Legea Comerțului Electronic (Legea nr. 3652002)

În înţelesul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:
1. serviciu al societăţii informaţionale - orice serviciu care se efectuează utilizându-se mijloace
electronice şi prezintă următoarele caracteristici:
a)este efectuat în considerarea unui folos patrimonial, procurat ofertantului în mod obişnuit de către
destinatar;
b)nu este necesar ca ofertantul şi destinatarul să fie fizic prezenţi simultan în acelaşi loc;
c)este efectuat prin transmiterea informaţiei la cererea individuală a destinatarului;
2. mijloace electronice - echipamente electronice şi reţele de cablu, fibră optică, radio, satelit şi
altele asemenea, utilizate pentru prelucrarea, stocarea sau transmiterea informaţiei;
3. furnizor de servicii - orice persoană fizică sau juridică ce pune la dispoziţie unui număr
determinat sau nedeterminat de persoane un serviciu al societăţii informaţionale;
4. furnizor de servicii stabilit într-un stat - un furnizor de servicii având un sediu stabil pe teritoriul
unui stat şi care desfăşoară efectiv o activitate economică utilizând acel sediu stabil pe teritoriul unui
stat, pentru o perioadă nedeterminată; stabilirea unui furnizor de servicii într-un stat nu este
determinată în mod necesar de locul în care sunt amplasate mijloacele tehnice şi tehnologice
necesare furnizării serviciului;
5. domeniu - o zonă dintr-un sistem informatic, deţinută ca atare de o persoană fizică sau juridică
ori de un grup de persoane fizice sau juridice în scopul prelucrării, stocării ori transferului de date;
6. destinatar al serviciului sau destinatar - orice persoană fizică sau juridică ce utilizează, în scopuri
comerciale, profesionale sau de altă natură, un serviciu al societăţii informaţionale, în special în
scopul căutării de informaţii sau al furnizării accesului la acestea;
7. consumator - orice persoană fizică ce acţionează în alte scopuri decât cele ale activităţii sale
comerciale sau profesionale;
8. comunicare comercială - orice formă de comunicare destinată să promoveze, direct sau indirect,
produsele, serviciile, imaginea, numele ori denumirea, firma sau emblema unui comerciant ori
membru al unei profesii reglementate; nu constituie prin ele însele comunicări comerciale
următoarele: informaţiile permiţând accesul direct la activitatea unei persoane fizice sau juridice, în
special pe nume de domeniu sau o adresă de poştă electronică, comunicările legate de produsele,
serviciile, imaginea, numele ori mărcile unei persoane fizice sau juridice, efectuate de un terţ
independent faţă de persoana în cauză, mai ales atunci când sunt realizate cu titlu gratuit;
9. legislaţie coordonată - prevederile în vigoare ale legilor naţionale, aplicabile activităţilor ce
fac obiectul serviciilor societăţii informaţionale sau furnizorilor de servicii în privinţa:
a)condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii de servicii în vederea începerii acestor
activităţi, precum sunt cele legate de eventualele calificări, autorizaţii sau notificări necesare;
b)condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii de servicii pentru desfăşurarea acestor
activităţi, precum sunt cele care privesc conduita acestora, calitatea sau conţinutul serviciilor oferite,
inclusiv în materie de publicitate şi încheiere a contractelor, sau cele care privesc răspunderea
furnizorilor;
10. nu constituie obiect al legislaţiei coordonate:
a)cerinţele aplicabile bunurilor ca atare şi livrării acestora;
b)cerinţele aplicabile serviciilor care nu sunt prestate prin mijloace electronice;
11. instrument de plată electronică - un instrument care permite titularului său să efectueze
următoarele tipuri de operaţiuni:
a)transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate şi executate de către instituţii financiare;
b)retrageri de numerar, precum şi încărcarea şi descărcarea unui instrument de monedă electronică;
12. instrument de plată cu acces la distanţă - instrument de plată electronică prin intermediul căruia
titularul său poate să îşi acceseze fondurile deţinute într-un cont la o instituţie financiară şi să
autorizeze efectuarea unei plăţi, utilizând un cod personal de identificare sau un alt mijloc de
identificare similar;
13. instrument de monedă electronică - instrument de plată electronică reîncărcabil, altul decât
instrumentul de plată cu acces la distanţă, pe care unităţile de valoare sunt stocate electronic şi care
permite titularului său să efectueze tipurile de operaţiuni menţionate la pct. 11;
14. titular - persoană care deţine un instrument de plată electronică pe baza unui contract încheiat
cu un emitent, în condiţiile prevăzute de lege;
15. date de identificare - orice informaţii care pot permite sau facilita efectuarea tipurilor de
operaţiuni menţionate la pct. 11, precum un cod de identificare, numele sau denumirea, domiciliul
ori sediul, numărul de telefon, fax, adresa de poştă electronică, numărul de înmatriculare sau alte
mijloace similare de identificare, codul de înregistrare fiscală, codul numeric personal şi altele
asemenea;
16. activitate profesională reglementată - activitatea profesională pentru care accesul sau exercitarea
în România este condiţionată, direct sau indirect, în conformitate cu legislaţia română în vigoare, de
deţinerea unui document care să ateste nivelul de formare profesională.

