Legea Asistenței Sociale (Legea nr. 2922011)

Prezenta lege reglementează cadrul general de organizare, funcţionare şi finanţare a sistemului naţional
de asistenţă socială în România.

(1)Sistemul naţional de asistenţă socială reprezintă ansamblul de instituţii, măsuri şi acţiuni prin care
statul, reprezentat de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi societatea civilă
intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale situaţiilor
care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori
comunităţilor.
(2)Sistemul naţional de asistenţă socială intervine subsidiar sau, după caz, complementar sistemelor de
asigurări sociale şi se compune din sistemul de beneficii de asistenţă socială şi sistemul de servicii
sociale.
(3)Asistenţa socială, prin măsurile şi acţiunile specifice, are drept scop dezvoltarea capacităţilor
individuale, de grup sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, creşterea calităţii vieţii şi
promovarea principiilor de coeziune şi incluziune socială.
(4)Măsurile şi acţiunile de asistenţă socială se realizează astfel încât:
a)beneficiile de asistenţă socială şi serviciile sociale să constituie un pachet unitar de măsuri corelate şi
complementare;
b)serviciile sociale să primeze faţă de beneficiile de asistenţă socială, în cazul în care costul acestora şi
impactul asupra beneficiarilor este similar;
c)să fie evaluate periodic din punctul de vedere al eficacităţii şi eficienţei lor pentru a fi permanent
adaptate şi ajustate la nevoile reale ale beneficiarilor;
d)să contribuie la inserţia pe piaţa muncii a beneficiarilor;
e)să prevină şi să limiteze orice formă de dependenţă faţă de ajutorul acordat de stat sau de comunitate.
(5)Beneficiile de asistenţă socială şi serviciile sociale sunt reglementate prin legi speciale.

(1)Responsabilitatea privind dezvoltarea propriilor capacităţi de integrare socială şi implicarea activă în
soluţionarea situaţiilor de dificultate revine fiecărei persoane, precum şi familiei acesteia, autorităţile
statului intervenind prin crearea de oportunităţi egale şi, în subsidiar, prin acordarea de beneficii de
asistenţă socială şi servicii sociale adecvate.
(2)Statul, prin autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, îşi asumă responsabilitatea de
realizare a măsurilor şi acţiunilor prevăzute în actele normative privind beneficiile de asistenţă socială
şi serviciile sociale.
(3)Statul, prin politicile publice din domeniul serviciilor sociale, contribuie la promovarea, respectarea
şi garantarea drepturilor beneficiarilor la o viaţă independentă, împlinită şi demnă, precum şi la
facilitarea participării acestora la viaţa socială, economică, politică şi culturală.
(4)Autorităţile administraţiei publice centrale asigură elaborarea cadrului legislativ în domeniul
asistenţei sociale, pentru susţinerea categoriilor defavorizate, combaterea sărăciei şi a riscului de
excluziune socială, dezvoltarea politicilor de susţinere a familiei pe parcursul întregului ciclu de viaţă a
membrilor acesteia, precum şi transferul către autorităţile administraţiei publice locale şi societatea
civilă, inclusiv către instituţiile de cult recunoscute de lege, a atribuţiilor şi mijloacelor financiare
necesare acţiunilor de asistenţă socială, prevăzute prin legile speciale.

(1)Toţi cetăţenii români care se află pe teritoriul României, au domiciliul sau reşedinţa în România,
cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai Spaţiului Economic European şi cetăţenii
Confederaţiei Elveţiene, precum şi străinii şi apatrizii care au domiciliul sau reşedinţa în România au
dreptul la asistenţă socială, în condiţiile legislaţiei române, precum şi ale reglementărilor Uniunii
Europene şi ale acordurilor şi tratatelor la care România este parte.
(2)Persoanele prevăzute la alin. (1) au dreptul de a fi informate asupra conţinutului şi modalităţilor de
acordare a măsurilor şi acţiunilor de asistenţă socială.
(3)Dreptul la asistenţă socială se acordă la cerere sau din oficiu, după caz, în conformitate cu
prevederile legii.

Sistemul naţional de asistenţă socială se întemeiază pe următoarele valori şi principii generale:
a)solidaritatea socială, potrivit căreia întreaga comunitate participă la sprijinirea persoanelor
vulnerabile care necesită suport şi măsuri de protecţie socială pentru depăşirea sau limitarea unor
situaţii de dificultate, în scopul asigurării incluziunii sociale a acestei categorii de populaţie;
b)subsidiaritatea, potrivit căreia, în situaţia în care persoana sau familia nu îşi poate asigura integral
nevoile sociale, intervin colectivitatea locală şi structurile ei asociative şi, complementar, statul;
c)universalitatea, potrivit căreia fiecare persoană are dreptul la asistenţă socială, în condiţiile prevăzute
de lege;
d)respectarea demnităţii umane, potrivit căreia fiecărei persoane îi este garantată dezvoltarea liberă şi
deplină a personalităţii, îi sunt respectate statutul individual şi social şi dreptul la intimitate şi protecţie
împotriva oricărui abuz fizic, psihic, intelectual, politic sau economic;
e)abordarea individuală, potrivit căreia măsurile de asistenţă socială trebuie adaptate situaţiei
particulare de viaţă a fiecărui individ; acest principiu ia în considerare caracterul şi cauza unor situaţii
de urgenţă care pot afecta abilităţile individuale, condiţia fizică şi mentală, precum şi nivelul de
integrare socială a persoanei; suportul adresat situaţiei de dificultate individuală constă inclusiv în
măsuri de susţinere adresate membrilor familiei beneficiarului;
f)parteneriatul, potrivit căruia autorităţile publice centrale şi locale, instituţiile publice şi private,
organizaţiile neguvernamentale, instituţiile de cult recunoscute de lege, precum şi membrii comunităţii
stabilesc obiective comune, conlucrează şi mobilizează toate resursele necesare pentru asigurarea unor
condiţii de viaţă decente şi demne pentru persoanele vulnerabile;
g)participarea beneficiarilor, potrivit căreia beneficiarii participă la formularea şi implementarea
politicilor cu impact direct asupra lor, la realizarea programelor individualizate de suport social şi se
implică activ în viaţa comunităţii, prin intermediul formelor de asociere sau direct, prin activităţi
voluntare desfăşurate în folosul persoanelor vulnerabile;
h)transparenţa, potrivit căreia se asigură creşterea gradului de responsabilitate a administraţiei publice
centrale şi locale faţă de cetăţean, precum şi stimularea participării active a beneficiarilor la procesul de
luare a deciziilor;
i)nediscriminarea, potrivit căreia persoanele vulnerabile beneficiază de măsuri şi acţiuni de protecţie
socială fără restricţie sau preferinţă faţă de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, categorie
socială, opinie, sex ori orientare sexuală, vârstă, apartenenţă politică, dizabilitate, boală cronică
necontagioasă, infectare HIV sau apartenenţă la o categorie defavorizată;
j)eficacitatea, potrivit căreia utilizarea resurselor publice are în vedere îndeplinirea obiectivelor
programate pentru fiecare dintre activităţi şi obţinerea celui mai bun rezultat în raport cu efectul
proiectat;
k)eficienţa, potrivit căreia utilizarea resurselor publice are la bază respectarea celui mai bun raport
cost-beneficiu;
l)respectarea dreptului la autodeterminare, potrivit căreia fiecare persoană are dreptul de a face
propriile alegeri, indiferent de valorile sale sociale, asigurându-se că aceasta nu ameninţă drepturile sau
interesele legitime ale celorlalţi;
m)activizarea, potrivit căreia măsurile de asistenţă socială au ca obiectiv final încurajarea ocupării, în
scopul integrării/reintegrării sociale şi creşterii calităţii vieţii persoanei, şi întărirea nucleului familial;
n)caracterul unic al dreptului la beneficiile de asistenţă socială, potrivit căruia pentru aceeaşi nevoie
sau situaţie de risc social se poate acorda un singur beneficiu de acelaşi tip;
o)proximitatea, potrivit căreia serviciile sunt organizate cât mai aproape de beneficiar, pentru
facilitarea accesului şi menţinerea persoanei cât mai mult posibil în propriul mediu de viaţă;
p)complementaritatea şi abordarea integrată, potrivit cărora, pentru asigurarea întregului potenţial de
funcţionare socială a persoanei ca membru deplin al familiei, comunităţii şi societăţii, serviciile sociale
trebuie corelate cu toate nevoile beneficiarului şi acordate integrat cu o gamă largă de măsuri şi servicii
din domeniul economic, educaţional, de sănătate, cultural etc.;
q)concurenţa şi competitivitatea, potrivit cărora furnizorii de servicii sociale publici şi privaţi trebuie să
se preocupe permanent de creşterea calităţii serviciilor acordate şi să beneficieze de tratament egal pe
piaţa serviciilor sociale;
r)egalitatea de şanse, potrivit căreia beneficiarii, fără niciun fel de discriminare, au acces în mod egal la
oportunităţile de împlinire şi dezvoltare personală, dar şi la măsurile şi acţiunile de protecţie socială;
s)confidenţialitatea, potrivit căreia, pentru respectarea vieţii private, beneficiarii au dreptul la păstrarea
confidenţialităţii asupra datelor personale şi informaţiilor referitoare la viaţa privată şi situaţia de
dificultate în care se află;
t)echitatea, potrivit căreia toate persoanele care dispun de resurse socioeconomice similare, pentru
aceleaşi tipuri de nevoi, beneficiază de drepturi sociale egale;
u)focalizarea, potrivit căreia beneficiile de asistenţă socială şi serviciile sociale se adresează celor mai
vulnerabile categorii de persoane şi se acordă în funcţie de veniturile şi bunurile acestora;
v)dreptul la liberă alegere a furnizorului de servicii, potrivit căruia beneficiarul sau reprezentantul legal
al acestuia are dreptul de a alege liber dintre furnizorii acreditaţi.
w)intervenţia de urgenţă, potrivit căreia, atunci când, în cadrul activităţilor de răspuns la situaţii de
urgenţă sau în timpul exercitării atribuţiilor în domeniul propriu de competenţă de către o instituţie
publică, se constată suspiciunea întemeiată cu privire la existenţa unei situaţii de risc iminent pentru
copil, persoana cu dizabilităţi, persoana vârstnică dependentă sau orice persoană vulnerabilă şi care nu
poate fi soluţionată de specialiştii din acea instituţie, conform competenţelor şi atribuţiilor prevăzute în
fişa de post, se anunţă imediat serviciul public de asistenţă socială sau, dacă este în afara orelor de
program sau în zilele libere, se anunţă serviciul de asistenţă socială de urgenţă; asistentul social
prioritizează măsurile pe care le include în planul iniţial de intervenţie şi în strategia de intervenţie, în
funcţie de evaluarea riscurilor, iar în situaţia în care constată forme de abuz, neglijare şi/sau violenţă
are obligaţia de a investiga şi de a raporta către autorităţile competente.

