Legea Executorilor Judecătorești (Legea nr. 1882000)

(1)Executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepţia celor care au ca obiect venituri datorate
bugetului general consolidat, bugetului Uniunii Europene şi bugetului Comunităţii Europene a Energiei
Atomice, se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se dispune
altfel.
(1¹)Dispoziţiile legale privind procedurile de insolvenţă nu sunt aplicabile executorilor judecătoreşti.
(2)Executorii judecătoreşti îndeplinesc şi alte atribuţii date prin lege în competenţa lor.

(1)Executorii judecătoreşti sunt învestiţi să îndeplinească un serviciu de interes public.
(2)Actul îndeplinit de executorul judecătoresc, în limitele competenţelor legale, purtând ştampila şi
semnătura acestuia, precum şi numărul de înregistrare şi data, este act de autoritate publică şi are forţa
probantă prevăzută de lege.

[textul din Art. 3 din capitolul I a fost abrogat la 15-feb-2013 de Art. 37, punctul 2. din titlul IV din
Legea 76/2012]

Coordonarea şi controlul activităţii executorilor judecătoreşti se exercită de către Ministerul Justiţiei.

Activitatea executorilor judecătoreşti se înfăptuieşte în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor şi
intereselor legitime ale părţilor şi ale altor persoane interesate, fără deosebire de rasă, de naţionalitate,
de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.

Executorii judecătoreşti nu pot refuza îndeplinirea unui act dat în competenţa lor decât în cazurile şi în
condiţiile prevăzute de lege.

Executorul judecătoresc are următoarele atribuţii:
a)punerea în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii;
b)notificarea actelor judiciare şi extrajudiciare;
c)comunicarea actelor de procedură;
d)recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creanţe;
e)aplicarea măsurilor asigurătorii dispuse de instanţa judecătorească;
f)constatarea unor stări de fapt în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă;
g)întocmirea proceselor-verbale de constatare, în cazul ofertei reale urmate de consemnarea sumei de
către debitor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă;
h)întocmirea, potrivit legii, a protestului de neplată a cambiilor, biletelor la ordin şi a cecurilor, după
caz;
i)orice alte acte sau operaţiuni date de lege în competenţa lui.

Executorii judecătoreşti îşi îndeplinesc atribuţiile în circumscripţia curţii de apel în raza căreia se află
judecătoria pe lângă care funcţionează, dacă prin lege nu se dispune altfel.

(1)În cazul prevăzut la art. 7 lit. a) este competent executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de
apel în a cărei rază teritorială urmează să se facă executarea, în condiţiile prevăzute de Codul de
procedură civilă.
(2)În cazul prevăzut la art. 7 lit. f) este competent executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de
apel în a cărei rază teritorială se va face constatarea.
(3)În celelalte cazuri prevăzute la art. 7 este competent orice executor judecătoresc învestit de partea
interesată, în condiţiile legii.

(1)Executorii judecătoreşti pot fi recuzaţi în cazurile şi în condiţiile prevăzute de Codul de procedură
civilă.
(2)Executorul judecătoresc pentru care este cerută recuzarea poate declara că se abţine.
(3)Partea interesată poate cere instanţei de executare recuzarea executorului judecătoresc imediat ce a
aflat despre una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1), dar numai până la încetarea executării silite.
Încheierea instanţei prin care s-a încuviinţat ori s-a respins abţinerea, precum şi cea prin care s-a
încuviinţat recuzarea nu sunt supuse niciunei căi de atac.
(4)Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai cu apel în termen de 5 zile de la
comunicare.
(5)Încheierea prin care s-a hotărât recuzarea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de executorul
judecătoresc recuzat vor fi păstrate.

(1)Conflictele de competenţă între birourile executorilor judecătoreşti situate în aceeaşi circumscripţie
a unei curţi de apel se soluţionează de acea curte de apel, la sesizarea părţii interesate.
(2)Când conflictul intervine între birouri de executori judecătoreşti situate în circumscripţii diferite,
competenţa aparţine curţii de apel în a cărei circumscripţie se află biroul executorului judecătoresc cel
dintâi sesizat.
(3)Conflictele de competenţă se soluţionează de urgenţă şi cu precădere.
(4)Instanţa se pronunţa în toate cazurile, motivat, prin încheiere definitivă.

(1)Activitatea executorilor judecătoreşti se desfăşoară în cadrul unui birou în care pot funcţiona unul
sau mai mulţi executori judecătoreşti asociaţi, cu personalul auxiliar corespunzător.
(2)Prin asocierea în cadrul unei societăţi profesionale executorul judecătoresc nu îşi pierde dreptul la
biroul individual.
(3)Executorul judecătoresc sau executorii judecătoreşti asociaţi, titulari ai unui birou, pot angaja
executori judecătoreşti stagiari, alt personal de specialitate, precum şi personal auxiliar
corespunzător, necesar pentru desfăşurarea activităţii biroului.