(1)Prezenta lege are ca scop stabilirea condiţiilor de furnizare a serviciilor societăţii informaţionale,
precum şi prevederea ca infracţiuni a unor fapte săvârşite în legătură cu securitatea domeniilor utilizate
în comerţul electronic, emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată electronică şi cu utilizarea datelor
de identificare în vederea efectuării de operaţiuni financiare, pentru asigurarea unui cadru favorabil
liberei circulaţii şi dezvoltării în condiţii de securitate a acestor servicii.
(2)Nu constituie servicii ale societăţii informaţionale, în sensul prezentei legi, activităţile care nu
întrunesc elementele definiţiei prevăzute la art. 1 pct. 1, în special următoarele:
a)oferta de servicii care necesită prezenţa fizică a furnizorului şi a destinatarului, chiar dacă prestarea
serviciilor respective implică utilizarea de echipamente electronice;
b)oferta de servicii care presupun manipularea unor bunuri corporale de către destinatar, chiar dacă
prestarea serviciilor respective implică utilizarea de echipamente electronice;
c)oferta de bunuri sau servicii care nu este prezentată destinatarului prin transmiterea informaţiei la
cererea individuală a acestuia şi care este destinată recepţiei simultane de către un număr nelimitat de
persoane (punct-multipunct);
d)activităţi care se efectuează prin intermediul serviciilor de telefonie vocală, telefax, telex, servicii de
radiodifuziune şi televiziune, inclusiv serviciile de teletext;
e)serviciile de telefonie vocală, telefax sau telex;
f)schimbul de informaţii prin poşta electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală
echivalente, între persoane care acţionează în scopuri străine activităţii lor comerciale sau profesionale;
g)relaţia contractuală dintre un angajat şi angajatorul său.
(3)Prezenta lege nu se aplică următoarelor activităţi:
a)activitatea notarilor publici, în măsura în care aceasta presupune o participare directă şi specifică la
exercitarea prerogativelor autorităţii publice;
b)activităţile de reprezentare juridică în faţa organelor de jurisdicţie şi de urmărire penală;
c)jocurile de noroc cu câştiguri în bani, loteriile şi pariurile.
(4)Dispoziţiile prezentei legi se completează cu:
a)dispoziţiile legale în materie fiscală;
b)dispoziţiile legale care reglementează protecţia persoanelor în privinţa prelucrării datelor cu caracter
personal şi libera circulaţie a acestor date, precum şi cele care reglementează prelucrarea datelor cu
caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicaţiilor;
c)prevederile Legii concurenţei nr. 21/1996, republicată.
(5)În măsura în care nu conţine dispoziţii derogatorii, prezenta lege se completează cu dispoziţiile
legale privind încheierea, validitatea şi efectele actelor juridice, cu celelalte prevederi legale care au ca
scop protecţia consumatorilor şi a sănătăţii publice.