În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
1. a) acreditarea furnizorului de servicii sociale şi licenţierea serviciilor sociale reprezintă procesul
de evaluare şi certificare a respectării criteriilor şi standardelor de calitate în vederea asigurării
calităţii în serviciile sociale;
11. a1) asistentul social este persoana care exercită profesia de asistent social în condiţiile Legii nr.
466/2004 privind Statutul asistentului social, cu modificările şi completările ulterioare;
2. b) ancheta socială sau raportul de anchetă socială reprezintă documentul final elaborat de către
asistentul social pe baza diagnozei sociale, după încheierea procesului de evaluare a beneficiarului,
cu respectarea normelor profesionale şi a cerinţelor legale prevăzute de prezenta lege şi de legile
speciale;
21. b1) bugetul personal al beneficiarului de asistenţă socială reprezintă cuantumul sumelor care
acoperă beneficiile de asistenţă socială şi costul serviciilor sociale acordate ca măsură de asistenţă
socială, în condiţiile prezentei legi şi legilor speciale;
3. c) beneficiile de asistenţă socială sunt măsuri de redistribuire financiară/materială destinate
persoanelor sau familiilor care întrunesc condiţiile de eligibilitate prevăzute de lege;
4. d) beneficiarul reprezintă persoana care primeşte beneficii de asistenţă socială şi/sau, după caz,
servicii sociale;
5. e) comunitatea locală reprezintă membrii organizaţi ai colectivităţii locale, formele de asociere a
acestora, instituţiile administraţiei publice locale, precum şi alte instituţii şi servicii publice ori
private de interes local;
6. f) contractarea serviciilor sociale reprezintă procedura de achiziţionare/concesionare a serviciilor
sociale, în baza unui contract, încheiat în condiţiile legii, de către autorităţile administraţiei publice
locale;
61. f1) indicatorii de performanţă în domeniul politicilor familiale reprezintă informaţiile specifice
domeniului care reflectă gradul de îndeplinire a obiectivelor propuse în cadrul politicilor familiale
prin aplicarea măsurilor de asistenţă socială pentru familiile cu copii, în condiţii de eficienţă şi
eficacitate. Indicatorii de performanţă în domeniul politicilor familiale se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului;
7. g) deficienţa este consecinţa pierderii sau a unei anormalităţi a structurii corpului ori a unei
funcţii fiziologice;
71. g1) diagnoza socială este o metodă de investigaţie întemeiată pe diferite tehnici de culegere şi
de prelucrare a informaţiei, în scopul analizei situaţiei sociale şi economice a persoanelor, familiilor,
grupurilor sau comunităţilor; este realizată de asistentul social, cu respectarea normelor profesionale
şi a cerinţelor legale prevăzute de prezenta lege şi de legile speciale;
8. h) dizabilitatea este termenul generic pentru afectări, limitări ale activităţii şi restricţii în
participare, în contextul interacţiunii dintre individul care are o problemă de sănătate şi factorii
contextuali în care se regăseşte, respectiv factorii de mediu şi personali;
9. i) abrogat
10. j) dezvoltarea comunitară reprezintă procesul prin care o comunitate îşi identifică anumite
probleme prioritare, se implică şi cooperează în rezolvarea lor, folosind preponderent resurse
interne;
11. k) domiciliul reprezintă adresa la care persoana declară că are locuinţa principală, trecută şi în
documentul de identitate al persoanei;
12. l) economia socială reprezintă un sector ce cuprinde activităţi economice care, în subsidiar şi cu
condiţia menţinerii performanţei economice, includ obiective de tip social;
13. m) eligibilitatea reprezintă setul de condiţii obligatorii care trebuie să fie îndeplinite de către
potenţialul beneficiar pentru a putea fi selectat în vederea acordării beneficiilor de asistenţă socială
şi serviciilor sociale;
14. n) găzduirea reprezintă asigurarea de către instituţiile furnizoare de servicii sociale a condiţiilor
de locuit şi odihnă pe o perioadă mai mare de 24 de ore;
15. o) gospodăria reprezintă unitatea formată din mai multe familii şi/sau persoane care locuiesc
împreună, contribuie împreună la achiziţionarea sau realizarea unor bunuri şi a unor venituri din
valorificarea acestora ori la consumul lor;
16. p) grupul vulnerabil desemnează persoane sau familii care sunt în risc de a-şi pierde capacitatea
de satisfacere a nevoilor zilnice de trai din cauza unor situaţii de boală, dizabilitate, sărăcie,
dependenţă de droguri sau de alcool ori a altor situaţii care conduc la vulnerabilitate economică şi
socială;
17. q) incapacitatea reprezintă reducerea parţială ori totală a posibilităţii de a realiza o activitate
motrică, cognitivă sau un comportament;
18. r) invaliditatea este o noţiune medico-juridică ce exprimă statutul particular al unei persoane
care are limitată capacitatea de muncă şi este asigurată în sistemul public de pensii şi care
beneficiază de drepturi conform legii;
19. s) îngrijitorul formal este persoana calificată, certificată profesional, care asigură îngrijirea
personală, respectiv ajutorul pentru efectuarea activităţilor de bază şi instrumentale ale vieţii zilnice
de către persoana care şi-a pierdut autonomia funcţională;
20. ş) îngrijitorul informal este persoana necalificată, membru al familiei, rudă sau orice altă
persoană, care asigură îngrijirea personală, respectiv ajutorul pentru efectuarea activităţilor de bază
şi instrumentale ale vieţii zilnice de către persoana care şi-a pierdut autonomia funcţională;
21. t) locuirea reprezintă faptul de a trăi pe raza unei unităţi administrativ-teritoriale fără a deţine o
locuinţă principală sau secundară;
22. ţ) managementul serviciilor sociale reprezintă gestionarea de către conducerea desemnată legal
a activităţilor şi resurselor materiale, umane şi financiare ale serviciului/instituţiei/unităţii de
asistenţă socială;
23. u) managementul de caz reprezintă o metodă de coordonare şi integrare a tuturor activităţilor
destinate grupurilor vulnerabile, de organizare şi gestionare a măsurilor de asistenţă socială
specifice, utilizată de către asistenţii sociali, în acord cu obiectivele stabilite în planurile de
intervenţie şi/sau în planurile de servicii sociale; în cadrul serviciului social, responsabilul de caz
desemnat de furnizorul de servicii sociale participă la managementul de caz, cu respectarea
standardelor minime de calitate;
24. v) mediul social de viaţă reprezintă ansamblul condiţiilor de trai în familie şi/sau gospodărie, al
relaţiilor sociale personale, inclusiv mediul în care persoana lucrează, este educată şi îşi desfăşoară
activităţile sociale obişnuite;
25. w) nevoia socială reprezintă ansamblul de cerinţe indispensabile fiecărei persoane pentru
asigurarea condiţiilor strict necesare de viaţă, în vederea asigurării participării sociale sau, după caz,
a integrării sociale;
26. x) nevoia specială reprezintă ansamblul de cerinţe indispensabile pentru asigurarea integrării
sociale a persoanelor care, din cauza afecţiunilor de sănătate, genetice sau dobândite pe parcursul
vieţii, prezintă o dizabilitate, precum şi a persoanelor care, din diverse motive de natură socială, sunt
dezavantajate în dezvoltarea personală;
27. y) planul individualizat de asistenţă şi îngrijire este documentul elaborat de o echipă
multidisciplinară cu participarea beneficiarului/reprezentantului său legal, în care sunt precizate
serviciile furnizate beneficiarului;
28. z) persoanele fără adăpost reprezintă o categorie socială formată din persoane singure ori familii
care, din motive singulare sau cumulate de ordin social, medical, financiar-economic, juridic ori din
cauza unor situaţii de forţă majoră, trăiesc în stradă, locuiesc temporar la prieteni sau cunoscuţi, se
află în incapacitate de a susţine o locuinţă în regim de închiriere ori sunt în risc de evacuare, se află
în instituţii sau penitenciare de unde urmează ca, în termen de 2 luni, să fie externate, respectiv
eliberate şi nu au domiciliu ori reşedinţă;
29. aa) abrogat
30. bb) abrogat
31. cc) procesul de incluziune socială reprezintă ansamblul de măsuri şi acţiuni multidimensionale
din domeniile protecţiei sociale, ocupării forţei de muncă, locuirii, educaţiei, sănătăţii, informăriicomunicării,
mobilităţii, securităţii, justiţiei şi culturii, destinate combaterii excluziunii sociale şi
asigurării participării active a persoanelor la toate aspectele economice, sociale, culturale şi politice
ale societăţii;
32. dd) procesul de integrare socială reprezintă interacţiunea dintre individ sau grup şi mediul
social, prin intermediul căreia se realizează un echilibru funcţional al părţilor;
33. ee) protecţia socială se defineşte în contextul principiilor, valorilor şi tradiţiilor ce guvernează