(1)Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, întocmeşte evidenţa birourilor de executori
judecătoreşti şi lucrările privind numirea şi încetarea funcţiei de executor judecătoresc.
(2)Numărul executorilor judecătoreşti se stabileşte şi se actualizează anual de ministrul justiţiei, cu
consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, în funcţie de cerinţele locale
determinate de întinderea teritoriului, de volumul de activitate şi de numărul locuitorilor, în aşa fel
încât la 15.000 de locuitori să revină cel puţin un executor judecătoresc. Numărul executorilor
judecătoreşti din circumscripţia unei instanţe nu va fi mai mic de 3. De asemenea, la stabilirea
numărului executorilor judecătoreşti se va avea în vedere şi numărul executorilor judecătoreşti
stagiari care au promovat examenul de definitivat.

În circumscripţia unei judecătorii pot funcţiona unul sau mai multe birouri de executori judecătoreşti,
a căror competenţă se întinde pe tot cuprinsul curţii de apel în a cărei rază teritorială se află
judecătoria.

Executor judecătoresc poate fi persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:
a)are cetăţenia română şi domiciliul în România;
b)are capacitatea deplină de exerciţiu;
c)este licenţiată în drept;
d)nu are antecedente penale şi se bucură de o bună reputaţie;
e)cunoaşte limba română;
f)este aptă din punct de vedere medical pentru exercitarea funcţiei;
g)a îndeplinit timp de 2 ani funcţia de executor judecătoresc stagiar şi a promovat examenul de
definitivat sau, după caz, a exercitat timp de 3 ani o funcţie de specialitate juridică şi a promovat
concursul sau examenul de admitere în profesie. Sunt scutite de examen persoanele care au exercitat
timp de 5 ani funcţia de judecător, procuror sau avocat, cu condiţia să fi promovat examenul de
definitivat în profesia din care provin.

(1)Executorul judecătoresc este numit de ministrul justiţiei, în circumscripţia unei judecătorii, în baza
cererii celui interesat şi după verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 15.
(2)Tabloul executorilor judecătoreşti se întocmeşte şi se actualizează anual de Consiliul Uniunii
Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. Tabloul executorilor judecătoreşti se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I, şi se transmite instanţelor judecătoreşti.

(1)În termen de 90 de zile de la comunicarea ordinului ministrului justiţiei prin care a fost numit în
funcţie, executorul judecătoresc este obligat să îşi înregistreze numirea la curtea de apel în a cărei
circumscripţie îşi are biroul individual sau constituit în asociere. Pentru această înregistrare,
executorul judecătoresc va prezenta ştampila şi specimenul de semnătură personale.
(2)Ministrul justiţiei poate, în cazuri temeinic justificate, să prelungească acest termen pe perioade ce
nu pot depăşi 90 de zile fiecare.
(3)Neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. (1) privind înregistrarea la curtea de apel atrage de
drept suspendarea executorului judecătoresc din exerciţiul funcţiei.
(4)Înregistrarea unei cereri de emitere a ordinului ministrului justiţiei de aprobare a asocierii
executorului judecătoresc, urmată de emiterea ordinului ministrului justiţiei de aprobare a asocierii,
întrerupe curgerea termenului.
(5)Înregistrarea unei cereri de suspendare înainte de expirarea termenului prevăzut la alin. (1) sau (2),
urmată de emiterea ordinului ministrului justiţiei de suspendare a executorului judecătoresc din
exerciţiul funcţiei, întrerupe curgerea termenului.
*) Dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 188/2000, republicată, precum şi cu modificările aduse prin
prezenta lege, se aplică şi cazurilor de neîndeplinire a obligaţiei prevăzute la alin. (1) al aceluiaşi
articol, pentru care nu s-a emis, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, ordinul ministrului
justiţiei de revocare din funcţie a executorului judecătoresc.

(1)După numirea în funcţie executorul judecătoresc va depune jurământul în faţa ministrului justiţiei
şi a preşedintelui Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti sau a reprezentanţilor acestora.
(2)Jurământul are următorul conţinut:
"Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să-mi îndeplinesc cu onoare şi probitate, cu conştiinţă şi fără
părtinire atribuţiile ce-mi revin şi să păstrez secretul profesional. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!"
(3)Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinţei religioase a
executorului judecătoresc. Executorul judecătoresc fără confesiune va depune jurământul fără
formula religioasă, pe conştiinţă şi onoare.
(4)La depunerea jurământului se încheie un proces-verbal în două exemplare, semnate de persoanele
menţionate la alin. (1) şi de cel interesat. Un exemplar al procesului-verbal se păstrează la grefa curţii
de apel şi celălalt exemplar se înmânează executorului judecătoresc respectiv.
(5)Executorii judecătoreşti intră în exerciţiul funcţiunii numai după depunerea jurământului.

Poate fi executor judecătoresc stagiar cel care:
a)îndeplineşte condiţiile cerute la art. 15 lit. a)-f);
b)a promovat concursul sau examenul de admitere în profesia de executor judecătoresc, organizat de
Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, sub coordonarea şi controlul Ministerului Justiţiei;
c)se află în perioada de stagiu, până la promovarea examenului de capacitate;
d)este angajat într-un birou de executor judecătoresc.

(1)Concursul sau examenul de admitere în profesia de executor judecătoresc se organizează anual
sau ori de câte ori este necesar, de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, sub coordonarea
şi controlul Ministerului Justiţiei.
(2)Data şi locul de desfăşurare a concursului sau examenului se stabilesc prin ordin al ministrului
justiţiei, cu consultarea Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

(1)Concursul sau examenul de admitere în profesia de executor judecătoresc şi examenul de
definitivat se vor desfăşura în faţa unei comisii din care fac parte, în mod obligatoriu, reprezentanţi ai
Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, ai Ministerului Justiţiei şi cadre didactice din
învăţământul superior de specialitate.
(2)Condiţiile de desfăşurare a acestor concursuri sau examene se stabilesc prin regulamentul
de aplicare a prezentei legi*), aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.
___
*) A se vedea Ordinul ministrului justiţiei nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere
în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 64 din 6 februarie 2001, cu modificările şi completările ulterioare.

