar în vederea lichidării şi
conducerea activităţii acestuia, angajarea putându-se face şi din cadrul personalului existent al
societăţii de asigurare/reasigurare debitoare;
h)introducerea acţiunilor pentru anularea actelor frauduloase, încheiate de societatea de
asigurare/reasigurare debitoare în dauna drepturilor creditorilor de asigurări în cei 2 ani anteriori
deschiderii procedurii;
i)introducerea acţiunilor pentru anularea constituirilor de drepturi de preferinţă sau
transferuri de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a
bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, efectuate de către societatea de
asigurare/reasigurare debitoare prin:
1. acte de transfer cu titlu gratuit, cu excepţia sponsorizărilor în scop umanitar, efectuate în
cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii;
2. acte încheiate cu un acţionar ce deţine cel puţin 5% din acţiunile societăţii de asigurare/
reasigurare debitoare;
3. acte încheiate cu un administrator, director sau cu orice alt membru al organelor de
conducere şi supraveghere ale societăţii de asigurare/reasigurare debitoare;
4. acte încheiate cu orice altă persoană fizică sau juridică aflată în legătură strânsă cu
societatea de asigurare/reasigurare debitoare. O persoană se află în legătură strânsă cu
societatea atunci când:
- deţine o participaţie directă sau prin intermediul unei relaţii de control de cel puţin 20% din
capitalul social ori din drepturile de vot ale societăţii de asigurare/reasigurare debitoare;
- este permanent legată de societatea de asigurare/reasigurare debitoare prin intermediul unei
relaţii de control sau, după caz, înfăptuieşte o politică comună faţă de aceasta;
- exercită atribuţii de control asupra societăţii de asigurare/reasigurare debitoare;
j)introducerea de acţiuni pentru anularea constituirilor de cauze de preferinţă sau
transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a
bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii, executate de societatea de asigurare/
reasigurare debitoare în dauna creditorilor de asigurări prin:
1. acte încheiate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia părţilor implicate de
a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditorii de asigurări sau de a leza în orice mod
drepturile acestora;
2. operaţiuni comerciale în care prestaţia societăţii de asigurare/reasigurare debitoare o
depăşeşte în mod vădit pe cea primită, efectuate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii;
3. acte de transfer de proprietate către un creditor în folosul acestuia sau pentru stingerea unei
datorii anterioare, efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care
creditorul ar putea să o obţină în cadrul procedurii este mai mică decât valoarea actului de
transfer;
4. constituirea unui drept de preferinţă pentru o creanţă care era chirografară în cele 4 luni
anterioare deschiderii procedurii;
5. acte de transfer cu titlu gratuit, cu excepţia sponsorizărilor în scop umanitar derulate
potrivit legii, efectuate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii falimentului;
6. acte încheiate de persoanele semnificative sau de acţionarii semnificativi cu societatea de
asigurare/reasigurare debitoare în cadrul căreia deţin această calitate, în anul anterior începerii
procedurii falimentului;
k)urmărirea încasării oricăror creanţe din patrimoniul societăţii de asigurare/reasigurare
debitoare, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani, efectuate de aceasta anterior
înregistrării cererii introductive de deschidere a procedurii; formularea şi susţinerea acţiunilor în
pretenţii pentru încasarea creanţelor societăţii de asigurare/reasigurare;
l)întocmirea unui raport lunar asupra evoluţiei procedurii de faliment, pe care îl va prezenta
judecătorului-sindic şi îl va publica în BPI;
m)sesizarea judecătorului-sindic despre orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta;
n)încheierea oricăror documente, în numele societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, iniţierea
şi coordonarea, în numele acesteia, a oricărei acţiuni sau proceduri legale;
o)întocmirea situaţiilor financiare finale de lichidare. Dacă lichidarea se prelungeşte peste durata
unui exerciţiu financiar, lichidatorul judiciar este obligat să întocmească situaţiile financiare
anuale şi să le depună la organele şi la termenele prevăzute în modelele situaţiilor financiarcontabile
pentru societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
p)îndeplinirea oricăror dispoziţii ale Autorităţii de Supraveghere Financiară, emise în calitate de
autoritate administrativă autonomă de specialitate competentă, în cazurile expres prevăzute de
lege, cu confirmarea judecătorului-sindic, în vederea garantării apărării intereselor şi drepturilor
creditorilor de asigurări;
q)lichidarea bunurilor şi valorificarea drepturilor din patrimoniul societăţii de asigurare/
reasigurare debitoare şi cu înştiinţarea Fondului de garantare, cu aprobarea adunării
creditorilor, urmărindu-se valorificarea optimă a acestora, în scopul achitării datoriilor
către creditorii de asigurări, prin:
1. [textul din Art. 258, litera Q., punctul 1. din titlul II, capitolul IV, sectiunea 1,

(1)Societatea de asigurare/reasigurare debitoare şi/sau oricare dintre creditorii de asigurări,
Autoritatea de Supraveghere Financiară, Fondul de garantare, precum şi orice altă persoană
interesată, după caz, pot formula contestaţie împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar.
Contestaţia se formulează în termenul prevăzut la art. 59 alin. (6).
(2)Contestaţia se soluţionează de judecătorul-sindic de urgenţă şi cu precădere. Judecătorulsindic
ţine o şedinţă, cu citarea contestatarului, a Autorităţii de Supraveghere Financiară, a
creditorilor de asigurări şi/sau a Fondului de garantare.