relaţiile sociale dintre indivizi, grupuri, comunităţi şi instituţii în statele Uniunii Europene şi
reprezintă un ansamblu de măsuri şi acţiuni care au ca scop asigurarea unui anumit nivel de
bunăstare şi securitate socială pentru întreaga populaţie şi în mod special pentru anumite grupuri
sociale. Protecţia socială cuprinde două componente de bază: asigurările sociale în sistem
contributiv şi asistenţa socială noncontributivă;
34. ff) protecţia specială a copilului se defineşte ca fiind ansamblul de beneficii de asistenţă socială
şi servicii sociale, precum şi programe, măsuri şi acţiuni complementare destinate îngrijirii şi
dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor ori a copilului care nu poate
fi lăsat în grija acestora, în vederea protejării intereselor sale;
35. gg) reşedinţa reprezintă adresa la care persoana fizică declară că are locuinţa secundară, alta
decât cea de domiciliu;
36. hh) sărăcia reprezintă starea unei/unui persoane/familii/ grup/comunităţi manifestată prin lipsa
resurselor strict necesare cumpărării bunurilor şi serviciilor considerate a asigura nivelul minim de
trai într-o anumită perioadă de timp, raportat la condiţiile socioeconomice ale societăţii. Pragul de
sărăcie reprezintă cuantificarea resurselor, iar standardele utilizate pentru stabilirea acestuia sunt
influenţate de nivelul general al costului vieţii, precum şi de specificul politicilor sociale adoptate;
37. ii) serviciile comunitare sunt serviciile sociale de interes local, organizate într-o unitate
administrativ-teritorială la nivel de comună, oraş, municipiu, adresate exclusiv cetăţenilor din
unitatea administrativ-teritorială respectivă;
371. ii1) serviciul de asistenţă socială de urgenţă este serviciul de asistenţă socială
interinstituţional, organizat pe baza protocoalelor de colaborare încheiate între unităţile/
subdiviziunile administrativ-teritoriale şi instituţiile publice deconcentrate ale ministerelor şi
furnizori publici sau privaţi de servicii sociale prin care se asigură informarea, consilierea de urgenţă
sau intervenţia de urgenţă în afara programului de lucru al serviciilor publice de asistenţă socială,
precum şi în zilele libere şi în timpul sărbătorilor legale pentru situaţiile de urgenţă care nu pot
aştepta până la prima zi lucrătoare; autorităţile publice asigură asistenţa socială de urgenţă în
următoarele situaţii: copil abuzat, neglijat, găsit, persoană vârstnică abuzată, neglijată, abandonată,
persoane cu dizabilităţi, victimă a violenţei domestice, victime ale infracţiunii; serviciul de asistenţă
socială de urgenţă include şi liniile telefonice de urgenţă pentru victimele violenţei domestice,
victimele violenţei sexuale, victimele traficului de persoane şi victimele infracţiunilor, indiferent de
natura infracţiunii, telefonul copilului şi telefonul vârstnicului;
38. jj) situaţia de dificultate este situaţia în care se află o persoană care, la un moment dat, pe
parcursul ciclului de viaţă, din cauze socioeconomice, de sănătate şi/sau care rezultă din mediul
social de viaţă dezavantajat, şi-a pierdut sau limitat propriile capacităţi de integrare socială; în
situaţia de dificultate se pot afla familii, grupuri de persoane şi comunităţi, ca urmare a afectării
majorităţii membrilor lor;
39. kk) societatea civilă este formată din persoane asociate sub diferite forme, pe baza unor interese
comune, şi care îşi dedică timpul, cunoştinţele şi experienţa pentru a-şi promova şi apăra drepturile
şi interesele; formele asociative pot fi, în principal, asociaţii şi fundaţii, organizaţii sindicale şi
patronale, organizaţii culturale şi de cult, precum şi grupuri comunitare informale;
40. ll) standardul de cost este costul minim aferent cheltuielilor anuale necesare implementării
etapelor obligatorii ale procesului de acordare a serviciilor sociale, cu respectarea standardelor
minime de calitate, calculat pentru un beneficiar, pe tipuri de servicii sociale. În legislaţia în vigoare
se utilizează ca termen echivalent standardul minim de cost;
41. mm) standardul minim de calitate este un set de criterii aprobate prin acte normative obligatorii
la nivel naţional a căror aplicare asigură un nivel minim acceptabil de performanţă al procesului de
furnizare a serviciilor sociale;
42. nn) structurile comunitare consultative reprezintă asocierea formală sau informală a unor
oameni de afaceri locali, preoţi, cadre didactice, medici, consilieri locali, poliţişti, alţi membri ai
comunităţii, în vederea sprijinirii autorităţilor administraţiei publice locale şi furnizorilor de servicii
sociale în soluţionarea nevoilor de servicii sociale ale comunităţii;
421. nn1) tehnicianul asistenţă socială este persoana care deţine certificat de calificare, de nivel 4
şi care sprijină asistentul social şi îşi desfăşoară activitatea în coordonarea acestuia;
422. nn2) teleasistenţa socială reprezintă modalitatea de acordare a asistenţei sociale prin folosirea
oricărui dispozitiv electronic de tip telefon, calculator, tabletă, smartphone sau în format electronic
de tip internet, text, video şi e-mail sau prin orice alt mijloc electronic de comunicare, cu respectarea
codului de etică şi a codului de bună practică al asistentului social;
43. oo) testarea mijloacelor de existenţă a potenţialilor beneficiari de servicii sociale reprezintă
procedura de evaluare a veniturilor realizate şi a bunurilor mobile şi imobile deţinute de persoană
sau familie, necesare acoperirii nevoilor de consum ale acestora;
44. pp) venitul reprezintă totalitatea sumelor pe care persoana sau membrii familiei le realizează/
primesc ca urmare a unei activităţi salarizate, independente sau agricole, aşa cum sunt acestea
definite de Codul fiscal, din valorificarea, folosirea, cedarea unor bunuri aflate în proprietate,
precum şi cele care provin din drepturi de asigurări sociale de stat, asigurări de şomaj, asistenţă
socială, obligaţii legale de întreţinere, alte indemnizaţii, alocaţii şi ajutoare cu caracter permanent ori
creanţe legale;
45. qq) victima traficului de persoane reprezintă persoana fizică, subiect pasiv al faptelor de
ameninţare, violenţă sau al altor forme de constrângere, răpire, fraudă, înşelăciune şi abuz de
autoritate, indiferent dacă participă sau nu în procesul penal în calitate de parte vătămată;
46. rr) violenţa în familie se referă la orice acţiune fizică sau verbală, săvârşită cu intenţie de către
un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică,
psihică, sexuală sau un prejudiciu material.
47. ss) pachetul minim de asistenţă socială reprezintă activităţile desfăşurate de către serviciul
public de asistenţă socială din comune, oraşe, municipii şi sectoarele municipiului Bucureşti, prin
care se asigură cel puţin activităţi de informare şi consiliere, identificarea şi evaluarea nevoilor
persoanelor şi familiilor aflate în situaţii de risc, în vederea realizării de acţiuni şi măsuri cu caracter
preventiv, stabilirea planului de intervenţie în vederea acordării beneficiilor de asistenţă socială şi
serviciilor sociale ca măsură de asistenţă socială, măsuri şi acţiuni de conştientizare privind riscurile
sociale, măsuri şi acţiuni de urgenţă în vederea reducerii efectelor situaţiilor de criză, măsuri şi
acţiuni de sprijin în vederea menţinerii în comunitate a persoanelor în dificultate, activităţi şi servicii
de consiliere, măsuri şi acţiuni care au drept scop prevenirea sau limitarea unor situaţii de dificultate
ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune socială, dezvoltarea de programe
de dezvoltare comunitară, prevenirea oricărei forme de dependenţă prin acţiuni de identificare,
ajutor, susţinere, informare, consiliere, asigurarea referirii beneficiarului către alte servicii sociale
sau alte servicii de interes public general, gestionarea activă a procedurilor de conlucrare cu
serviciile educaţionale, medicale, de locuire, ocupare şi altele asemenea, precum şi alte măsuri
prevăzute în legile speciale;
48. şş) urgenţa socială se referă la situaţiile de risc în care se pot afla persoane aparţinând unor
grupuri vulnerabile care necesită intervenţie imediată, constând în adăpost, alimente, îmbrăcăminte,
îngrijire medicală sau medico-legală, terapie/consiliere psihologică, acces la servicii de suport
pentru persoanele victime ale abuzului, neglijenţei, abandonului, infracţiunii; declanşatorul situaţiei
de urgenţă poate fi o situaţie de calamitate naturală, accidente, incendii, ori acţiuni şi comportamente
umane violente, cu consecinţe traumatizante asupra victimelor; mecanismul de intervenţie în situaţia
de urgenţă socială presupune intervenţia coordonată şi rapidă, pe o durată determinată de timp, a
tuturor actorilor publici şi privaţi cu rol în domeniul social şi medico-social, sanitar sau al protecţiei
civile.