(1)Executorul judecătoresc este obligat să încheie contract individual de muncă cu executorul
judecătoresc stagiar şi să asigure formarea profesională a acestuia.
(2)Executorul judecătoresc poate delega executorul judecătoresc stagiar să îndeplinească atribuţiile
prevăzute la art. 7 lit. a)-e).
(3)Verificarea formării profesionale şi a condiţiilor de încheiere a contractului individual de
muncă al executorului judecătoresc stagiar este în sarcina Camerei executorilor judecătoreşti
şi se stabileşte prin Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti*).
___
*) A se vedea Hotărârea Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti nr. 19/2010 pentru aprobarea
Statutului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi al profesiei de executor judecătoresc,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 26 octombrie 2010, cu modificările
ulterioare.

(1)Calitatea de executor judecătoresc încetează:
a)la cerere;
b)prin pensionare sau în cazul constatării incapacităţii de muncă, în condiţiile legii;
c)prin desfiinţarea biroului executorului judecătoresc, urmată de neexercitarea fără justificare de
către titularul acestuia a profesiei, în condiţiile legii, într-un alt birou, în termen de 6 luni;
d)prin excluderea din profesie, dispusă ca sancţiune disciplinară, în condiţiile prezentei legi;
e)când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea sau amânarea aplicării
pedepsei faţă de executorul judecătoresc;
f)în cazul constatării văditei sale incapacităţi profesionale, exprimată şi prin anularea sau desfiinţarea
irevocabilă de către instanţa de judecată a unui număr de executări silite reprezentând 10% din
dosarele de executare instrumentate sau a unor acte de executare întocmite în cel mult 20% din
dosarele de executare instrumentate într-un an calendaristic;
g)în cazul în care executorul judecătoresc nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 15 lit. a), b),
d), e) şi f);
h)prin deces.
(1¹)Executorul judecătoresc poate fi menţinut în activitate în cazul în care, pentru o infracţiune
săvârşită din culpă, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, suspendarea executării pedepsei, s-a
aplicat pedeapsa amenzii ori acesta a beneficiat de amnistie sau graţiere înainte de începerea
executării pedepsei şi se apreciază că fapta săvârşită nu a adus atingere prestigiului profesiei.
(2)Încetarea calităţii de executor judecătoresc se constată sau se dispune, după caz, de ministrul
justiţiei, la solicitarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti sau din oficiu.

Exerciţiul funcţiei de executor judecătoresc se suspendă:
a)în situaţiile prevăzute la art. 49 lit. d) şi la art. 50 alin. (1);
b)în cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 42, precum şi în cazul interdicţiilor prevăzute de
lege;
c)în caz de neplată a contribuţiilor băneşti profesionale, timp de 3 luni de la scadenţa acestora, până
la achitarea lor integrală;
d)în caz de incapacitate temporară de muncă;
e)la cererea executorului judecătoresc, pentru motive întemeiate.

(1)În cazurile prevăzute la art. 24 lit. a), b) şi c) suspendarea se dispune de ministrul justiţiei, din
oficiu sau la cererea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.
(2)În cazul prevăzut la art. 24 lit. d) executorul judecătoresc are obligaţia de a informa de îndată
Camera executorilor judecătoreşti din care face parte, care va solicita ministrului justiţiei să ia act de
această împrejurare.
(3)În cazul prevăzut la art. 24 lit. e) suspendarea se aprobă de ministrul justiţiei, cu avizul Consiliului
Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.
(4)Suspendarea încetează dacă au dispărut împrejurările care au determinat-o, dispoziţiile privind
luarea măsurii fiind aplicabile în mod corespunzător.
SECŢIUNEA 2:Camera executorilor judecătoreşti

(1)În circumscripţia fiecărei curţi de apel funcţionează câte o Cameră a executorilor judecătoreşti, cu
personalitate juridică.
(2)Din Camera executorilor judecătoreşti fac parte toţi executorii judecătoreşti din circumscripţia
curţii de apel respective.

(1)Camera executorilor judecătoreşti este condusă de un colegiu director format dintr-un preşedinte,
un vicepreşedinte şi 3-7 membri.
(2)Colegiul director este ales, potrivit statutului, de adunarea generală a executorilor judecătoreşti,
pentru o perioadă de 3 ani, dintre membrii acelei Camere a executorilor judecătoreşti.
(3)Preşedintele colegiului director reprezintă Camera executorilor judecătoreşti în raporturile acesteia
cu terţii. El primeşte pentru activitatea depusă o indemnizaţie al cărei cuantum este stabilit de
adunarea generală.
(4)Colegiul director are un secretar salarizat şi personal auxiliar, în numărul şi structura stabilite de
adunarea generală.