(1)Pentru încălcarea gravă a atribuţiilor, lichidatorul judiciar poate fi înlocuit de judecătorulsindic,
potrivit prevederilor art. 57 alin. (4).
(2)Autoritatea de Supraveghere Financiară poate solicita judecătorului-sindic înlocuirea
lichidatorului judiciar şi sancţionarea acestuia, dacă constată neîndeplinirea atribuţiilor prevăzute
în prezentul capitol. Cererea acestuia se judecă în camera de consiliu în termen de 30 de zile, cu
citarea lichidatorului judiciar, comitetului creditorilor şi administratorului special.
(3)În cazul admiterii acţiunii, judecătorul-sindic desemnează un lichidator judiciar de pe lista
practicienilor în insolvenţă agreaţi de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Rapoartele a căror întocmire de către lichidatorul judiciar este obligatorie, potrivit prezentei legi,
se transmit, în mod obligatoriu, şi Autorităţii de Supraveghere Financiară, precum şi Fondului de
garantare.
SUBSECŢIUNEA 2:§ 2. Deschiderea procedurii falimentului. Efectele deschiderii procedurii

(1)În condiţiile prezentului titlu, deschiderea procedurii falimentului împotriva societăţii de
asigurare/reasigurare debitoare se dispune prin hotărârea judecătorului-sindic.
(2)Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are drept consecinţă retragerea de către
Autoritatea de Supraveghere Financiară a autorizaţiei de funcţionare a societăţii de asigurare/
reasigurare debitoare, dacă această măsură nu s-a dispus anterior pronunţării hotărârii.
Lichidatorul judiciar va publica hotărârea judecătorului-sindic în Monitorul Oficial al României,
Partea a IV-a, precum şi în cel puţin două ziare de circulaţie naţională. Odată cu publicarea va
comunica hotărârea atât autorităţii competente, cât şi Fondului de garantare.
(3)Retragerea autorizaţiei de funcţionare nu împiedică lichidatorul judiciar sau orice altă
persoană împuternicită în acest sens de către acesta să desfăşoare unele dintre operaţiunile de
asigurare ale societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, în măsura în care acest lucru este
necesar sau adecvat, în scopul finalizării procedurii de faliment. Aceste operaţiuni se vor putea
desfăşura numai cu avizul prealabil al autorităţii competente şi până la data denunţării poliţelor
de asigurare.
(3¹)Registrele speciale de evidenţă a activelor care acoperă rezervele tehnice brute se menţin şi
după deschiderea procedurii de faliment. În cazul în care un asigurător desfăşoară atât activităţi
de asigurare de viaţă, cât şi de asigurare generală, se vor menţine registre separate pentru fiecare
tip de activitate.
(3²)În termen de 90 de zile de la data pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii de
faliment, poliţele de asigurare încheiate de societatea de asigurare/reasigurare încetează de
drept, cu excepţia contractelor de asigurare încadrate în clasa de asigurări 15 - Garanţii,
prevăzută în secţiunea A din anexa nr. 1 la Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi
supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, cu modificările şi completările
ulterioare, pentru care termenul de încetare de drept este de 150 de zile de la data
pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii de faliment; în aceleaşi condiţii, încetează
de drept şi contractele de reasigurare.
*) OUG 71/2023 - Pentru poliţele de asigurare/reasigurare încheiate de societăţile de asigurare/
reasigurare aflate în procedură de insolvenţă în derulare la data intrării în vigoare a prezentei
ordonanţe de urgenţă, termenele de încetare de drept de 90 de zile, respectiv de 150 de zile,
prevăzute la art. 262 alin. (32) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a
insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25
iunie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, se prelungesc cu 90 de zile.
(3³)În acest sens, lichidatorul judiciar notifică demersul privind denunţarea poliţelor de
asigurare, precum şi posibilitatea creditorilor de asigurări de a recupera de la Fondul de garantare
primele datorate de asigurător pentru perioada în care riscul nu a fost acoperit. Notificarea se
comunică în mod individual fiecărui creditor de asigurări, se publică în Buletinul Procedurilor de
Insolvenţă, în două ziare de circulaţie naţională, precum şi pe site-ul societăţii de asigurarereasigurare
în faliment.
(4)Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a
tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate
împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare. Creanţele pretinse în aceste
procese se înregistrează la dosarul de faliment al tribunalului şi se supun examinării şi
înscrierii lor în tabelul creanţelor, potrivit prezentei legi. Efectele procedurii de faliment
asupra unui proces civil în curs privind un bun sau un drept de care a fost deposedată
societatea de asigurare/reasigurare sunt reglementate de legea statului membru în care
procesul este în curs.
*) Prin Decizia nr. 19/2022 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul în interesul legii şi,
în consecinţă, stabileşte că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 262 alin. (4),
prin raportare la prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a
insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, căile de atac promovate de
debitorul societate de asigurare/reasigurare faţă de care a fost deschisă procedura falimentului,
împotriva hotărârilor judecătoreşti prin care au fost soluţionate acţiunile unui/unor creditor/
creditori pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului introduse pe rolul instanţelor
înaintea deschiderii acestei proceduri, nu sunt suspendate de drept.
(5)Creanţele de asigurări, constatate prin titluri executorii obţinute ulterior momentului
pronunţării hotărârii de faliment, se înregistrează la tribunal, sub sancţiunea decăderii din drept,
în termen de cel mult 10 zile de la data obţinerii titlului. Lichidatorul judiciar este obligat să
verifice şi, dacă este cazul, să înscrie aceste creanţe în tabelul creanţelor, cu respectarea ordinii
de preferinţă şi/sau a cauzelor de preferinţă legale ale acestora. În toate cazurile, cererea de
înregistrare a acestor creanţe nu poate fi depusă mai târziu de data întocmirii tabelului definitiv
consolidat al creanţelor, potrivit prezentei legi.
(6)În privinţa contractelor financiare calificate şi a operaţiunilor de compensare bilaterală în baza
unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterală încheiate de o
societate de asigurare şi reasigurare se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 89.