Beneficiile de asistenţă socială reprezintă o formă de suplimentare sau de substituire a veniturilor
individuale/familiale obţinute din muncă, în vederea asigurării unui nivel de trai minimal, precum şi
o formă de sprijin în scopul promovării incluziunii sociale şi creşterii calităţii vieţii anumitor
categorii de persoane ale căror drepturi sociale sunt prevăzute expres de lege.

(1)Beneficiile de asistenţă socială, în funcţie de condiţiile de eligibilitate, se clasifică astfel:
a)beneficii de asistenţă socială selective, bazate pe testarea mijloacelor de trai ale persoanei singure
sau familiei;
b)beneficii de asistenţă socială universale, acordate fără testarea mijloacelor de trai ale persoanei
singure sau familiei;
c)beneficii de asistenţă socială categoriale, acordate pentru anumite categorii de beneficiari, cu sau
fără testarea mijloacelor de trai ale persoanei singure ori familiei.
(2)Testarea mijloacelor de trai ale persoanei singure sau familiei, prevăzută la alin. (1) lit. a),
are în vedere:
a)evaluarea veniturilor băneşti reprezentate de toate veniturile realizate în ţară sau în afara graniţei
ţării, inclusiv cele care provin din drepturi de asigurări sociale de stat, asigurări de şomaj, obligaţii
legale de întreţinere, indemnizaţii, alocaţii, ajutoare cu caracter permanent, alte creanţe legale;
b)evaluarea bunurilor şi a veniturilor ce pot fi obţinute prin valorificarea/utilizarea bunurilor mobile
şi imobile aflate în proprietate ori folosinţă.
(3)În funcţie de scopul şi natura lor, beneficiile de asistenţă socială prevăzute la alin. (1) lit. a) şi,
după caz, lit. c) se acordă fie doar în baza evaluării veniturilor băneşti, fie în baza evaluării cumulate
a veniturilor băneşti, a bunurilor şi a veniturilor ce pot fi obţinute prin valorificarea/utilizarea
bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietate ori folosinţă.

(1)Beneficiile de asistenţă socială, în funcţie de scopul lor, se clasifică astfel:
a)beneficii de asistenţă socială pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi riscului de excluziune
socială;
b)beneficii de asistenţă socială pentru susţinerea copilului şi familiei;
c)beneficii de asistenţă socială pentru sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale;
d)beneficii de asistenţă socială pentru situaţii deosebite.
(2)Beneficiile de asistenţă socială se acordă în bani sau în natură şi cuprind alocaţii, indemnizaţii,
ajutoare sociale şi facilităţi.
(3)Facilităţile prevăzute la alin. (2) se acordă pentru anumite categorii de beneficiari şi pot fi:
a)facilităţi reprezentate de asigurarea plăţii unor contribuţii de asigurări sociale şi/sau asimilarea unor
perioade de contribuţie;
b)facilităţi de acces la mediul fizic, informaţional şi comunicaţional.
(4)Facilităţile prevăzute la alin. (3) pot fi completate de facilităţi fiscale, acordate în condiţiile legii.
(5)Beneficiile de asistenţă socială în natură prevăzute la alin. (2) pot fi ajutoare materiale constând în
bunuri de folosinţă personală sau îndelungată şi alimentare, acordate individual ori în cadrul unor
programe destinate facilitării accesului la educaţie, sănătate şi ocupare.
(6)În situaţia în care persoanele cărora li se acordă beneficiile de asistenţă socială prevăzute la
alin. (1) se încadrează/se reîncadrează în muncă, îşi reiau activitatea profesională sau încep o
activitate pe cont propriu, acestea pot beneficia, după caz, în condiţiile prevăzute de legile
speciale, de:
a)majorări ale beneficiului de asistenţă socială acordat, dacă se încadrează în condiţiile de
eligibilitate;
b)prelungirea perioadei de acordare a beneficiului de asistenţă socială cu maximum 3 luni, începând
cu luna încadrării în muncă;
c)stimulente pentru suplinirea unor servicii sociale;
d)alte drepturi prevăzute de lege.
(7)Refuzul unui loc de muncă, al participării la cursuri de formare/calificare/recalificare sau la alte
măsuri active prevăzute de lege poate conduce, în condiţiile prevăzute de legile speciale, la
diminuarea cuantumului beneficiului de asistenţă socială sau la încetarea acestuia şi interdicţia de
acordare a unui nou beneficiu de asistenţă socială pe o perioadă de timp determinată.
(8)Angajatorii care încadrează în muncă persoane cărora li se acordă beneficii de asistenţă socială pot
beneficia, în condiţiile legii, de facilităţi fiscale sau de altă natură.
(9)Beneficiile de asistenţă socială finanţate din bugetul de stat şi, după caz, din bugetele locale pot fi
acordate sub rezerva achitării de către beneficiar a obligaţiilor de plată faţă de bugetul local şi pot fi
executate silit doar în condiţiile prevăzute de actele normative care le instituie şi numai în cazurile
expres prevăzute de acestea.