(1)Prezenta lege se aplică furnizorilor de servicii stabiliţi în România şi serviciilor oferite de aceştia.
(2)De la data intrării în vigoare a prezentei legi serviciile societăţii informaţionale sunt supuse:
a)exclusiv prevederilor în vigoare ale legilor române care fac parte din legislaţia coordonată, în cazul în
care sunt oferite de furnizori de servicii stabiliţi în România;
b)exclusiv prevederilor în vigoare ale legilor statului în cauză care fac parte din legislaţia coordonată,
în cazul în care sunt oferite de furnizori de servicii stabiliţi într-un stat membru al Uniunii Europene.
(3)Libera circulaţie a serviciilor societăţii informaţionale oferite de un furnizor stabilit într-un stat
membru al Uniunii Europene nu poate fi restrânsă în România prin aplicarea unor prevederi legale care
fac parte din legislaţia coordonată.
(4)Alin. (2) şi (3) nu se aplică în următoarele domenii:
a)dreptul de proprietate intelectuală şi dreptul de proprietate industrială;
b)emisiunea de monedă electronică, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a
prezentei legi;
c)publicitatea pentru organisme de investiţii colective în valori mobiliare;
d)activităţile de asigurare, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi;
e)libertatea părţilor de a alege legea aplicabilă contractului, când părţile au acest drept;
f)obligaţii rezultate din contractele încheiate cu consumatorii;
g)cerinţele de formă prevăzute pentru validitatea actelor juridice prin care se creează, se modifică, se
sting sau se transmit drepturi reale asupra unor bunuri imobile situate pe teritoriul României.
(5)Autorităţile publice pot lua măsuri derogatorii de la prevederile alin. (3) numai în următoarele
condiţii:
a)măsura este necesară pentru motive de ordine publică, desfăşurarea instrucţiei penale, protecţia
minorilor, lupta împotriva oricărei forme de incitare la ură din raţiune de rasă, sex, religie sau
naţionalitate, atingeri aduse demnităţii umane, protecţia sănătăţii publice, apărarea şi siguranţa
naţională, protecţia consumatorilor, inclusiv a investitorilor;
b)măsura vizează un serviciu al societăţii informaţionale care aduce atingere uneia dintre valorile
enumerate la lit. a) sau prezintă un risc serios şi grav la adresa acestor valori;
c)măsura este proporţională cu scopul urmărit;
d)sunt respectate procedurile de colaborare, consultare sau informare prevăzute în normele
metodologice de aplicare a prezentei legi.

(1)Furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale de către persoanele fizice sau juridice nu este
supusă niciunei autorizări prealabile şi se desfăşoară în concordanţă cu principiile concurenţei libere şi
loiale, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
(2)Prevederile alin. (1) nu aduc atingere dispoziţiilor legale care impun autorizarea prealabilă în
vederea desfăşurării unor activităţi de către persoanele fizice sau juridice, dacă dispoziţiile în cauză nu
vizează în mod expres şi exclusiv serviciile societăţii informaţionale sau furnizorii de servicii, în
înţelesul prezentei legi.
(3)Furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale de către furnizorii de servicii stabiliţi în statele
membre ale Uniunii Europene se face, până la momentul aderării României la Uniunea Europeană, în
condiţiile prevăzute în Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi
Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte.
(4)Furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale de către furnizorii de servicii stabiliţi în alte state
se face în condiţiile acordurilor bilaterale încheiate cu statele respective, la care România este parte.

(1)Furnizorul de servicii are obligaţia de a pune la dispoziţie destinatarilor şi autorităţilor
publice mijloace care să permită accesul facil, direct, permanent şi gratuit cel puţin la
următoarele informaţii:
a)numele sau denumirea furnizorului de servicii;
b)domiciliul sau sediul furnizorului de servicii;
c)numerele de telefon, fax, adresa de poştă electronică şi orice alte date necesare contactării
furnizorului de servicii în mod direct şi efectiv;
d)numărul de înmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, în cazul în care furnizorul de
servicii este înscris în registrul comerţului sau în alt registru public similar;
e)codul de înregistrare fiscală;
f)datele de identificare ale autorităţii competente, în cazul în care activitatea furnizorului de servicii
este supusă unui regim de autorizare;
g)titlul profesional şi statul în care a fost acordat, corpul profesional sau orice alt organism similar din
care face parte, indicarea reglementărilor aplicabile profesiei respective în statul în care furnizorul de
servicii este stabilit, precum şi a mijloacelor de acces la acestea, în cazul în care furnizorul de servicii
desfăşoară o activitate profesională reglementată;
h)tarifele aferente serviciilor oferite, care trebuie indicate cu respectarea normelor privind
comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, cu precizarea scutirii, includerii sau neincluderii taxei
pe valoarea adăugată, precum şi a cuantumului acesteia;
i)includerea sau neincluderea în preţ a cheltuielilor de livrare, precum şi valoarea acestora, dacă este
cazul;
j)orice alte informaţii pe care furnizorul de servicii este obligat să le pună la dispoziţie destinatarilor, în
conformitate cu prevederile legale în vigoare.
(2)Obligaţia prevăzută la alin. (1) se consideră îndeplinită în cazul în care furnizorul unui serviciu
afişează aceste informaţii într-o formă clară, vizibil şi permanent, în interiorul paginii de web prin
intermediul căreia este oferit serviciul respectiv, în condiţiile menţionate la alin. (1).
(3)Furnizorul de servicii are obligaţia de a se asigura că informaţiile puse la dispoziţie conform alin. (1)
sunt actualizate şi pot fi utilizate de autorităţile publice în vederea primirii oricăror comunicări potrivit
legii.