După pronunţarea hotărârii privind deschiderea procedurii falimentului împotriva unei societăţi
de asigurare/reasigurare debitoare, lichidatorul judiciar întocmeşte raportul prevăzut la art. 258
lit. a).

[textul din Art. 264 din titlul II, capitolul IV, sectiunea 1, subsectiunea 2 a fost abrogat la 02-
oct-2018 de Art. I, punctul 36. din Ordonanta urgenta 88/2018]

[textul din Art. 265 din titlul II, capitolul IV, sectiunea 1, subsectiunea 2 a fost abrogat la 02-
oct-2018 de Art. I, punctul 37. din Ordonanta urgenta 88/2018]

(1)La data publicării deciziei prin care Autoritatea de Supraveghere Financiară constată existenţa
indiciilor stării de insolvenţă a societăţii de asigurare/reasigurare şi imposibilitatea redresării se
naşte dreptul creditorilor de asigurări de a solicita plata sumelor cuvenite de la Fondul de
garantare.
(2)[textul din Art. 266, alin. (2) din titlul II, capitolul IV, sectiunea 1, subsectiunea 2 a fost
abrogat la 24-sep-2021 de Art. III, alin. (3), litera C. din Ordonanta urgenta 102/2021]
(3)Este interzis creditorilor de asigurări ale căror creanţe de asigurări au fost plătite de la Fondul
de garantare să mai înregistreze cereri şi/sau să mai solicite valorificarea creanţelor şi/sau plata
sumelor pretinse, în cadrul procedurii falimentului societăţii de asigurare/reasigurare debitoare.
Fondul de garantare este îndreptăţit să solicite autorităţilor competente stabilirea răspunderii
pretinşilor creditori şi să îi oblige pe aceştia la restituirea sumelor încasate în mod necuvenit.

(1)Creanţele de asigurări, indiferent de momentul naşterii acestora, se bucură de prioritate
absolută faţă de orice alte creanţe, în ceea ce priveşte activele admise să reprezinte rezervele
tehnice ale societăţii de asigurare/reasigurare aflate în procedură de faliment. Aceste creanţe se
plătesc în lei, imediat după plata creanţelor prevăzute la art. 159 alin. (1) pct. 2.
(2)Creanţele Fondului de garantare sunt creanţe de asigurări, în sensul prezentului titlu, şi se
achită în ordinea de preferinţă prevăzută la alin. (1), beneficiind de toate drepturile şi/sau cauzele
de preferinţă legale ale acestora, ca urmare a subrogării în drepturile creditorilor de asigurări ale
căror sume cuvenite au fost achitate din disponibilităţile Fondului de garantare.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), sumele rezultate în urma valorificării activelor admise
să reprezinte rezervele tehnice ale societăţii de asigurare/reasigurare vor fi distribuite integral în
vederea stingerii creanţelor Fondului de garantare aferente plăţilor de despăgubiri/indemnizaţii
acordate creditorilor de asigurări din disponibilităţile sale, în aplicarea prevederilor Legii nr.
213/2015.
SECŢIUNEA 2:Răspunderea organelor de conducere ale societăţii de asigurare/reasigurare

Judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul societăţii de asigurare/reasigurare ajunse în
stare de insolvenţă să fie suportată de către membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere
din cadrul societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, precum şi orice altă persoană care a
contribuit la ajungerea în stare de insolvenţă a asigurătorului/reasigurătorului, prin una dintre
următoarele fapte:
a)au făcut activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii în interes personal, sub acoperirea
societăţii de asigurare/reasigurare;
b)au dispus în interes personal continuarea unei activităţi care conducea în mod vădit societatea de
asigurare/reasigurare la încetarea de plăţi;
c)au folosit activele şi/sau creditele societăţii de asigurare/reasigurare în interes propriu şi al altor
persoane;
d)au ţinut o contabilitate fictivă, au facilitat dispariţia unor documente contabile sau nu au ţinut
contabilitatea potrivit legii;
e)au deturnat ori au ascuns o parte din activul societăţii de asigurare/reasigurare sau au mărit în
mod fictiv pasivul acesteia;
f)au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura societăţii de asigurare/reasigurare fonduri, în
scopul întârzierii încetării de plăţi;
g)în cele 30 de zile premergătoare intervenirii stării de insolvenţă, au plătit sau au dispus să se
plătească, cu preferinţă, unui creditor, în dauna celorlalţi creditori de asigurări;
h)au întocmit situaţii financiare anuale, alte situaţii contabile ori raportări, cu nerespectarea
prevederilor legale;
i)nu au îndeplinit sau au îndeplinit în mod necorespunzător măsurile administrative de redresare
financiară aplicate de Autoritatea de Supraveghere Financiară ori, după caz, au dat dispoziţii fără
avizul sau aprobarea acestei autorităţi, conducând astfel la starea de insolvenţă şi la declanşarea
procedurii de faliment împotriva societăţii de asigurare/reasigurare;
j)în cadrul acţiunilor interne de verificare, nu au identificat şi/sau nu au sesizat, din culpa acestora,
faptele care au condus la fraude şi/sau la o gestiune defectuoasă a patrimoniului societăţii de
asigurare/reasigurare.

Sumele obţinute potrivit dispoziţiilor art. 268 intră în patrimoniul societăţii de asigurare/
reasigurare debitoare şi sunt destinate plăţii datoriilor acesteia, potrivit legii.