(1)În funcţie de beneficiarul acestora, beneficiile de asistenţă socială pot avea:
a)caracter individual, acordate persoanei singure, unuia sau mai multor membri din familie a căror
nevoie identificată constituie o situaţie particulară şi necesită intervenţie individualizată;
b)caracter familial, acordate pentru creşterea calităţii vieţii în familie şi menţinerea unui mediu
familial propice realizării funcţiilor de bază ale acesteia.
(2)În funcţie de bugetul din care acestea sunt susţinute, beneficiile de asistenţă socială pot fi:
a)cu caracter general, susţinute de la bugetul de stat şi reglementate prin legislaţie specială, respectiv
acte normative emise de Guvern sau Parlament;
b)cu caracter comunitar, susţinute din bugetele locale şi reglementate prin hotărâri ale consiliului
judeţean/consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
SECŢIUNEA 2:Categorii de beneficii de asistenţă socială

Beneficiile de asistenţă socială pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi riscului de excluziune
socială se acordă pe perioade determinate de timp sau pentru situaţii punctuale şi pot cuprinde
următoarele categorii principale:
a)ajutoare sociale susţinute din bugetul de stat, acordate focalizat, pentru categoriile de populaţie
aflate în risc de sărăcie;
b)ajutoare sociale comunitare susţinute din bugetele locale, acordate focalizat, ca măsuri individuale
de suport pentru depăşirea unor situaţii de dificultate temporară;
c)ajutoare de urgenţă susţinute din bugetul de stat şi/sau din bugetele locale, acordate pentru situaţii
datorate calamităţilor naturale, incendiilor, accidentelor etc.;
d)burse sociale şi ajutoare financiare pentru facilitarea accesului la educaţie, susţinute din bugetul de
stat şi/sau din bugetele locale;
e)ajutoare în natură, alimentare şi materiale, inclusiv cele acordate în cadrul programelor de sprijin
educaţional pentru copiii şi tinerii proveniţi din familii defavorizate, susţinute din bugetul de stat şi/
sau bugetele locale, cum ar fi programe pentru suplimente alimentare, rechizite şi alte materiale
necesare în procesul de educaţie;
f)ajutorul acordat din bugetul de stat pentru refugiaţi, precum şi persoanelor care au obţinut protecţie
subsidiară în România, în condiţiile prevăzute de lege;
g)facilităţi privind utilizarea mijloacelor de transport în comun, accesul la comunicare şi informare,
precum şi alte facilităţi prevăzute de lege.

Beneficiile pentru susţinerea copilului şi a familiei au în vedere naşterea, educaţia şi întreţinerea
copiilor şi cuprind următoarele categorii principale:
a)alocaţii pentru copii;
b)alocaţii pentru copiii lipsiţi, temporar sau permanent, de ocrotirea părinţilor;
c)indemnizaţii pentru creşterea copiilor;
d)facilităţi, în condiţiile legii.

(1)Beneficiile de asistenţă socială pentru sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale se acordă atât
pentru asigurarea nevoilor de bază ale vieţii, cât şi în scopul promovării şi garantării exercitării de
către acestea a drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi participării depline la viaţa societăţii.
(2)Principalele categorii de beneficii de asistenţă socială pentru sprijinirea persoanelor cu
nevoi speciale sunt următoarele:
a)alocaţii pentru persoanele cu dizabilităţi;
b)indemnizaţii de îngrijire;
c)facilităţi, în condiţiile legii.

Nivelurile, respectiv cuantumurile beneficiilor de asistenţă socială, precum şi modalitatea de
actualizare a acestora se stabilesc prin actele normative care instituie dreptul, potrivit prevederilor
art. 10 alin. (2).
SECŢIUNEA 3:Administrarea beneficiilor de asistenţă socială

(1)Statul acordă beneficiile de asistenţă socială prin autorităţile administraţiei publice centrale sau
locale, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare în domeniu.
(2)Beneficiile de asistenţă socială acordate de autorităţile administraţiei publice centrale, direct sau
prin instituţiile aflate în subordinea acestora, se stabilesc în bani sau în natură şi reprezintă măsuri
financiare destinate asigurării unui standard minim de viaţă, susţinerii familiei şi copilului,
promovării şi garantării exercitării de către persoanele cu nevoi speciale a drepturilor şi libertăţilor
fundamentale.
(3)Beneficiile de asistenţă socială acordate de autorităţile administraţiei publice locale se stabilesc în
bani sau în natură şi sunt măsuri complementare celor prevăzute la alin. (2), susţinute din bugetele
locale.

(1)Dreptul la beneficii de asistenţă socială se acordă la cererea scrisă a persoanei îndreptăţite, a
reprezentantului familiei sau a reprezentantului legal al persoanei îndreptăţite ori din oficiu, în
condiţiile reglementate prin legile speciale.
(2)Cererea este formularul tipizat care conţine date privind componenţa familiei, veniturile realizate
de membrii acesteia, bunurile deţinute, date referitoare la situaţia educaţională şi profesională a
acestora, precum şi informaţii referitoare la nevoile speciale şi situaţiile particulare în care aceştia se
află.
(3)Cererea este însoţită de documentele doveditoare privind componenţa familiei, veniturile realizate
de membrii acesteia sau de persoana singură, precum şi de orice alte documente privind situaţia
membrilor familiei, prevăzute de lege.
(4)Pentru solicitarea beneficiilor de asistenţă socială finanţate din bugetul de stat se utilizează
formulare de cerere care se stabilesc prin legile speciale emise potrivit prevederilor art. 10 alin. (2).
(5)Pentru beneficiile de asistenţă socială acordate din bugetele locale, autorităţile administraţiei
publice locale utilizează formulare de cerere aprobate prin hotărâri ale consiliilor locale.

(1)Cererea, însoţită de documentele justificative, se depune şi se înregistrează la autoritatea
administraţiei publice locale în a cărei rază teritorială domiciliază, îşi are reşedinţa sau, după caz,
locuieşte/trăieşte familia ori persoana singură care solicită unul sau mai multe beneficii de asistenţă
socială.
(2)Pentru beneficiile de asistenţă socială plătite din bugetul de stat, cererea prevăzută la alin. (1) se
transmite până la data de 5 a lunii următoare, pentru luna anterioară, la structura sau, după caz, la
serviciul deconcentrat din subordinea plătitorului dreptului. Modalitatea de transmitere se stabileşte
prin legile speciale emise potrivit prevederilor art. 10 alin. (2).
(3)Verificarea îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate se realizează de către autorităţile administraţiei
publice centrale sau locale, în funcţie de tipul şi natura beneficiului de asistenţă socială, pe baza
documentelor doveditoare ce însoţesc cererea, a informaţiilor furnizate de celelalte baze de date
deţinute de autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a altor proceduri stabilite
de lege.
(4)În vederea solicitării şi acordării beneficiilor de asistenţă socială se implementează sistemul
informatic integrat care asigură atât primirea electronică a cererilor, cât şi verificarea datelor înscrise
în cerere, precum şi a altor informaţii referitoare la solicitant şi la situaţia socioeconomică a acestuia.
(5)[textul din Art. 17, alin. (5) din capitolul II, sectiunea 3 a fost abrogat la 21-apr-2024 de Art. III,
punctul 21. din Legea 100/2024]
(6)Verificarea prevăzută la alin. (3) are în vedere atât respectarea condiţiilor de eligibilitate, cât şi
determinarea situaţiilor de dificultate ori a nevoilor sociale ale membrilor familiei/persoanei singure
şi poate constitui parte a evaluării iniţiale prevăzute la art. 46 lit. a).