(1)Efectuarea de comunicări comerciale prin poşta electronică este interzisă, cu excepţia cazului în care
destinatarul şi-a exprimat în prealabil consimţământul expres pentru a primi asemenea comunicări.
(2)Comunicările comerciale care constituie un serviciu al societăţii informaţionale sau o parte a
acestuia, în măsura în care sunt permise, trebuie să respecte cel puţin următoarele condiţii:
a)să fie clar identificabile ca atare;
b)persoana fizică sau juridică în numele căreia sunt făcute să fie clar identificată;
c)ofertele promoţionale, precum reducerile, premiile şi cadourile, să fie clar identificabile, iar condiţiile
care trebuie îndeplinite pentru obţinerea lor să fie uşor accesibile şi clar prezentate;
d)competiţiile şi jocurile promoţionale să fie clar identificabile ca atare, iar condiţiile de participare să
fie uşor accesibile şi clar prezentate;
e)orice alte condiţii impuse prin dispoziţiile legale în vigoare.
(3)Comunicările comerciale care constituie un serviciu al societăţii informaţionale sau o parte a
acestuia, atunci când acest serviciu este furnizat de un membru al unei profesii reglementate, sunt
permise sub condiţia respectării dispoziţiilor legale şi a reglementărilor aplicabile profesiei respective,
care privesc, în special, independenţa, demnitatea şi onoarea profesiei, secretul profesional şi
corectitudinea faţă de clienţi şi faţă de ceilalţi membri ai profesiei.
(4)Furnizorii de servicii ale societăţii informaţionale care efectuează comunicări comerciale au
obligaţia de a respecta prevederile alin. (1) -(3).

(1)Contractele încheiate prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaşte
contractelor, atunci când sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru validitatea acestora.
(2)Pentru validitatea contractelor încheiate prin mijloace electronice nu este necesar consimţământul
prealabil al părţilor asupra utilizării mijloacelor electronice.
(3)Proba încheierii contractelor prin mijloace electronice şi a obligaţiilor care rezultă din aceste
contracte este supusă dispoziţiilor dreptului comun în materie de probă şi prevederilor Legii nr.
455/2001 privind semnătura electronică.

(1)Furnizorul de servicii este obligat să pună la dispoziţie destinatarului, înainte ca destinatarul
să trimită oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta făcute de furnizorul
de servicii, cel puţin următoarele informaţii, care trebuie să fie exprimate în mod clar, neechivoc
şi într-un limbaj accesibil:
a)etapele tehnice care trebuie urmate pentru a încheia contractul;
b)dacă contractul, odată încheiat, este stocat sau nu de către furnizorul de servicii şi dacă este accesibil
sau nu;
c)mijloacele tehnice pe care furnizorul de servicii le pune la dispoziţie destinatarului pentru
identificarea şi corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor;
d)limba în care se poate încheia contractul;
e)codurile de conduită relevante la care furnizorul de servicii subscrie, precum şi informaţii despre
modul în care aceste coduri pot fi consultate prin mijloace electronice;
f)orice alte condiţii impuse prin dispoziţiile legale în vigoare.
(2)Furnizorul de servicii are obligaţia să ofere destinatarului posibilitatea de a utiliza un procedeu
tehnic adecvat, eficace şi accesibil, care să permită identificarea şi corectarea erorilor survenite cu
ocazia introducerii datelor, anterior trimiterii ofertei sau acceptării acesteia.
(3)Furnizorul de servicii poate deroga de la dispoziţiile alin. (1) şi (2) numai în situaţia în care a
convenit altfel cu destinatarul, cu condiţia că niciuna dintre părţi să nu aibă calitatea de consumator.
(4)Clauzele şi condiţiile generale ale contractului propus trebuie puse la dispoziţie destinatarului întrun
mod care să îi permită acestuia să le stocheze şi să le reproducă.
(5)Prevederile alin. (1) -(3) nu se aplică în privinţa contractelor încheiate exclusiv prin poştă
electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente.