Colegiul director al Camerei executorilor judecătoreşti are următoarele atribuţii principale:
a)rezolvă plângerile părţilor împotriva executorilor judecătoreşti şi executorilor judecătoreşti stagiari,
luând măsurile corespunzătoare, pe care le aduce la cunoştinţa Uniunii Naţionale a Executorilor
Judecătoreşti;
b)deleagă, în cazuri excepţionale, pentru o perioadă determinată de cel mult 6 luni, un executor
judecătoresc pentru a asigura funcţionarea unui alt birou de executor judecătoresc, cu încunoştinţarea
preşedintelui Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi a preşedintelui curţii de apel în a cărei
circumscripţie urmează să îşi exercite atribuţiile; delegarea nu poate fi repetată decât după un an, în
afara cazului în care executorul judecătoresc delegat îşi dă acordul;
c)informează Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti în legătură cu activitatea birourilor
executorilor judecătoreşti şi asupra necesarului de executori judecătoreşti şi executori judecătoreşti
stagiari;
d)întocmeşte documentarea juridică şi asigură consultarea şi informarea curentă a executorilor
judecătoreşti;
e)ţine evidenţa veniturilor şi cheltuielilor Camerei executorilor judecătoreşti şi a contribuţiei
membrilor săi;
f)procură datele şi lucrările necesare pentru Buletinul executorilor judecătoreşti şi asigură difuzarea
acestuia;
g)îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de prezenta lege, de regulamentul de aplicare a acesteia şi de
Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.
SECŢIUNEA 3:Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti

(1)Executorii judecătoreşti din România se constituie în Uniunea Naţională a Executorilor
Judecătoreşti, organizaţie profesională cu personalitate juridică, formată din toţi executorii
judecătoreşti numiţi potrivit art. 16.
(2)Organele de conducere ale Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti sunt: congresul,
consiliul şi preşedintele.
(3)Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti este constituit din delegaţi ai fiecărei
Camere a executorilor judecătoreşti, potrivit normei de reprezentare stabilite prin statut, preşedinţii
Camerelor executorilor judecătoreşti şi ceilalţi membri ai Consiliului Uniunii Naţionale a
Executorilor Judecătoreşti.
(4)Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti se întruneşte anual la convocarea
consiliului acesteia.

(1)Convocarea Congresului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti se face în termen de 7 zile
de la data hotărârii Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi se va ţine în termen
de cel puţin o lună şi de cel mult două luni de la data convocării. Camerele executorilor judecătoreşti
vor fi înştiinţate în scris şi prin publicarea într-un ziar central. Camerele executorilor judecătoreşti
sunt obligate să afişeze data convocării şi ordinea de zi la sediul lor şi la instanţele judecătoreşti din
circumscripţia în care funcţionează.
(2)Camerele executorilor judecătoreşti sunt obligate să îşi aleagă delegaţii cu cel puţin 10 zile înainte
de Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.
(3)Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti este legal constituit în prezenţa a două
treimi din numărul membrilor şi adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor prezenţi.
(4)În cazul în care nu se realizează cvorumul cerut la alin. (3) se face o nouă convocare a
Congresului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti în aceleaşi condiţii, peste cel mult o lună.
La această convocare Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti este legal constituit
prin prezenţa majorităţii delegaţilor. Dacă nici atunci nu se realizează cvorumul legal, Congresul
Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti se amână din nou şi va fi reconvocat de fiecare dată
până la realizarea cvorumului prevăzut în prezentul alineat.

(1)Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti va convoca un congres extraordinar la
cererea unei treimi din numărul membrilor Camerelor executorilor judecătoreşti sau la cererea
majorităţii colegiilor directoare ale Camerelor executorilor judecătoreşti.
(2)Convocarea congresului extraordinar se face în termen de 7 zile de la data îndeplinirii condiţiilor
prevăzute la art. 30 alin. (4).
(3)Congresul extraordinar se va ţine în cel mult 30 de zile de la data convocării.

(1)Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti are următoarele atribuţii:
a)adoptă Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi pe cel al Casei de asigurări;
b)alege preşedintele şi vicepreşedinţii Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti,
precum şi alte organe stabilite prin statut;
c)alege Comisia de cenzori şi Consiliul de conducere ale Casei de asigurări;
d)alege şi revocă membrii Comisiei superioare de disciplină, fiecare Cameră a executorilor
judecătoreşti având dreptul la câte un reprezentant;
e)analizează şi aprobă raportul anual al Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti;
f)aprobă bugetul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi al Casei de asigurări;
g)îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de prezenta lege, de regulamentul de aplicare a acesteia
sau de statut.
(2)Hotărârile Congresului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti sunt obligatorii pentru toţi
membrii acesteia.

(1)Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti este constituit din reprezentanţi ai
fiecărei Camere a executorilor judecătoreşti, potrivit normei de reprezentare stabilite prin statut,
dintre care sunt aleşi de către Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti preşedintele
şi 2 vicepreşedinţi.
(2)Preşedintele reprezintă Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti în raporturile cu terţii, pe
plan intern şi internaţional.

Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti îndeplineşte următoarele atribuţii:
a)solicită ministrului justiţiei suspendarea, revocarea ori încetarea funcţiei de executor judecătoresc;
b)aprobă cotele de contribuţie ale birourilor executorilor judecătoreşti la Camera executorilor
judecătoreşti, precum şi pe cele ale Camerelor executorilor judecătoreşti la Uniunea Naţională a
Executorilor Judecătoreşti, potrivit statutului acesteia;
c)propune ministrului justiţiei condiţiile de desfăşurare a concursului sau examenului de admitere în
profesia de executor judecătoresc şi a examenului de definitivat;
d)îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de prezenta lege, de regulamentul de aplicare a acesteia sau de
statut.