(1)Soluţionarea cererii privind acordarea dreptului se face prin actul administrativ emis de autoritatea
administraţiei publice centrale sau locale.
(2)Verificarea îndeplinirii de către solicitant a condiţiilor de acordare a dreptului se realizează pe
baza actelor doveditoare şi a informaţiilor şi procedurilor prevăzute la art. 17 alin. (3).
(3)În situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile legale, dreptul la beneficiile de asistenţă socială se
acordă începând cu luna următoare depunerii cererii.
(4)Încetarea dreptului se face începând cu luna următoare celei în care nu mai sunt îndeplinite
condiţiile de eligibilitate.
(5)Procedura de înregistrare şi soluţionare a cererii de acordare a beneficiilor de asistenţă socială se
reglementează prin legi speciale.

Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi instituţiile publice furnizează, fără
plată, autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale care asigură beneficiile de asistenţă
socială, date şi informaţii din bazele de date deţinute, gestionate sau administrate, necesare pentru
realizarea verificărilor prevăzute la art. 17 alin. (3) şi art. 18 alin. (2).

(1)Plata beneficiilor de asistenţă socială se poate efectua, în funcţie de specificul acestora şi opţiunea
titularului, prin mandat poştal, în cont bancar sau prin altă formă de plată, conform legii.
(2)Plata beneficiilor de asistenţă socială se poate efectua şi sub forma tichetelor sociale. Modalitatea
de acordare a tichetelor sociale se stabileşte, în funcţie de bugetul din care se suportă beneficiul, fie
prin legile speciale, fie prin hotărâri ale consiliilor judeţene ori consiliilor locale.
(3)Plata beneficiilor de asistenţă socială se efectuează în luna curentă pentru luna anterioară, cu
excepţia situaţiilor în care legea specială prevede altfel.
(4)În cazul achitării drepturilor de beneficii de asistenţă socială prin mandat poştal sau în cont
bancar, ordonatorii principali de credite, ordonatorii secundari/terţiari de credite sau persoanele
delegate să îndeplinească această atribuţie încheie la nivel naţional, respectiv local, convenţii/
contracte cu furnizorul de servicii sociale cu respectarea prevederilor Legii nr. 98/2016 privind
achiziţiile publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 100/2016 privind
concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, cu modificările şi completările ulterioare.

(1)Pentru achitarea drepturilor se stabileşte un comision de transmitere.
(2)În cazul achitării drepturilor în cont bancar, comisionul prevăzut la alin. (1) nu poate fi mai mare
de 0,1% din drepturile achitate şi va fi stabilit prin negociere, între autorităţile administraţiei publice
centrale sau, după caz, locale şi unităţile bancare.
(3)În cazul achitării drepturilor prin mandat poştal, comisionul de transmitere prevăzut la alin. (1) se
stabileşte prin legea bugetară anuală.
(4)Condiţiile de plată şi fluxul financiar al plăţilor se stabilesc prin convenţia/contractul încheiată/
încheiat între părţi.
SECŢIUNEA 4:Noţiuni specifice sistemului de beneficii de asistenţă socială

(1)Prin familie se înţelege soţul şi soţia sau soţul, soţia şi copiii lor necăsătoriţi, care au domiciliul ori
reşedinţa comună înscrisă în actele de identitate şi care gospodăresc împreună.
(2)Se consideră familie şi fraţii fără copii, care gospodăresc împreună şi au domiciliul sau reşedinţa
comună, separat de domiciliul ori reşedinţa părinţilor.
(3)Se asimilează termenului familie, bărbatul şi femeia necăsătoriţi, cu copiii lor şi ai fiecăruia dintre
ei, care locuiesc şi gospodăresc împreună, dacă aceasta se consemnează în ancheta socială.
(4)Familia extinsă desemnează copilul, părinţii şi rudele acestuia până la gradul IV inclusiv.
(5)Termenul familie monoparentală desemnează familia formată din persoana singură şi copilul/
copiii aflaţi în întreţinere şi care locuiesc împreună cu aceasta.
(6)Prin persoană singură, se înţelege persoana care se află în una dintre următoarele situaţii:
a)este necăsătorită;
b)este văduvă;
c)este divorţată;
d)al cărei soţ/soţie este declarat/declarată dispărut/dispărută prin hotărâre judecătorească;
e)al cărei soţ/soţie este arestat/arestată preventiv pe o perioadă mai mare de 30 de zile sau execută o
pedeapsă privativă de libertate şi nu participă la întreţinerea copiilor;
f)nu a împlinit vârsta de 18 ani şi se află în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a)-e);
g)a fost numită tutore sau i s-au încredinţat ori dat în plasament unul sau mai mulţi copii şi se află în
una dintre situaţiile prevăzute la lit. a)-e).
(7)Prin termenul copil se înţelege persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nu a dobândit
capacitatea deplină de exerciţiu, în condiţiile legii.

(1)Reprezentantul familiei este membrul familiei care are capacitate deplină de exerciţiu a drepturilor
civile şi care solicită, în numele familiei, acordarea drepturilor la beneficii de asistenţă socială.
Reprezentantul familiei se stabileşte de către soţi sau, în caz de neînţelegere între aceştia, de către
autoritatea tutelară.
(2)În cazul familiei monoparentale, reprezentantul familiei este persoana singură.
(3)În cazul persoanei singure care are copii în întreţinere şi nu a împlinit vârsta de 18 ani,
reprezentantul familiei este persoana singură, dacă are capacitate deplină de exerciţiu sau, după caz,
reprezentantul legal/ocrotitorul legal al acesteia.
(4)Reprezentantul legal este persoana desemnată, în condiţiile legii, să reprezinte interesul persoanei
lipsite de capacitate deplină de exerciţiu a drepturilor civile sau al persoanei lipsite de discernământ.
(5)Reprezentantul legal al copilului este părintele sau persoana desemnată potrivit legii să exercite
drepturile şi să îndeplinească obligaţiile părinteşti faţă de copil.

(1)Prin locuinţa de domiciliu sau reşedinţă se înţelege construcţia aflată în proprietate personală ori
închiriată sau asupra căreia exercită un drept de folosinţă în condiţiile legii, cu dependinţele, dotările
şi utilităţile necesare, formată din una sau mai multe camere, care acoperă condiţiile minimale de
odihnă, preparare a hranei, educaţie şi igienă ale persoanei singure sau familiei, conform anexei nr. 1
la Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)Se asimilează locuinţei de domiciliu sau reşedinţei şi locuinţa de necesitate, precum şi locuinţa
socială, astfel cum sunt acestea definite potrivit prevederilor Legii nr. 114/1996 republicată, cu
modificările şi completările ulterioare.
(3)Prin locuinţă cu condiţii improprii se înţelege locuinţa improvizată sau construcţia cu destinaţie de
locuinţă care nu îndeplineşte cerinţele minimale prevăzute la lit. A din anexa nr. 1 la Legea nr.
114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(4)Prin persoană fără locuinţă se înţelege persoana care nu are stabilit un domiciliu sau o reşedinţă,
potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul,
reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, republicată, nu deţine o locuinţă principală
sau, după caz, o locuinţă secundară.

[textul din Art. 25 din capitolul II, sectiunea 4 a fost abrogat la 21-apr-2024 de Art. III, punctul 25.
din Legea 100/2024]

(1)Titularul beneficiilor de asistenţă socială este persoana îndreptăţită sau, după caz, reprezentantul
familiei.
(2)Pentru beneficiile de asistenţă socială care au caracter familial, beneficiarul este familia.
(3)Pentru beneficiile de asistenţă socială care au caracter individual, beneficiarul este persoana
îndreptăţită.