(1)Dacă părţile nu au convenit altfel, contractul se consideră încheiat în momentul în care acceptarea
ofertei de a contracta a ajuns la cunoştinţa ofertantului.
(2)Contractul care, prin natura sa ori la cererea beneficiarului, impune o executare imediată a prestaţiei
caracteristice se consideră încheiat în momentul în care debitorul acesteia a început executarea, în afară
de cazul în care ofertantul a cerut ca în prealabil să i se comunice acceptarea. În acest ultim caz se
aplică prevederile alin. (1).
(3)În cazul în care destinatarul trimite prin mijloace electronice oferta de a contracta sau
acceptarea ofertei ferme de a contracta făcute de furnizorul de servicii, furnizorul de servicii are
obligaţia de a confirma primirea ofertei sau, după caz, a acceptării acesteia, în unul dintre
următoarele moduri:
a)trimiterea unei dovezi de primire prin poştă electronică sau printr-un alt mijloc de comunicare
individuală echivalent, la adresa indicată de către destinatar, fără întârziere;
b)confirmarea primirii ofertei sau a acceptării ofertei, printr-un mijloc echivalent celui utilizat pentru
trimiterea ofertei sau a acceptării ofertei, de îndată ce oferta sau acceptarea a fost primită de furnizorul
de servicii, cu condiţia ca această confirmare să poată fi stocată şi reprodusă de către destinatar.
(4)Oferta sau acceptarea ofertei, precum şi confirmarea primirii ofertei sau a acceptării ofertei,
efectuate în unul dintre modurile prevăzute la alin. (3), se consideră primite atunci când părţile cărora
le sunt adresate pot să le acceseze.
(5)Prevederile alin. (3) nu se aplică în privinţa contractelor încheiate exclusiv prin poştă electronică sau
prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente.

(1)Acolo unde legea impune ca informaţia să fie prezentată sau păstrată în forma sa originală,
această cerinţă este îndeplinită dacă sunt întrunite în mod cumulativ următoarele condiţii:
a)există garanţia integrităţii informaţiei, asigurată prin respectarea standardelor naţionale în domeniu,
din momentul în care a fost generată;
b)mesajul este semnat utilizându-se semnătura electronică calificată sau semnătura electronică avansată
a emitentului;
c)informaţia poate fi imediat furnizată şi prezentată la cerere.
(2)Destinatarul comerciant acţionează pe riscul propriu, dacă a ştiut sau ar fi trebuit să ştie, în
concordanţă cu practicile comerciale curente sau ca urmare a folosirii procedurilor convenite expres cu
emitentul, că informaţia conţinută într-un mesaj electronic a fost alterată în timpul transmiterii sau
prelucrării sale.

(1)Furnizorii de servicii sunt supuşi dispoziţiilor legale referitoare la răspunderea civilă, penală şi
contravenţională, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.
(2)Furnizorii de servicii răspund pentru informaţia furnizată de ei înşişi sau pe seama lor.
(3)Furnizorii de servicii nu răspund pentru informaţia transmisă, stocată sau la care facilitează accesul,
în condiţiile prevăzute la art. 4-6 şi art. 8 din Regulamentul (UE) 2022/2.065 al Parlamentului
European şi al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piaţă unică pentru serviciile digitale şi de
modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale).

[textul din Art. 12 din capitolul IV a fost abrogat la 18-apr-2024 de Art. 52, punctul 3. din capitolul
VIII din Legea 50/2024]

[textul din Art. 13 din capitolul IV a fost abrogat la 18-apr-2024 de Art. 52, punctul 3. din capitolul
VIII din Legea 50/2024]

[textul din Art. 14 din capitolul IV a fost abrogat la 18-apr-2024 de Art. 52, punctul 3. din capitolul
VIII din Legea 50/2024]

[textul din Art. 15 din capitolul IV a fost abrogat la 18-apr-2024 de Art. 52, punctul 3. din capitolul
VIII din Legea 50/2024]

(1)Furnizorii de servicii sunt obligaţi să informeze de îndată autorităţile publice competente despre
activităţile cu aparenţă nelegală desfăşurate de destinatarii serviciilor lor sau despre informaţiile cu
aparenţă nelegală furnizate de aceştia.
(2)Furnizorii de servicii sunt obligaţi să comunice de îndată autorităţilor prevăzute la alin. (1), la
cererea acestora, informaţii care să permită identificarea destinatarilor serviciilor lor, cu care aceşti
furnizori au încheiat contracte privind stocarea permanentă a informaţiei.
(3)Furnizorii de servicii sunt obligaţi să întrerupă, temporar sau permanent, transmiterea într-o reţea de
comunicaţii ori stocarea informaţiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, în special prin
eliminarea informaţiei sau blocarea accesului la aceasta, accesul la o reţea de comunicaţii ori prestarea
oricărui alt serviciu al societăţii informaţionale, dacă aceste măsuri au fost dispuse de autoritatea
publică definită la art. 17 alin. (2); această autoritate publică poate acţiona din oficiu sau ca urmare a
plângerii ori sesizării unei persoane interesate.
(4)Plângerea prevăzută la alin. (3) poate fi făcută de către orice persoană care se consideră prejudiciată
prin conţinutul informaţiei în cauză. Plângerea sau sesizarea se întocmeşte în formă scrisă, cu arătarea
motivelor pe care se întemeiază, şi va fi în mod obligatoriu datată şi semnată. Plângerea nu poate fi
înaintată dacă o cerere în justiţie, având acelaşi obiect şi aceleaşi părţi, a fost anterior introdusă.
(5)Decizia autorităţii trebuie motivată şi se comunică părţilor interesate în termen de 30 de zile de la
data primirii plângerii sau a sesizării ori, dacă autoritatea a acţionat din oficiu, în termen de 15 zile de
la data la care a fost emisă.
(6)Împotriva unei decizii luate potrivit prevederilor alin. (3) persoana interesată poate formula
contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancţiunea decăderii, la instanţa de contencios
administrativ competentă. Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor. Sentinţa este definitivă.