(1)În cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti se va organiza şi va funcţiona o casă de
asigurări pentru asigurarea de răspundere civilă a executorilor judecătoreşti, cu personalitate juridică,
în condiţiile stabilite prin statutul propriu aprobat de Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor
Judecătoreşti.
(2)Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti va înfiinţa şi va administra, în termen de cel
mult un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi*), Registrul electronic de publicitate a
vânzării bunurilor supuse executării silite, ce va funcţiona ca un sistem informatic prin
intermediul căruia toţi executorii judecătoreşti vor efectua publicitatea la nivel naţional a
vânzării bunurilor mobile cu valoare mai mare de 2.000 de lei şi a bunurilor imobile aflate în
procedura de executare silită. Prin hotărâre a Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor
Judecătoreşti va fi stabilită procedura de implementare a sistemului şi de raportare a datelor.
___
*) Alineatul (2) a fost introdus prin Legea nr. 154/2011 pentru completarea Legii nr. 188/2000
privind executorii judecătoreşti.

Executorii judecătoreşti îşi exercită personal atribuţiile şi se bucură de stabilitate în funcţie, neputând
fi transferaţi în altă localitate, fără acordul lor, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Activitatea executorului judecătoresc, care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 15 lit. c), este
considerată vechime în funcţie juridică de specialitate.

(1)În exercitarea profesiei executorii judecătoreşti sunt ocrotiţi de lege.
(2)[textul din Art. 38, alin. (2) din capitolul IV, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-feb-2014 de Art. 84
din titlul II din Legea 187/2012]

(1)Executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale şi
maximale stabilite de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a
Executorilor Judecătoreşti. În cazul executării silite a creanţelor având ca obiect plata unei
sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele:
a)pentru creanţele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma
reprezentând valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;
b)pentru creanţele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim
este de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depăşeşte 50.000 lei din valoarea
creanţei ce face obiectul executării silite;
c)pentru creanţele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, onorariul maxim
este de 5.900 lei plus un procent de până la 2% din suma care depăşeşte 80.000 lei din valoarea
creanţei ce face obiectul executării silite;
d)pentru creanţele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent
de până la 1 % din suma care depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării
silite.
*) Prin Decizia nr. 6/2022 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul în interesul legii şi, în
interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind
executorii judecătoreşti, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a celor ale Ordinului
ministrului justiţiei nr. 2.550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru
serviciile prestate de executorii judecătoreşti, cu modificările ulterioare, şi a dispoziţiilor art. 670
alin. (2) din Codul de procedură civilă, stabileşte că:
Onorariile maximale ale executorului judecătoresc, astfel cum sunt stabilite de art. 39 alin. (1) din
Legea nr. 188/2000 şi de Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.550/C/2006, nu includ şi taxa pe valoarea
adăugată prevăzută de art. 265 din Codul fiscal (fostul art. 125 din Codul fiscal din 2003), aferentă
serviciilor prestate de acesta în cadrul procedurii de executare silită.
(2)Ministrul justiţiei va stabili onorarii minimale şi maximale pentru persoanele cu venituri sub
salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, precum şi posibilitatea achitării acestora în mai
multe tranşe.
(3)Executorii judecătoreşti nu pot condiţiona punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti de plata
anticipată a onorariului.
(4)[textul din Art. 39, alin. (4) din capitolul IV, sectiunea 1 a fost abrogat la 15-feb-2013 de Art. 37,
punctul 7. din titlul IV din Legea 76/2012]
(5)
[textul din Art. 39, alin. (5) din capitolul IV, sectiunea 1 a fost abrogat la 15-feb-2013 de Art. 37,
punctul 7. din titlul IV din Legea 76/2012]

Executorul judecătoresc are dreptul la concediu de odihnă, în condiţiile stabilite prin statut.

Executorii judecătoreşti beneficiază de drepturi de asigurări sociale, pe baza contribuţiilor la
sistemele de asigurări sociale, în condiţiile legii.

Exercitarea funcţiei de executor judecătoresc este incompatibilă cu:
a)activitatea salarizată în cadrul altor profesii, exceptând activitatea didactică universitară, activitatea
artistică, literară şi publicistică;
b)calitatea de deputat sau de senator ori de consilier în consiliile judeţene sau locale, pe durata
mandatului;
c)desfăşurarea unor activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse;
d)calitatea de asociat într-o societate în nume colectiv, asociat comandidat în societăţile în comandită
simplă sau pe acţiuni, administrator al unei societăţi cu răspundere limitată, preşedinte al unui
consiliu de administraţie, membru al consiliului de conducere, director general sau director al unei
societăţi pe acţiuni, administrator al unei societăţi profesionale.
SECŢIUNEA 2:Îndatoririle şi răspunderea executorilor judecătoreşti

Executorii judecătoreşti şi personalul birourilor de executori judecătoreşti au obligaţia să păstreze
secretul profesional cu privire la actele şi faptele despre care au luat cunoştinţă în cadrul activităţii
lor, chiar şi după încetarea funcţiei, cu excepţia cazurilor în care legea sau părţile interesate îi
eliberează de această obligaţie.