(1)Serviciile sociale reprezintă activitatea sau ansamblul de activităţi realizate pentru a răspunde
nevoilor sociale, precum şi celor speciale, individuale, familiale sau de grup, în vederea depăşirii
situaţiilor de dificultate, prevenirii şi combaterii riscului de excluziune socială, promovării
incluziunii sociale şi creşterii calităţii vieţii.
(2)Serviciile sociale sunt servicii de interes general şi se organizează în forme/structuri diverse, în
funcţie de specificul activităţii/activităţilor derulate şi de nevoile particulare ale fiecărei categorii de
beneficiari.

(1)Serviciile sociale au caracter proactiv şi presupun o abordare integrată a nevoilor persoanei, în
relaţie cu situaţia socioeconomică, starea de sănătate, nivelul de educaţie şi mediul social de viaţă al
acesteia.
(2)Pornind de la nevoile fiecărei persoane, serviciile sociale pot avea o adresabilitate mai largă, la
nivel de grup sau comunitate.
(3)Pentru realizarea unor acţiuni sociale coerente, unitare şi eficiente în beneficiul persoanei,
serviciile sociale se pot organiza şi acorda în sistem integrat cu serviciile de ocupare, de sănătate, de
educaţie, precum şi cu alte servicii sociale de interes general, după caz.
*) O.U.G. 32/2020 art. XV:
(1)În aplicarea prevederilor art. 4 alin. (4) lit. d) din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de
urgenţă pe teritoriul României şi a prevederilor art. 28, 58 şi art. 112 alin. (3) lit. c) din Legea
asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, autorităţile administraţiei
publice locale pot dispune următoarele măsuri:
a)contractarea sau angajarea unor specialişti definiţi de art. 121 din Legea nr. 292/2011, cu
modificările şi completările ulterioare, pentru acordarea serviciilor de asistenţă socială, consiliere
psihologică, consiliere juridică, acordate prin telefon sau prin alte mijloace electronice;
b identificarea de spaţii pentru izolarea persoanelor fără adăpost, în situaţia în care în adăposturile
existente nu pot fi implementate regulile de prevenire a infecţiei cu coronavirusul SARS-CoV-2, în
special cele referitoare la păstrarea distanţei sociale minime prevăzute;
c)încheierea de contracte de voluntariat pentru implementarea serviciilor de sprijin acordate
persoanelor izolate la domiciliu sau celor care au restricţii de deplasare.
(2)Activităţile prevăzute la alin. (1) se finanţează din bugetele locale ale unităţilor/subdiviziunilor
administrativ-teritoriale şi de la bugetul de stat.

Clasificarea serviciilor sociale are la bază următoarele criterii:
a)scopul serviciului;
b)categoriile de beneficiari cărora li se adresează;
c)regimul de asistare, respectiv regimul rezidenţial sau nerezidenţial;
d)locul de acordare;
e)regimul juridic al furnizorului de servicii sociale;
f)regimul de acordare.

(1)După scopul lor, serviciile sociale pot fi clasificate în: servicii de asistenţă şi suport pentru
asigurarea nevoilor de bază ale persoanei, servicii de îngrijire personală, de recuperare/reabilitare, de
inserţie/reinserţie socială etc.
(2)După categoriile de beneficiari, serviciile sociale pot fi clasificate în servicii sociale destinate
copilului şi/sau familiei, persoanelor cu dizabilităţi, persoanelor vârstnice, victimelor violenţei în
familie, persoanelor fără adăpost, persoanelor cu diferite adicţii, respectiv consum de alcool, droguri,
alte substanţe toxice, internet, jocuri de noroc etc., victimelor traficului de persoane, persoanelor
private de libertate, persoanelor sancţionate cu măsură educativă sau pedeapsă neprivativă de
libertate aflate în supravegherea serviciilor de probaţiune, persoanelor cu afecţiuni psihice,
persoanelor din comunităţi izolate, şomerilor de lungă durată, precum şi servicii sociale de suport
pentru aparţinătorii beneficiarilor.
(3)După regimul de asistare, serviciile sociale se clasifică în:
a)servicii cu cazare, pe perioadă determinată sau nedeterminată: centre rezidenţiale, locuinţe
protejate, adăposturi de noapte sau alte categorii de centre cu cazare stabilite în Nomenclatorul
serviciilor sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 867/2015 pentru aprobarea
Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare a
serviciilor sociale, cu modificările şi completările ulterioare;
b)servicii fără cazare: centre de zi, centre şi/sau unităţi de îngrijire la domiciliu, cantine sociale,
servicii mobile de acordare a hranei, ambulanţa socială etc.
(4)După locul de acordare, serviciile sociale se asigură:
a)în locuinţa de domiciliu sau reşedinţă a beneficiarului, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor
art. 24;
b)în centre de zi;
c)în centre rezidenţiale;
c1)[textul din Art. 30, alin. (4), litera C^1. din capitolul III, sectiunea 1 a fost abrogat la 21-apr-2024
de Art. III, punctul 27. din Legea 100/2024]
d)la domiciliul persoanei care acordă serviciul;
e)în comunitate.
(5)După regimul juridic al furnizorului, serviciile sociale pot fi organizate ca structuri publice sau
private.
(6)După regimul de acordare serviciile se acordă în regim normal şi regim special:
a)servicii acordate în regim de accesare, contractare şi documentare uzuale;
b)servicii acordate în regim special cu eligibilitate şi accesibilitate extinsă, care vizează măsurile
preventive care se oferă în regim de birocraţie redusă şi un set de servicii sociale, care vor fi accesate
de beneficiari doar în condiţiile păstrării anonimatului, respectiv de persoane dependente de droguri,
alcool, persoane care practică prostituţia, victimele violenţei în familie, victime ale traficului de
persoane. Serviciile acordate în regim special pot fi furnizate fără a încheia contract cu beneficiarii;
c)categoria serviciilor acordate în regim special este reglementată prin lege specială.

[textul din Art. 31 din capitolul III, sectiunea 1 a fost abrogat la 21-apr-2024 de Art. III, punctul 29.
din Legea 100/2024]

[textul din Art. 32 din capitolul III, sectiunea 1 a fost abrogat la 21-apr-2024 de Art. III, punctul 29.
din Legea 100/2024]

[textul din Art. 33 din capitolul III, sectiunea 1 a fost abrogat la 21-apr-2024 de Art. III, punctul 29.
din Legea 100/2024]

Categoriile şi tipurile de servicii sociale, activităţile principale aferente fiecărui tip de serviciu social,
precum şi regulamentele-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale se stabilesc prin
Nomenclatorul serviciilor sociale, elaborat cu respectarea Clasificării activităţilor din economia
naţională (CAEN) şi aprobat prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii şi
Solidarităţii Sociale şi a Ministerului Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse.
SECŢIUNEA 2:Beneficiarii şi furnizorii de servicii sociale

(1)Beneficiază de servicii sociale persoanele şi familiile aflate în situaţii de dificultate, cu respectarea
condiţiilor prevăzute la art. 4.
(2)Grupurile şi comunităţile aflate în situaţii de dificultate beneficiază de servicii sociale, în cadrul
programelor de acţiune comunitară destinate prevenirii şi combaterii riscului de marginalizare şi
excluziune socială, aprobate prin hotărâri ale consiliilor judeţene/locale.
(3)Responsabilitatea iniţierii programelor de acţiune comunitară destinate prevenirii şi combaterii
riscului de marginalizare şi excluziune socială şi a acordării serviciilor sociale prevăzute la art. 56
alin. (1) revine autorităţii administraţiei publice locale, la propunerea asistentului social din cadrul
serviciului public de asistenţă socială.

(1)Orice persoană dependentă are dreptul la servicii de îngrijire personală, acordate în funcţie de
nevoile individuale de ajutor, situaţia familială, socioeconomică şi mediul personal de viaţă.
(2)Beneficiarii serviciilor de îngrijire personală sunt persoanele vârstnice, persoanele cu dizabilităţi şi
bolnavii cronici.