(1)Autoritatea pentru Digitalizarea României, denumită în continuare Autoritatea, este competentă să
supravegheze şi să controleze respectarea de către furnizorii de servicii a prevederilor prezentei legi şi a
normelor metodologice de aplicare a acesteia, să constate contravenţiile şi să aplice sancţiunile
prevăzute la art. 22, cu excepţia situaţiei în care sancţiunile se aplică de alte instituţii sau autorităţi
publice ce deţin atribuţii cu privire la supravegherea unui anumit sector sau domeniu de activitate.
(2)Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), prin autorităţi publice, în sensul art. 3 alin. (5), art. 5,
art. 16 alin. (1) şi (3), art. 23 alin. (2) din prezenta lege şi art. 4-6 din Regulamentul (UE) 2022/2.065,
se înţeleg acele autorităţi ale administraţiei publice sau, acolo unde este cazul, instanţe de judecată a
căror competenţă în materia respectivă este stabilită prin dispoziţiile legale în vigoare, aplicabile în
fiecare caz.
(3)Autoritatea poate solicita furnizorilor de servicii orice informaţii necesare în vederea exercitării
atribuţiilor sale, menţionând baza legală şi scopul solicitării, şi poate stabili termene până la care aceste
informaţii să îi fie furnizate, sub sancţiunea prevăzută de prezenta lege.
(4)În vederea descoperirii şi investigării încălcărilor prevederilor prezentei legi şi ale normelor sale de
aplicare, Autoritatea acţionează prin personalul de control împuternicit în acest scop.
(5)În exercitarea atribuţiilor de investigare, personalul de control împuternicit în acest scop al
Autorităţii sau al oricărei altei autorităţi sau instituţii publice ce deţine atribuţii cu privire la
supravegherea unui anumit sector sau domeniu de activitate poate solicita furnizorilor de servicii ale
societăţii informaţionale datele şi/sau informaţiile care îi sunt necesare, menţionând baza legală şi
scopul solicitării, şi poate stabili termene până la care aceste informaţii să îi fie furnizate, sub
sancţiunea prevăzută de lege.
(6)Autoritatea dispune efectuarea de investigaţii, în condiţiile prezentei legi, din oficiu sau la primirea
unei plângeri ori sesizări din partea oricărei persoane.
(7)Personalul de control împuternicit în acest scop al Autorităţii sau al oricărei alte autorităţi sau
instituţii publice care exercită atribuţii cu privire la supravegherea unui anumit sector sau domeniu de
activitate poate să solicite declaraţii sau orice documente necesare pentru îndeplinirea misiunii, să
sigileze, să ridice orice registre, acte financiar-contabile şi comerciale sau alte evidenţe, eliberând
persoanei supuse investigaţiei copii de pe originale, ori să obţină copii, lăsându-i acesteia originalele;
de asemenea, este autorizat să facă inspecţii inopinate, al căror rezultat va fi consemnat într-un procesverbal
de constatare, şi să primească, la convocare sau la faţa locului, informaţii şi justificări.
(8)Organele administraţiei publice centrale şi locale, precum şi oricare alte autorităţi şi instituţii publice
sunt obligate să permită personalului de control împuternicit în acest scop al Autorităţii accesul la
documentele, datele şi informaţiile deţinute de acestea, în măsura în care sunt necesare îndeplinirii
misiunii legale a Autorităţii, cu respectarea prevederilor legale privind accesul la informaţii clasificate.
(9)Personalul de control împuternicit în acest scop, primind acces la documentele, datele şi informaţiile
menţionate la alin. (8), este ţinut la observarea strictă a caracterului de secret de stat sau secret de
serviciu, atribuit legal respectivelor documente, date şi informaţii.
(10)Autoritatea sesizează organele de urmărire penală ori de câte ori constată încălcări ale legii penale.
(11)Autoritatea informează furnizorii de servicii, destinatarii, statele membre ale Uniunii Europene şi
Comisia Europeană cu privire la toate aspectele legate de aplicarea prevederilor prezentei legi şi
cooperează cu autorităţile competente din alte state în vederea exercitării eficiente a supravegherii şi
controlului asupra activităţii furnizorilor de servicii.
(12)[textul din Art. 17, alin. (12) din capitolul V a fost abrogat la 18-apr-2024 de Art. 52, punctul 5. din