(1)În vederea pronunţării hotărârii de obligare a persoanelor prevăzute la art. 268 la plata parţială a
pasivului societăţii de asigurare/reasigurare în insolvenţă, judecătorul-sindic poate fi sesizat de
către lichidatorul judiciar, de oricare dintre creditorii de asigurări, de Autoritatea de Supraveghere
Financiară, precum şi de preşedintele comitetului creditorilor, în condiţiile art. 169 alin. (2). Pe
baza actelor din dosarul cauzei, judecătorul-sindic poate încuviinţa instituirea unor măsuri
asigurătorii.
(2)Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 268 se efectuează potrivit dispoziţiilor
Codului de procedură civilă, cu excepţia cazurilor când prin lege se dispune altfel.
SECŢIUNEA 3:Închiderea procedurii

(1)În condiţiile prezentului capitol, procedura falimentului se închide de judecătorul-sindic,
prin hotărâre, la solicitarea lichidatorului judiciar, în situaţia în care se constată, după caz,
una dintre următoarele împrejurări:
a)s-a aprobat raportul final;
b)toate fondurile şi/sau bunurile din averea societăţii de asigurare/reasigurare debitoare au fost
distribuite;
c)creanţele creditorilor de asigurări au fost plătite în baza unui acord ori a unei alte măsuri
asemănătoare;
d)toate sumele cuvenite Fondului de garantare au fost recuperate de către acesta.
(2)Hotărârea de închidere a procedurii se notifică de către judecătorul-sindic tuturor părţilor
implicate, în condiţiile prezentului titlu. Sumele rămase după satisfacerea drepturilor tuturor
persoanelor îndreptăţite, potrivit prezentei legi, se virează la Fondul de garantare, în vederea
administrării şi gestionării lor potrivit prevederilor legale în vigoare.

În orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic poate pronunţa o hotărâre de închidere a procedurii
dacă se constată că nu există active în patrimoniul societăţii de asigurare/reasigurare debitoare ori
că acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative şi niciun creditor nu se
oferă să avanseze sumele necesare.

(1)Prezentul titlu cuprinde:
a)norme pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept internaţional privat în materia
insolvenţei;
b)norme de procedură în litigii privind raporturile de drept internaţional privat în materia insolvenţei;
c)norme privind condiţiile în care autorităţile române competente solicită şi, respectiv, acordă
asistenţă cu privire la procedurile de insolvenţă deschise pe teritoriul României sau al unui stat străin.
(2)În sensul prezentului titlu, raporturile de drept internaţional privat în materia insolvenţei reprezintă
acele raporturi de drept privat cu element de extraneitate, care sunt supuse soluţionării ca urmare a
deschiderii unei proceduri de insolvenţă şi în condiţiile stabilite de aceasta.

(1)Prezentul capitol se aplică în următoarele situaţii:
a)în cazul în care este solicitată asistenţă în România de către o instanţă străină sau de către un
reprezentant străin în legătură cu o procedură străină de insolvenţă;
b)în cazul în care este solicitată asistenţă într-un stat străin în legătură cu o procedură română de
insolvenţă;
c)în cazul desfăşurării concomitente a unei proceduri române de insolvenţă şi a unei proceduri străine
de insolvenţă referitoare la oricare dintre membrii unui grup de societăţi, în înţelesul art. 5 pct. 35;
d)în cazul în care creditorii sau alte persoane interesate dintr-un stat străin sunt interesate să solicite
deschiderea în România a unei proceduri prevăzute de prezenta lege sau să participe în cadrul unei
proceduri deschise.
(2)Prezentul capitol nu se aplică în cazul unei proceduri de insolvenţă pentru care există
dispoziţii speciale derogatorii de la norma de drept comun şi care are ca obiect:
a)bănci, cooperative sau alte instituţii de credit;
b)societăţi şi agenţi de asigurare/reasigurare;
c)societăţi de servicii de investiţii financiare, organisme de plasament colectiv în valori mobiliare,
societăţi de administrare a investiţiilor;
d)societăţi de bursă, membri ai burselor de mărfuri, case de compensaţie, membri compensatori ai
burselor de mărfuri, societăţi de brokeraj, traderi.
(3)Prevederile prezentului capitol nu sunt aplicabile nici raporturilor de drept internaţional privat în
domeniul insolvenţei care cad sub incidenţa Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1.346/2000.

În măsura în care există neconcordanţă între dispoziţiile prezentului titlu şi obligaţiile României
izvorând din tratate, convenţii sau orice altă formă de acord internaţional, bi- sau multilateral, la care
România este parte, prevederile tratatului, ale convenţiei sau ale acordului internaţional se vor aplica
cu prioritate.

Atribuţiile stabilite de prezentul capitol din acest titlu referitoare la recunoaşterea procedurilor străine
şi cooperarea cu instanţele străine sunt de competenţa tribunalului, prin judecătorul-sindic, precum şi
a reprezentantului român, după cum urmează:
A. tribunalul în circumscripţia căruia se află sediul debitorului. În sensul prezentei legi, se
consideră că persoana juridică străină are sediul în România şi în cazul în care are pe teritoriul
ţării o sucursală, agenţie, reprezentanţă sau orice altă entitate fără personalitate juridică. În cazul
în care debitorul are mai multe sedii în România, competenţa revine oricăruia dintre tribunalele în
circumscripţia cărora se află sediile respective;
B. În cazul în care debitorul nu are niciun sediu în România, competent este:
a)tribunalul sau oricare dintre tribunalele în circumscripţia cărora se află bunuri imobile
aparţinând debitorului, atunci când în obiectul cererii se regăsesc bunuri imobile în mod exclusiv
sau alături de alte bunuri;
b)tribunalul în circumscripţia căruia se păstrează registrul în care este înscrisă nava sau aeronava
care face obiectul cererii;
c)tribunalul în circumscripţia căruia se află sediul societăţii române la care debitorul deţine
valorile mobiliare care fac obiectul cererii;
d)Tribunalul Bucureşti, în cazul în care obiectul cererii îl constituie drepturi de proprietate
intelectuală protejate în România, titluri de stat, bonuri de tezaur, obligaţiuni de stat şi municipale
aparţinând debitorului;
e)în cazul în care obiectul cererii îl constituie drepturi de creanţă ale debitorului asupra unei
persoane sau autorităţi publice, tribunalul în circumscripţia căruia se află domiciliul sau reşedinţa,
respectiv sediul persoanei sau al autorităţii publice respective.