(1)Executorii judecătoreşti au obligaţia să participe, cel puţin o dată la 3 ani, la programe de formare
profesională continuă organizate de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, de camerele
executorilor judecătoreşti de pe lângă curţile de apel, de instituţii de învăţământ superior din ţară sau
din străinătate ori la alte forme de perfecţionare profesională.
(2)Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti aprobă anual, la propunerea camerelor
executorilor judecătoreşti de pe lângă curţile de apel, programul de formare profesională continuă a
executorilor judecătoreşti.
(3)Modul de organizare a activităţilor de formare profesională continuă, precum şi modalităţile de
evaluare a îndeplinirii acestei obligaţii sunt prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi şi
de statutul profesiei.

(1)Răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condiţiile legii civile, pentru
cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligaţiilor sale profesionale.
(2)Asigurarea de răspundere profesională a executorului judecătoresc se realizează prin Casa de
asigurări constituită în acest scop, potrivit art. 35 alin. (1).

Este interzis executorilor judecătoreşti să dobândească direct sau prin persoane interpuse, pentru ei
sau pentru alţii, bunurile ce au făcut obiectul activităţii de executare silită.

Răspunderea disciplinară a executorului judecătoresc intervine pentru următoarele abateri:
a)nerespectarea secretului profesional;
b)încălcarea incompatibilităţilor şi interdicţiilor prevăzute de lege;
c)săvârşirea unor fapte care aduc atingere onoarei, probităţii profesionale ori bunelor moravuri;
d)neîndeplinirea obligaţiilor privind formarea profesională a executorilor judecătoreşti stagiari,
angajaţi pe bază de contract;
e)întârzierea sistematică şi neglijenţa în efectuarea lucrărilor;
f)absenţa nejustificată de la birou;
g)omisiunea de a efectua publicitatea vânzării prin Registrul electronic de publicitate a vânzării
bunurilor supuse executării silite, conform prevederilor art. 35 alin. (2).

(1)Acţiunea disciplinară se exercită de ministrul justiţiei sau de Colegiul director al Camerei
executorilor judecătoreşti şi se judecă de Consiliul de disciplină al acesteia, format din 3 membri
aleşi de adunarea generală a Camerei executorilor judecătoreşti, pe o perioadă de 3 ani.
(2)Pentru suspendarea din funcţie sau excluderea din profesie este obligatorie cercetarea prealabilă,
care se efectuează de inspectori generali din cadrul direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei
sau de Colegiul director al Camerei executorilor judecătoreşti.
(3)Audierea celui în cauză este obligatorie, acesta fiind îndreptăţit să ia cunoştinţă de conţinutul
dosarului şi să-şi formuleze apărarea.
(4)Consiliul de disciplină al Camerei executorilor judecătoreşti citează părţile şi pronunţă o hotărâre
motivată care se comunică acestora.
(5)Împotriva hotărârii Consiliului de disciplină al Camerei executorilor judecătoreşti părţile pot face
contestaţie, în termen de 15 zile de la comunicare, la Comisia superioară de disciplină a Uniunii
Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, care judecă în complet de 5 membri. Hotărârea Comisiei
superioare de disciplină este definitivă şi poate fi atacată cu contestaţie la curtea de apel.
(6)Procedura judecării abaterilor disciplinare se stabileşte prin regulamentul de aplicare a prezentei
legi.

Sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea faptelor şi constau în:
a)mustrare;
b)avertisment;
c)amendă de la 500 lei la 3.000 lei, care se face venit la bugetul Camerei executorilor judecătoreşti în
a cărei rază teritorială este situat biroul executorului judecătoresc respectiv. Neachitarea amenzii în
termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a stabilit sancţiunea
disciplinară atrage suspendarea de drept din funcţie a executorului judecătoresc până la achitarea
sumei. Hotărârea definitivă constituie titlu executoriu;
d)suspendarea din funcţie pe o durată de la o lună la 6 luni;
e)excluderea din profesie.

(1)În cazul în care împotriva executorului judecătoresc s-a luat măsura arestării preventive ori a
arestului la domiciliu sau în cazul în care s-a dispus în primă instanţă condamnarea ori amânarea
aplicării pedepsei, ministrul justiţiei, din oficiu sau la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a
Executorilor Judecătoreşti, va lua măsura suspendării din funcţie a acestuia până la soluţionarea
procesului penal, potrivit legii.
(2)Ministrul justiţiei dispune excluderea din profesie a executorului judecătoresc condamnat în
condiţiile prevăzute la art. 23 alin. (1) lit. e), începând cu data rămânerii definitive a hotărârii
judecătoreşti de condamnare.

În caz de suspendare sau excludere din profesie ştampila, legitimaţia, registrele şi lucrările
executorului judecătoresc suspendat sau exclus vor fi depuse, în termen de 5 zile, sub luare de
semnătură, la Camera executorilor judecătoreşti în a cărei rază teritorială este situat biroul acestuia.
Camera executorilor judecătoreşti are obligaţia de a asigura continuarea lucrărilor neexecutate.