(1)Asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale cu caracter profesional ori comercial sau cele
constituite în scopul protecţiei consumatorilor, a minorilor ori a persoanelor cu handicap îşi pot elabora
propriile coduri de conduită sau coduri comune cu Autoritatea şi Ministerul Justiţiei, în vederea
aplicării corespunzătoare a prevederilor prezentei legi.
(2)Autoritatea şi Ministerul Justiţiei vor urmări includerea în codurile de conduită prevăzute la
alin. (1) în special a unor prevederi referitoare la:
a)soluţionarea litigiilor pe cale extrajudiciară;
b)întreruperea, temporară sau permanentă, a transmiterii într-o reţea de comunicaţii sau a stocării
informaţiei furnizate de un destinatar al serviciului, în special prin eliminarea informaţiei ori blocarea
accesului la aceasta, a accesului la o reţea de comunicaţii sau a prestării oricărui alt serviciu al societăţii
informaţionale;
c)protecţia destinatarilor cu privire la efectuarea comunicărilor comerciale;
d)protecţia minorilor şi a demnităţii umane.
(3)Autoritatea şi Ministerul Justiţiei susţin:
a)traducerea codurilor de conduită în limbi de circulaţie internaţională;
b)facilitarea accesului la codurile de conduită prin mijloace electronice;
c)popularizarea codurilor de conduită la nivel naţional şi transmiterea acestora, precum şi a evaluărilor
privind aplicarea şi impactul lor practic către statele membre ale Uniunii Europene şi către Comisia
Europeană.

(1)Persoanele care au calitate procesuală activă, potrivit prevederilor alin. (2), pot solicita instanţei
obligarea pârâtului la încetarea oricărei acţiuni sau abţineri contrare prevederilor prezentei legi,
interzicerea reluării ei în viitor şi obligarea pârâtului la despăgubiri pentru prejudiciul suferit.
(2)Au calitate procesuală activă pentru introducerea acţiunii prevăzute la alin. (1):
a)persoanele fizice şi juridice ce se pretind titulare ale unui drept subiectiv prevăzut de prezenta lege
sau ale unui interes care nu se poate realiza decât pe calea justiţiei;
b)asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale prevăzute la art. 18 alin. (1);
c)Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, oficiile pentru protecţia consumatorilor
judeţene şi Oficiul pentru protecţia consumatorilor al municipiului Bucureşti;
d)entităţile constituite în scopul protecţiei consumatorilor în statele membre ale Uniunii Europene, în
condiţiile prevăzute de normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(3)Acţiunea prevăzută la alin. (1) se prescrie în termen de un an de la data acţiunii sau a abţinerii care a
justificat introducerea ei.
(4)Persoanele care au calitate procesuală activă, potrivit prevederilor alin. (2), pot solicita instanţei, pe
cale de ordonanţă preşedinţială, încetarea oricărei acţiuni sau abţineri contrare prevederilor prezentei
legi, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.

(1)Furnizorii de servicii şi destinatarii pot supune litigiile născute între ei arbitrajului, în condiţiile
prevăzute de lege, precum şi celorlalte căi extrajudiciare de soluţionare a litigiilor, prevăzute de
codurile de conduită elaborate potrivit art. 18.
(2)Utilizarea mijloacelor electronice în cadrul soluţionării litigiilor pe cale extrajudiciară este posibilă
în condiţiile prevăzute de lege.

Orice contract privind furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale este anulabil la cererea
destinatarului, dacă a fost încheiat cu un furnizor de servicii care:
a)nu a pus la dispoziţie destinatarului, în condiţiile prevăzute de lege, informaţiile prevăzute la art. 5 lit.
a)-i), ori nu a furnizat toate aceste informaţii, sau a furnizat informaţii inexacte;
b)nu a pus la dispoziţie destinatarului, în condiţiile prevăzute de lege, informaţiile menţionate la art. 8
alin. (1) lit. a)-e), ori nu a furnizat toate aceste informaţii, sau a furnizat informaţii inexacte, dacă nu
sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);
c)a încălcat obligaţia prevăzută la art. 8 alin. (2), dacă nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau
(5);
d)a încălcat obligaţia prevăzută la art. 8 alin. (4).