Reprezentantul român este abilitat să acţioneze într-un stat străin, ca reprezentant al procedurii
deschise în România, în condiţiile stabilite de legea străină aplicabilă.

(1)Instanţele româneşti vor putea refuza recunoaşterea unei proceduri străine, executarea unei
hotărâri judecătoreşti străine adoptate în cadrul unei asemenea proceduri, a hotărârilor care
decurg în mod direct din procedura de insolvenţă şi care prezintă o strânsă legătură cu aceasta
ori încuviinţarea oricărei altei măsuri prevăzute de prezentul capitol, doar în situaţia în care:
a)hotărârea este rezultatul unei fraude comise în procedura urmată în străinătate;
b)hotărârea încalcă dispoziţiile de ordine publică de drept internaţional privat român.
(2)Constituie un temei de refuz al recunoaşterii, în sensul alin. (1), încălcarea dispoziţiilor legale.

Prevederile prezentului titlu se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu prevederile cărţii a
VII-a a Codului civil privind dispoziţiile de drept internaţional privat.

În interpretarea prezentului titlu se va ţine seama de originea internaţională a normei, precum şi de
necesitatea promovării uniformităţii în aplicarea sa şi a respectării bunei-credinţe.

Reprezentantul străin are dreptul de a se adresa direct instanţelor româneşti sau reprezentantului
român.

Reprezentantul străin are calitate procesuală activă pentru a introduce o cerere de deschidere a
procedurii, potrivit prezentei legi, în măsura în care toate celelalte condiţii necesare deschiderii unei
asemenea proceduri sunt îndeplinite potrivit legii române.

Reprezentantul străin are calitate procesuală de a participa în cadrul unei proceduri deja deschise
împotriva debitorului, potrivit prezentei legi, numai din momentul recunoaşterii procedurii străine pe
care o reprezintă.

Acţiunea formulată de reprezentantul străin în faţa instanţelor româneşti, potrivit prezentului capitol,
nu va conduce la extinderea competenţei instanţelor româneşti asupra acestui reprezentant, a
bunurilor şi a activităţii externe ale debitorului decât pentru soluţionarea capetelor acţiunii formulate,
fără a viza alte scopuri.

(1)Creditorii străini se bucură de aceleaşi drepturi privind deschiderea şi participarea în cadrul
procedurii deschise, potrivit prezentei legi, ca şi creditorii români.
(2)Prevederile alin. (1) nu modifică ordinea de plată a creanţelor în procedura prevăzută de prezenta
lege, în cazul falimentului. În privinţa creanţelor creditorilor străini, acestea nu vor fi plasate pe un
loc inferior categoriei creanţelor chirografare, cu excepţia acelor creanţe care se încadrează în
categoria creanţelor subordonate creanţelor chirografare.
(3)Creanţelor nescadente şi celor sub condiţie li se vor aplica, în mod corespunzător, prevederile
prezentei legi.
(4)Creanţelor care beneficiază de o cauză de preferinţă, în tot sau în parte, care nu sunt scadente la
data înregistrării cererii de admitere a acestora, li se vor aplica în mod corespunzător prevederile
prezentei legi.

(1)Citarea creditorilor străini cunoscuţi, precum şi comunicarea şi notificarea oricărui act de
procedură către aceştia se vor realiza în condiţiile prezentei legi. Instanţele vor dispune luarea
măsurilor corespunzătoare pentru îndeplinirea actelor respective de procedură şi faţă de creditorii
străini cu adresă necunoscută.
(2)Îndeplinirea actelor de procedură prevăzute la alin. (1) se va face în mod individual, cu excepţia
cazului în care instanţa consideră că, potrivit circumstanţelor de fapt, folosirea unei alte modalităţi ar
fi mai potrivită. Instanţele nu sunt ţinute să apeleze, în mod obligatoriu, la comisii rogatorii sau la
alte proceduri similare.
(3)Notificările transmise creditorilor străini prin care se comunică deschiderea procedurii vor indica
elementele prevăzute de dispoziţiile prezentei legi, inclusiv conţinutul minim obligatoriu al cererii de
admitere a creanţei asupra averii debitorului.

(1)Reprezentantul străin are calitate procesuală activă pentru a formula în faţa instanţei româneşti
competente o cerere de recunoaştere a procedurii străine în care acesta a fost desemnat. Instanţa
astfel sesizată examinează ex officio dacă este competentă, potrivit prevederilor art. 276.
(2)Cererea de recunoaştere va fi însoţită de unul dintre următoarele documente:
a)o copie certificată a hotărârii de deschidere a procedurii străine şi de desemnare a reprezentantului
străin;
b)o adeverinţă emisă de instanţa străină prin care se certifică existenţa unei proceduri străine şi
desemnarea reprezentantului străin;
c)în lipsa mijloacelor de probă prevăzute la lit. a) şi b), orice altă dovadă de deschidere a procedurii
străine şi de desemnare a reprezentantului străin, admisibilă în condiţiile prevăzute de Ordonanţa
Guvernului nr. 66/1999 pentru aderarea României la Convenţia cu privire la suprimarea cerinţei
supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, aprobată prin Legea nr.
52/2000, cu modificările ulterioare, ori de alte tratate, convenţii sau orice altă formă de acord
internaţional, bi- sau multilateral, la care România este parte.
(3)Cererea de recunoaştere va fi însoţită de o declaraţie prin care se vor preciza toate procedurile
străine cu privire la debitor despre care reprezentantul străin are cunoştinţă.
(4)Dacă consideră necesar, instanţa va putea solicita traducerea în limba română a documentelor
furnizate în scopul susţinerii cererii de recunoaştere.