(1)Executarea silită şi celelalte acte care sunt de competenţa executorului judecătoresc se îndeplinesc la
cerere, dacă legea nu dispune altfel.
(2)Toate actele efectuate de executorul judecătoresc se redactează în limba română.
(3)Persoanele interesate care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română au dreptul să ia cunoştinţă de
cuprinsul actului prin intermediul unui interpret sau traducător.

(1)
În îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor sale, executorul judecătoresc va întocmi încheieri, proceseverbale
şi alte acte de procedură, cu formele şi în termenele prevăzute de lege.
(2)[textul din Art. 53, alin. (2) din capitolul V a fost abrogat la 15-feb-2013 de Art. 37, punctul 10. din

Executorul judecătoresc îşi îndeplineşte atribuţiile cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, a
statutului profesiei şi a regulamentului de aplicare a prezentei legi, precum şi ale Codului de procedură
civilă şi ale altor legi aplicabile în materie.

(1)Actele privind executarea silită se îndeplinesc la sediul biroului executorului judecătoresc, în timpul
programului de lucru afişat în mod corespunzător sau la locul efectuării executării.
(2)În cazul în care întocmirea unui act nu suferă amânare din motive obiective, acesta va putea fi
îndeplinit şi în afara programului de lucru.

(1)Refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini atribuţiile prevăzute la art. 7 lit. b)-i) se motivează,
dacă părţile stăruie în cererea de îndeplinire a acestora, în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului.
(2)În cazul refuzului nejustificat de îndeplinire a atribuţiilor prevăzute la alin. (1), partea interesată
poate introduce plângere, în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoştinţă de acest refuz, la
judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul biroul executorului judecătoresc.
(3)Judecarea plângerii se face cu citarea părţilor.
(4)Hotărârea judecătoriei este supusă numai apelului.
(5)Executorul judecătoresc este obligat să se conformeze hotărârii judecătoreşti rămase definitivă.
(6)[textul din Art. 56, alin. (6) din capitolul V a fost abrogat la 01-feb-2014 de Art. 84 din titlul II din
Legea 187/2012]

Actele îndeplinite de executorii judecătoreşti, care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite, vor fi
îndreptate sau completate de către aceştia, la cerere sau din oficiu, cu citarea părţilor, dacă lucrările
cuprind date care fac posibilă îndreptarea greşelilor sau completarea omisiunilor. Cererea de îndreptare
a erorii materiale sau de completare se va soluţiona de urgenţă. Despre îndreptarea sau completarea
efectuată se face menţiune pe toate exemplarele actului.

(1)La cererea părţii de a i se elibera un duplicat al actului original biroul executorului judecătoresc care
a întocmit acel act va elibera duplicatul în termen de cel mult 5 zile.
(2)În textul duplicatului se reproduce, cuvânt cu cuvânt, cuprinsul actului. În locul semnăturilor
originale se menţionează numele şi prenumele fiecărui semnatar.
(3)Duplicatul are aceeaşi forţă probantă ca şi originalul.

În cazul îndeplinirii atribuţiilor prevăzute la art. 7 lit. d) raporturile dintre executorul judecătoresc şi
client sunt supuse, prin asemănare, regulilor mandatului. Remiterea de către client a înscrisului original
constatator al creanţei constituie mandat de încasare a acesteia.

(1)Actele executorilor judecătoreşti sunt supuse, în condiţiile legii, controlului instanţelor judecătoreşti
competente.
(2)Activitatea executorilor judecătoreşti este supusă controlului profesional, în condiţiile prezentei legi.

Cei interesaţi sau vătămaţi prin actele de executare pot formula contestaţie la executare, în condiţiile
prevăzute de Codul de procedură civilă.

(1)Controlul profesional se exercită de Ministerul Justiţiei, prin inspectori generali de
specialitate, şi de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, prin consiliul său de
conducere, şi va avea în vedere:
a)organizarea şi funcţionarea camerelor executorilor judecătoreşti şi a birourilor executorilor
judecătoreşti;
b)calitatea actelor şi lucrărilor efectuate de executorii judecătoreşti;
c)comportarea executorilor judecătoreşti în raporturile de serviciu, cu autorităţile publice şi cu
persoanele fizice şi juridice.
(2)Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti poate delega Colegiului director al Camerei
executorilor judecătoreşti exercitarea controlului prevăzut la alin. (1) lit. b) şi c) în circumscripţia sa.

(1)Biroul executorului judecătoresc va avea arhivă şi registratură proprii.
(2)Arhiva activităţii executorilor judecătoreşti este proprietatea statului, se păstrează, se conservă şi se
predă în condiţiile legii.
(3)Secretariatul va efectua operaţiuni privind primirea, înregistrarea şi expedierea corespondenţei,
înregistrarea şi îndosarierea actelor, păstrarea registrelor, precum şi alte lucrări cu caracter auxiliar
necesare pentru buna desfăşurare a activităţii executorului judecătoresc.

Activitatea de arhivă şi de secretariat a birourilor executorilor judecătoreşti se reglementează prin
regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Birourile de executori judecătoreşti trebuie să ţină evidenţa financiar-contabilă, potrivit legii.