Constituie contravenţie, dacă nu este săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să
constituie infracţiune, şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 100.000 lei fapta furnizorului de
servicii care:
a)efectuează comunicări comerciale încălcând condiţiile stabilite la art. 6 alin. (1) şi alin. (2) lit. a)-d);
b)nu pune la dispoziţie destinatarilor şi autorităţilor publice, în condiţiile prevăzute de lege,
informaţiile prevăzute la art. 5 lit. a)-i), ori nu furnizează toate aceste informaţii, sau furnizează
informaţii inexacte;
c)nu pune la dispoziţie destinatarului, în condiţiile prevăzute de lege, informaţiile prevăzute la art. 8
alin. (1) lit. a)-e), ori nu furnizează toate aceste informaţii, sau furnizează informaţii inexacte, dacă nu
sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);
d)încalcă obligaţia prevăzută la art. 8 alin. (2), dacă nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau
(5);
e)încalcă obligaţia prevăzută la art. 8 alin. (4);
f)încalcă obligaţia prevăzută la art. 9 alin. (3);
g)încalcă obligaţiile prevăzute la art. 16 alin. (1) -(3);
h)nu furnizează informaţiile solicitate potrivit art. 17 alin. (3) sau (5), ori nu furnizează toate aceste
informaţii, sau furnizează informaţii inexacte.

(1)Constatarea contravenţiei prevăzute la art. 22 lit. a) şi aplicarea sancţiunii corespunzătoare se fac, la
sesizarea oricărei persoane sau din oficiu, de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii pentru
Digitalizarea României sau ai Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter
Personal.
(2)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 22 lit. b)-h) se fac de către
reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii pentru Digitalizarea României sau ai celorlalte autorităţi sau
instituţii publice care exercită atribuţii cu privire la supravegherea unui anumit sector sau domeniu de
activitate, după caz, la sesizarea oricărei persoane sau din oficiu, prin procesul-verbal de constatare a
contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii.
(3)Constatarea contravenţiilor se poate face, în toate cazurile, şi de către ofiţerii sau subofiţerii**) de
poliţie.
(4)Contravenţiilor prevăzute la art. 22 le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002,
cu modificările şi completările ulterioare.

[textul din Art. 24 din capitolul VIII a fost abrogat la 01-feb-2014 de Art. 107, punctul 2. din titlul II
din Legea 187/2012]

[textul din Art. 25 din capitolul VIII a fost abrogat la 01-feb-2014 de Art. 107, punctul 2. din titlul II
din Legea 187/2012]

[textul din Art. 26 din capitolul VIII a fost abrogat la 01-feb-2014 de Art. 107, punctul 2. din titlul II
din Legea 187/2012]

[textul din Art. 27 din capitolul VIII a fost abrogat la 01-feb-2014 de Art. 107, punctul 2. din titlul II
din Legea 187/2012]

[textul din Art. 28 din capitolul VIII a fost abrogat la 01-feb-2014 de Art. 107, punctul 2. din titlul II
din Legea 187/2012]

[textul din Art. 29 din capitolul VIII a fost abrogat la 01-feb-2014 de Art. 107, punctul 2. din titlul II
din Legea 187/2012]

informaţionale
În cazul oricărui litigiu privind furnizarea unui serviciu al societăţii informaţionale, declanşat între
furnizorul serviciului respectiv şi un destinatar al acestui serviciu, sarcina probei îndeplinirii
obligaţiilor prevăzute la art. 5, 6, 8 şi 9 revine furnizorului de servicii dacă destinatarul are calitatea de
consumator.

Litera f) a articolului 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor
la distanţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 51/2003, se abrogă.

(1)în termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I,
Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei va elabora normele metodologice de aplicare a
acesteia, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(2)Prezenta lege intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se
pune în aplicare la 3 luni de la data intrării în vigoare.
-****-
*) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 121/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
365/2002 privind comerţul electronic publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 10
mai 2006, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 365/2002 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 5 iulie 2002 şi
a mai fost modificată prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în
exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea
corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003.
**) Gradul militar "subofiţer de poliţie" a fost înlocuit cu gradul profesional "agent de poliţie" prin Legea
nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din
24 iunie 2002.
Prezenta lege transpune Directiva 2000/31/CE referitoare la anumite aspecte juridice privind serviciile
societăţii informaţionale, în special comerţul electronic în piaţa internă, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene nr. L 178/2000.
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 959 din data de 29 noiembrie 2006