(1)Instanţa va putea considera că procedura străină care face obiectul cererii de recunoaştere este o
procedură în sensul celei prevăzute la art. 5 pct. 49 şi că reprezentantul străin este acea persoană sau
autoritate prevăzută la art. 5 pct. 56, dacă hotărârea sau adeverinţa prevăzută la art. 287 alin. (2) lit. a)
şi b) indică aceasta.
(2)Instanţa va putea considera că documentele furnizate în scopul sprijinirii cererii de recunoaştere
sunt veridice, chiar dacă nu sunt legalizate.

(1)Sub rezerva dispoziţiilor art. 278, procedura străină va fi recunoscută în măsura în care
îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)procedura străină reprezintă acea procedură prevăzută la art. 5 pct. 49;
b)reprezentantul străin care solicită recunoaşterea este acea persoană sau autoritate prevăzută la art. 5
pct. 56;
c)cererea de recunoaştere îndeplineşte condiţiile stabilite la art. 287 alin. (2);
d)cererea de recunoaştere a fost formulată în faţa instanţei competente prevăzute la art. 276;
e)există reciprocitate în ceea ce priveşte efectele hotărârilor străine între România şi statul instanţei
care a pronunţat hotărârea.
(2)Procedura străină va fi recunoscută ca:
a)procedură străină principală, dacă aceasta se desfăşoară într-un stat străin în care debitorul îşi are
stabilit centrul principalelor sale interese;
b)procedură străină secundară, dacă aceasta se desfăşoară într-un stat străin în care debitorul îşi are
stabilit un sediu, în înţelesul prevăzut de art. 5 pct. 57.
(3)Cererea de recunoaştere a procedurii străine va fi soluţionată cu precădere şi celeritate. Când
procedura de citare este legal îndeplinită, judecata poate continua în ziua următoare sau la termene
scurte, succesive, date în cunoştinţa părţilor.
(4)Instanţa se pronunţă asupra cererii de recunoaştere, după citarea părţilor, prin pronunţarea unei
hotărâri care poate fi atacată cu apel.
(5)Hotărârea de recunoaştere a procedurii străine se bucură de autoritate relativă a lucrului judecat;
instanţa o va putea anula sau, după caz, schimba în tot, în măsura în care se dovedeşte, ulterior
pronunţării sale, că temeiurile şi condiţiile recunoaşterii lipseau, în tot sau în parte, ori că au încetat
să existe.

Ulterior sesizării instanţei române cu cererea de recunoaştere, reprezentantul străin va aduce de
îndată la cunoştinţa acesteia următoarele informaţii:
a)orice modificare importantă survenită în derularea procedurii străine supuse recunoaşterii ori
recunoscută sau în statutul său de reprezentant al acelei proceduri;
b)deschiderea oricăror altor proceduri străine referitoare la acelaşi debitor, de care reprezentantul a
luat cunoştinţă.

(1)La solicitarea reprezentantului străin instanţa va putea încuviinţa, la data formulării cererii
de recunoaştere a procedurii străine sau în cursul soluţionării acesteia, următoarele măsuri cu
executare vremelnică, în măsura în care acestea sunt de extremă necesitate pentru protejarea
bunurilor debitorului sau a intereselor creditorilor:
a)suspendarea actelor, a operaţiunilor şi a oricăror altor măsuri de executare individuală asupra
bunurilor debitorului;
b)însărcinarea reprezentantului străin sau a altei persoane desemnate de instanţă cu administrarea,
conservarea ori valorificarea tuturor sau a unora dintre bunurile debitorului situate în România, care,
prin natura acestora sau din alte cauze, sunt perisabile, supuse deteriorării sau devalorizării ori
periclitate în orice alt mod;
c)orice altă măsură dintre cele prevăzute la art. 293 alin. (1) lit. c), d) şi g).
(2)Judecarea cererii prevăzute la alin. (1) se face cu citarea părţilor interesate.
(3)Măsurile încuviinţate în condiţiile alin. (1) încetează la momentul pronunţării de către instanţă a
hotărârii asupra cererii de recunoaştere a procedurii străine, cu excepţia cazului în care durata acestor
măsuri este prelungită potrivit prevederilor art. 293 alin. (1) lit. f).
(4)Instanţa va putea refuza încuviinţarea măsurilor prevăzute la alin. (1) în măsura în care aceasta ar
împiedica desfăşurarea în bune condiţii a unei proceduri străine principale.

(1)De la data recunoaşterii procedurii străine principale este împiedicată pornirea
următoarelor cereri şi acţiuni, judiciare sau extrajudiciare, iar dacă acestea sunt deja pornite,
ele se suspendă de drept:
a)cererile sau acţiunile cu caracter individual, vizând bunuri, drepturi şi obligaţii ale debitorului;
b)actele, operaţiunile şi orice alte măsuri de executare individuală asupra bunurilor debitorului.
(2)La solicitarea unui creditor titular al unei creanţe care beneficiază de o cauză de preferinţă, în
condiţiile prezentei legi, instanţa va putea ridica suspendarea prevăzută la alin. (1), în condiţiile
prevăzute de legea română.
(3)Începând cu data prevăzută la alin. (1), exerciţiul dreptului de a înstrăina, de a greva sau de a
dispune în orice alt mod de bunurile debitorului este suspendat. Actele efectuate cu încălcarea acestor
prevederi sunt nule de drept.
(4)Face excepţie de la prevederile alin. (3) exercitarea dreptului debitorului de a efectua acte,
operaţiuni şi plăţi care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, pentru
care instanţa va putea decide suspendarea în condiţiile prevăzute la art. 293.
(5)Recunoaşterea procedurii străine principale împiedică începerea curgerii termenului de prescripţie
a cererilor şi acţiunilor prevăzute la alin. (1), iar dacă acestea sunt deja pornite, recunoaşterea
procedurii străine principale reprezintă cauză de întrerupere a termenului de prescripţie a cererilor şi
a acţiunilor respective.
(6)Prevederile alin. (1) nu împiedică formularea unei acţiuni de deschidere a procedurii prevăzute de
prezenta lege ori înregistrarea cererii de admitere a creanţelor în cadrul acestei proceduri.