(1)La cerere, executorii judecătoreşti în funcţie, care la data începerii activităţii potrivit art. 69 alin. (4)
au o vechime în această activitate de cel puţin 2 ani, precum şi cei care au o vechime de peste 2 ani în
funcţii de specialitate juridică indiferent de vechimea în activitatea de executor judecătoresc, vor fi
numiţi executori judecătoreşti, cu respectarea dispoziţiilor art. 15 lit. a), b), d), e) şi f).
(2)Executorii judecătoreşti în funcţie, care nu optează în termen de 120 de zile de la data intrării
în vigoare a prezentei legi*) pentru continuarea activităţii ca executor judecătoresc, pot fi
transferaţi în interesul serviciului în alte funcţii din sistemul justiţiei, pentru care îndeplinesc
condiţiile cerute de lege.
___
*) Alineatul (2) a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2001 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, aprobată cu modificări
şi completări prin Legea nr. 540/2001.
(3)Executorii judecătoreşti în funcţie, care la data începerii activităţii potrivit dispoziţiilor prezentei legi
nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1), vor fi angajaţi, prin grija camerelor executorilor
judecătoreşti, ca executori judecătoreşti stagiari în cadrul unui birou din circumscripţia teritorială a
acestora.

Sumele provenind din impozitele încasate din onorariile executorilor judecătoreşti constituie venituri la
bugetul de stat şi se cuprind distinct în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei, în
condiţiile şi cu destinaţia prevăzute de lege, pentru taxele judiciare de timbru.

(1)Prezenta lege intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se
pune în aplicare la 90 de zile de la această dată.
(2)Regulamentul de punere în aplicare a prezentei legi**) va fi adoptat de Ministerul Justiţiei în
termen de 90 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea
I.
___
**) A se vedea asteriscul corespunzător art. 21 alin. (2).

(1)În termen de 150 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi***) executorii
judecătoreşti vor proceda la constituirea camerelor executorilor judecătoreşti şi a Uniunii
Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.
___
***) Alineatul (1) a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2001 pentru
modificarea Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, aprobată prin Legea nr. 360/2001.
(2)În termen de 30 de zile de la constituirea camerelor executorilor judecătoreşti şi a Uniunii Naţionale
a Executorilor Judecătoreşti Congresul Uniunii va adopta Statutul profesiei de executor judecătoresc.
(3)Statutul prevăzut la alin. (2) se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4)Executorii judecătoreşti îşi vor începe activitatea în birouri, conform prezentei legi, după 6 luni de la
data intrării în vigoare a acesteia.

(1)La data începerii activităţii birourilor de executori judecătoreşti potrivit art. 69 alin. (4) birourile de
executori judecătoreşti de pe lângă judecătorii şi tribunale îşi încetează activitatea.
(2)Dosarele de executare silită aflate în curs de soluţionare la data începerii activităţii executorilor
judecătoreşti potrivit dispoziţiilor prezentei legi vor fi repartizate între birourile constituite, de către un
judecător delegat de la fiecare instanţă, cu respectarea dispoziţiilor art. 8 şi 9. O copie de pe dosar se
păstrează sau, după caz, se trimite de către judecătorul delegat la instanţa de executare competentă.
(3)În cazul în care două sau mai multe birouri de executori judecătoreşti sunt deopotrivă
competente să preia dosarele prevăzute la alin. (2), judecătorul delegat va proceda după cum
urmează:
a)repartizarea se face biroului executorului judecătoresc care a îndeplinit acte de executare în acel
dosar, cu excepţia cazului în care creditorul manifestă altă opţiune;
b)când repartizarea nu este posibilă potrivit lit. a), aceasta se face în mod echitabil între birourile
competente.
(4)Actele de executare îndeplinite înainte de repartizarea dosarelor potrivit alin. (2) şi (3), cu
respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data efectuării lor, rămân valabile.

Refuzul executorului judecătoresc de a prelua dosarele repartizate de către judecătorul delegat şi de a
îndeplini actele de procedură privind executarea silită în condiţiile şi la termenele stabilite de lege
constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit dispoziţiilor art. 49 lit. d), dacă nu a fost
săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiune.

Prezenta lege se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.

La data începerii activităţii birourilor de executori judecătoreşti potrivit art. 69 alin. (4) se abrogă
prevederile art. 138 şi 139 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificările şi completările
ulterioare, dispoziţiile referitoare la salarizarea executorilor judecătoreşti din Legea nr. 50/1996 privind
salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti****), republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
___
****) Abrogată ulterior prin Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar
din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor
unităţi din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 31 ianuarie
2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
-****-
___
*) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 151/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 144/2007 pentru modificarea alin. (1) al art. 37 din Legea nr. 188/2000 privind executorii
judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 11 iulie 2011, dându-se
textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti a fost publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000 şi a mai fost modificată şi completată prin:
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2001 pentru modificarea Legii nr. 188/2000 privind
executorii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 6 februarie 2001,
aprobată prin Legea nr. 360/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 12
iulie 2001;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/2000
privind executorii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 9 mai
2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 540/2001, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 652 din 17 octombrie 2001;
- Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 435 din 3 august 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
493/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 25 iulie 2002, şi abrogată
ulterior prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor măsuri necesare în procesul de
integrare europeană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.179 din 28 decembrie
2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 332/2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 629 din 20 iulie 2006;
- Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi
completarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/2000
privind executorii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 21
decembrie 2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 151/2011, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 11 iulie 2011;
- Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010;
- Legea nr. 154/2011 pentru completarea Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 19 iulie 2011.
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 738 din data de 20 octombrie 2011