(1)La solicitarea reprezentantului străin instanţa poate încuviinţa, ulterior recunoaşterii
procedurii străine principale sau secundare, orice măsură cu executare vremelnică necesară
pentru protejarea bunurilor debitorului sau a intereselor creditorilor acestuia, precum:
a)suspendarea acţiunilor ori a cererilor cu caracter individual referitoare la bunurile, drepturile şi
obligaţiile debitorului, în măsura în care acestea nu au fost oprite sau suspendate în condiţiile
prevăzute la art. 291 alin. (1) lit. a);
b)suspendarea măsurilor de executare purtând asupra bunurilor debitorului, în măsura în care oprirea
sau suspendarea nu a intervenit ca urmare a aplicării art. 291 alin. (1) lit. b);
c)suspendarea exerciţiului dreptului de a înstrăina, de a greva sau de a dispune în orice alt mod de
bunurile debitorului, în măsura în care suspendarea nu a intervenit în condiţiile prevăzute la art. 292
alin. (3);
d)administrarea de probe referitoare la bunurile, actele juridice, drepturile sau obligaţiile debitorului,
precum şi asigurarea dovezilor şi constatarea unei stări de fapt prin executor judecătoresc;
e)însărcinarea reprezentantului străin sau a altei persoane desemnate de instanţă cu administrarea sau
valorificarea tuturor sau a unora dintre bunurile debitorului, situate în România;
f)prelungirea duratei măsurilor încuviinţate în condiţiile prevăzute la art. 291 alin. (1);
g)aprobarea oricărei altei măsuri care poate fi îndeplinită de reprezentantul român, în condiţiile
stabilite de prezenta lege.
(2)La solicitarea reprezentantului străin instanţa va putea împuternici, ulterior recunoaşterii
procedurii străine principale sau secundare, pe reprezentantul străin sau pe o altă persoană desemnată
de instanţă cu administrarea şi valorificarea tuturor sau a unora dintre bunurile debitorului, situate în
România, în măsura în care instanţa va considera că interesele creditorilor români sunt protejate în
mod corespunzător.
(3)În vederea încuviinţării măsurilor prevăzute în prezentul articol în favoarea reprezentantului unei
proceduri străine secundare, instanţa se va asigura că, potrivit legii române, aceste măsuri poartă
numai asupra bunurilor susceptibile a fi administrate în cadrul procedurii secundare ori au ca obiect
numai informaţii necesare în acea procedură.

(1)În vederea aprobării sau a respingerii cererilor de încuviinţare a măsurilor prevăzute la art. 291
sau 293 ori a modificării sau încetării măsurilor prevăzute la alin. (3), instanţa se va asigura că
interesele creditorilor, ale debitorului şi ale altor persoane interesate sunt protejate în mod
corespunzător.
(2)Instanţa poate condiţiona încuviinţarea oricărei măsuri, în temeiul art. 291 sau 293, de îndeplinirea
oricăror cerinţe pe care le consideră necesare.
(3)La solicitarea reprezentantului străin sau a altei persoane interesate ori din oficiu, instanţa va putea
dispune modificarea sau încetarea măsurii încuviinţate în condiţiile art. 291 sau 293.

(1)De la data recunoaşterii procedurii străine reprezentantul străin are calitate procesuală pentru a
formula acţiuni în anularea actelor juridice încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor săi,
cu care este împuternicit reprezentantul român, precum şi, după caz, acţiuni în nulitate sau
inopozabilitate, în condiţiile stabilite de prezenta lege.
(2)În cazul cererilor formulate de reprezentantul unei proceduri străine secundare, instanţa se va
asigura că acestea au ca obiect numai bunuri care, potrivit legii române, sunt susceptibile a fi
administrate în procedura străină secundară.

De la data recunoaşterii procedurii străine reprezentantul străin are calitate procesuală pentru a
interveni în cadrul oricărei cereri sau acţiuni cu caracter individual, judiciare sau extrajudiciare, în
care debitorul are calitatea de parte, în măsura în care sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute
de legea română.

(1)Instanţele româneşti vor coopera cu instanţele şi reprezentanţii străini într-o măsură cât mai
extinsă, în privinţa aspectelor prevăzute la art. 274; cooperarea se va putea realiza direct sau prin
intermediul reprezentantului român.
(2)Instanţele sunt abilitate să comunice sau să solicite informaţii ori asistenţă în mod direct de la
instanţele sau reprezentanţii străini.

(1)În exercitarea atribuţiilor sale şi sub supravegherea instanţei, reprezentantul român va coopera cu
instanţele şi reprezentanţii străini într-o măsură cât mai extinsă, în privinţa aspectelor prevăzute la
art. 274.
(2)În exercitarea atribuţiilor sale şi sub supravegherea instanţei, reprezentantul român este abilitat să
comunice în mod direct cu instanţele şi reprezentanţii străini.

Cooperarea prevăzută la art. 297 şi 298 va putea fi pusă în aplicare prin orice mijloace adecvate,
precum:
a)desemnarea unei persoane sau a unui organ care să acţioneze potrivit indicaţiilor instanţei;
b)comunicarea de informaţii prin orice mijloace pe care instanţa le consideră adecvate;
c)coordonarea administrării şi supravegherii bunurilor şi a activităţii debitorului;
d)aprobarea sau punerea în aplicare de către instanţe a acordurilor de coordonare a procedurilor;
e)coordonarea procedurilor concomitente referitoare la acelaşi debitor.

Ulterior recunoaşterii unei proceduri străine principale, deschiderea procedurii prevăzute de prezenta
lege împotriva aceluiaşi debitor se poate realiza în condiţiile prevăzute de prezenta lege şi numai în
măsura în care debitorul are stabilit un sediu în România. Efectele procedurii prevăzute de prezenta
lege se vor limita numai la bunurile situate pe teritoriul statului român şi în măsura necesară aplicării
cooperării şi coordonării prevăzute la art. 297-299, la alte bunuri ale debitorului, care, potrivit legii
române, trebuie să fie administrate în această procedură.

În cazul în care o procedură străină şi procedura română de insolvenţă se desfăşoară concomitent cu
privire la acelaşi debitor, instanţa va întreprinde măsurile vizând cooperarea şi coordonarea,
prevăzute la art. 297-299, şi va proceda în felul următor:
A. atunci când cererea de recunoaştere a procedurii străine este formulată ulterior
deschiderii procedurii române de insolvenţă:
a)orice măsură cu executare vremelnică încuviinţată în temeiul art. 291 sau 293 va trebui să fie
compatibilă cu prevederile procedurii române de insolvenţă;
b)art. 295 nu se aplică în măsura în care procedura străină este recunoscută ca procedură străină
principală;
B. atunci când cererea de recunoaştere a procedurii străine este admisă ori numai
formulată anterior deschiderii procedurii române de insolvenţă:
a)orice măsură cu executare vremelnică, încuviinţată în temeiul art. 291 sau 293, va fi reexaminată
de instanţă, care va dispune modificarea sau încetarea acesteia, dacă este incompatibilă cu
dispoziţiile procedurii române de insolvenţă;
b)în măsura în care procedura străină este recunoscută ca procedură străină principală, se va
dispune, potrivit prevederilor art. 292 alin. (2), modificarea sau încetarea măsurilor de suspendare
ori de oprire, prevăzute la art. 292 alin. (1) şi (3), dacă aceste măsuri sunt incompatibile cu
derularea procedurii române de insolvenţă;
C. atunci când va decide asupra încuviinţării, respectiv a modificării sau prelungirii duratei
măsurilor cu executare vremelnică, încuviinţate reprezentantului unei proceduri străine secundare,
instanţa se va asigura că, potrivit legii române, aceste măsuri poartă numai asupra bunurilor
susceptibile a fi administrate în cadrul procedurii secundare ori au ca obiect numai informaţii
necesare în acea procedură.

În măsura existenţei mai multor proceduri străine vizând acelaşi debitor, faţă de care nu sunt
aplicabile dispoziţiile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1.346/2000, instanţa va întreprinde
măsurile vizând cooperarea şi coordonarea, prevăzute la art. 297-299, în ceea ce priveşte aspectele
prevăzute la art. 274, şi va proceda în felul următor:
a)orice măsură cu executare vremelnică încuviinţată în temeiul art. 291 sau 293 reprezentantului unei
proceduri străine secundare ulterior recunoaşterii unei proceduri străine principale trebuie să fie
compatibilă cu derularea procedurii străine principale;
b)atunci când cererea de recunoaştere a procedurii străine secundare este admisă ori numai formulată
anterior recunoaşterii procedurii străine principale, orice măsură cu executare vremelnică încuviinţată
în temeiul art. 291 sau 293 va fi reexaminată de instanţă, care va dispune modificarea sau încetarea
acesteia, în măsura în care este incompatibilă cu derularea procedurii străine principale;
c)în măsura în care mai multe proceduri străine secundare sunt recunoscute succesiv, instanţa va
încuviinţa, va modifica ori va dispune încetarea măsurilor cu executare vremelnică într-o manieră
care să înlesnească coordonarea procedurilor respective.

(1)Recunoaşterea unei proceduri străine principale constituie, până la proba contrarie, o prezumţie a
stării de insolvenţă a debitorului, în temeiul căreia se poate deschide procedura română de insolvenţă.
(2)Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul în care procedura străină recunoscută este secundară.

(1)Creditorul care a primit o plată parţială pentru creanţa sa, în cadrul unei proceduri de insolvenţă
desfăşurate potrivit legislaţiei unei stat străin, nu va mai putea primi plăţi suplimentare în contul
aceleiaşi creanţe, în cadrul procedurii române de insolvenţă, cu privire la acelaşi debitor, în măsura în
care partea proporţională pe care ar primi-o în această procedură creditorii din aceeaşi categorie cu
creditorul respectiv este mai mică decât plata creditorului primită în procedura străină.
(2)Prevederile alin. (1) nu afectează drepturile creditorilor titulari ale unor cauze de preferinţă de
orice fel.

În cazul în care procedura străină şi procedura română de insolvenţă se referă la două sau mai multe
societăţi care fac parte dintr-un grup de societăţi, instanţa română şi reprezentantul român, pe de o
parte, vor coopera, într-o măsură cât mai extinsă, cu instanţa străină şi reprezentantul străin, pe de
altă parte, în ipoteza în care o astfel de cooperare este oportună pentru a facilita coordonarea eficientă
a procedurilor, nu este incompatibilă cu normele aplicabile unor astfel de proceduri şi nu antrenează
un conflict de interese.