(1)Furnizorii de servicii sociale sunt:
a)persoane juridice de drept public, care au atribuţii stabilite prin lege privind acordarea serviciilor
sociale;
b)persoane fizice autorizate sau persoane juridice de drept privat, cu sau fără scop lucrativ, care au
prevăzută în actul de înfiinţare/statut acordarea de servicii sociale, aşa cum sunt clasificate în
Nomenclatorul serviciilor sociale prevăzut la art. 34.
(2)Furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la alin. (1) pot fi:
a)serviciile publice de asistenţă socială cu personalitate juridică;
b)unitatea administrativ-teritorială, prin primărie, pentru serviciile publice de asistenţă socială
organizate ca un compartiment funcţional în aparatul de specialitate al primarului;
c)asociaţiile de dezvoltare intercomunitară înfiinţate de mai multe unităţi/subdiviziuni administrativteritoriale
în vederea furnizării în comun a serviciilor publice de asistenţă socială şi/sau a serviciilor
sociale;
d)structuri specializate ale administraţiei publice centrale;
e)asociaţiile, fundaţiile şi federaţiile;
f)cultele recunoscute în România;
g)formele de exercitare independentă, în condiţii de liberă practică, a profesiei de asistent social,
prevăzute la art. 9 din Legea nr. 466/2004 privind Statutul asistentului social, cu modificările şi
completările ulterioare;
h)operatorii economici cu scop lucrativ, pentru toate categoriile de servicii sociale organizate în
condiţiile legii, cu excepţia celor prevăzute la art. 73 alin. (2) lit. a) şi c), la art. 77, precum şi a celor
prevăzute la art. 83.
(3)Toţi furnizorii de servicii sociale, atât publici, cât şi privaţi, sunt obligaţi să respecte prevederile
legale aplicabile serviciilor sociale furnizate.
(4)Persoanele fizice nu pot avea calitatea de furnizor de servicii sociale.
(5)Persoanele fizice care încheie contracte în condiţiile prevăzute de art. 30 alin. (2) din Legea nr.
17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, republicată, cu modificările ulterioare, în
scopul găzduirii sau, după caz, îngrijirii şi întreţinerii persoanei vârstnice, precum şi îngrijitorii
informali nu au calitatea de furnizor de servicii sociale şi sunt supuse controlului în condiţiile art. 35
din legea menţionată.

(1)Pentru a acorda servicii sociale pe teritoriul României, furnizorii de servicii sociale, indiferent de
forma lor juridică, trebuie acreditaţi în condiţiile legii.
(2)Serviciile sociale, indiferent dacă sunt acordate de furnizori de servicii sociale publici sau privaţi,
pot funcţiona pe teritoriul României numai dacă sunt licenţiate în condiţiile legii.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (2), serviciile publice de asistenţă socială acreditate pot derula
activităţile cuprinse în pachetul minim de asistenţă socială, fără deţinerea licenţei de funcţionare
pentru acest tip de serviciu, pe durată nedeterminată, cu respectarea cerinţelor referitoare la existenţa
personalului de specialitate.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (2), formele de exercitare independentă ale profesiei de
asistent social pot derula activităţi de identificare, evaluare şi elaborare a planului de intervenţie, pe
durată nedeterminată, fără deţinerea licenţei de funcţionare.
(5)Sunt exceptate de la obligaţia deţinerii licenţei de funcţionare serviciile sociale cu caracter
secundar sau auxiliar, acordate în cadrul altor servicii de interes public, în vederea respectării unor
drepturi fundamentale, prevăzute la art. 53 alin. (2).
(6)Pentru respectarea principiului complementarităţii şi al abordării integrate, în situaţia
prevăzută la alin. (5), în actele normative prin care se reglementează funcţionarea acestor
servicii sociale şi/sau asigurarea calităţii în prestarea lor sunt incluse prevederi pentru
asigurarea caracterului integrat al acestora, respectiv:
a)angajarea/contractarea asistentului social, ca personal auxiliar;
b)comunicarea/încheierea de protocoale cu serviciul public de asistenţă socială.
SECŢIUNEA 3:Organizarea şi administrarea serviciilor sociale

Responsabilitatea dezvoltării, administrării şi acordării serviciilor sociale este partajată astfel:
a)elaborarea politicilor publice, programelor şi strategiilor naţionale în domeniu, reglementarea,
coordonarea şi controlul aplicării lor, precum şi evaluarea şi monitorizarea calităţii serviciilor sociale
sunt în responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice centrale;
b)organizarea, administrarea şi acordarea serviciilor sociale sunt în responsabilitatea autorităţilor
administraţiei publice locale, atribuţii ce pot fi contractate către sectorul neguvernamental, instituţiile
de cult, alte persoane fizice şi juridice de drept public sau privat, în condiţiile legii;
c)finanţarea serviciilor sociale în condiţiile legii este în responsabilitatea autorităţilor administraţiei
publice locale şi se asigură din veniturile proprii ale bugetului local, din bugetul de stat, precum şi
din alte surse.

(1)Furnizarea serviciilor sociale se realizează la nivelul comunităţii.
(2)Furnizarea serviciilor sociale are la bază planul de intervenţie realizat în baza evaluării iniţiale a
nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup.
(3)Serviciile publice de asistenţă socială asigură activităţile prevăzute la alin. (2) prin asistenţii
sociali angajaţi în structurile proprii sau, în lipsa acestora, pot achiziţiona serviciile acordate de
asistenţii sociali înregistraţi cu cabinete individuale sau societăţi civile profesionale de asistenţă
socială, în baza unui contract de prestări servicii încheiat cu respectarea legislaţiei privind achiziţiile
publice.
(4)În situaţia în care, din cauze obiective, nu se pot angaja asistenţi sociali sau nu se pot achiziţiona
serviciile acestora, serviciile publice de asistenţă socială pot angaja tehnicieni asistenţă socială pentru
realizarea activităţilor de identificare şi, după caz, pentru participarea la evaluarea nevoilor
persoanelor care solicită acordarea de beneficii de asistenţă socială şi servicii sociale.
(5)În situaţia prevăzută la alin. (4), serviciul public de asistenţă socială va continua permanent
demersurile de angajare sau contractare a unui asistent social.
(6)Activitatea tehnicianului asistenţă socială este coordonată de asistentul social şi acoperă
activităţile specifice ocupaţiei prevăzute în standardul ocupaţional, în principal:
a)oferă informaţii despre serviciul de asistenţă socială comunitară şi despre alte servicii de interes
public necesare pentru soluţionarea situaţiilor de dificultate şi asistă beneficiarul în procesul de
accesare a acestora;
b)administrează şi implementează programe de asistenţă socială şi servicii comunitare şi asistă
persoanele pentru rezolvarea problemelor personale şi sociale, inclusiv prin însoţirea acestora la
întâlnirea cu alţi specialişti sau servicii;
c)participă la realizarea evaluării prin analizarea, verificarea, inclusiv prin activitate în teren,
obţinerea de documente şi informaţii necesare asistentului social în realizarea diagnozei sociale;
d)acţionează ca persoană de contact pentru beneficiari şi membrii familiei acestora, în lipsa
asistentului social;
e)participă, după caz, sub coordonarea/împreună cu asistentul social la intervenţii care presupun
punerea în aplicare a măsurilor de urgenţă pentru asigurarea siguranţei persoanelor vulnerabile;
f)întocmeşte rapoarte de vizită, de întâlnire, completează fişe de observaţie, note telefonice, sinteze şi
analize necesare în activitatea de monitorizare şi raportare.
(7)Furnizorii publici de servicii sociale pot asigura coordonarea tehnicianului asistenţă socială
de către asistentul social, în funcţie de resursele de care dispun, prin una din următoarele
forme/opţiuni:
a)prin încheierea de contracte de prestări de servicii pentru activitatea de coordonare, în condiţiile
legii;
b)de către un asistent social angajat sau contractat în cadrul acordurilor de cooperare pentru
organizarea şi exercitarea unor activităţi în scopul realizării unor atribuţii stabilite prin lege
autorităţilor administraţiei publice locale, la nivelul structurilor judeţene cu personalitate juridică ale
structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale recunoscute ca fiind de utilitate
publică sau prin asociaţii de dezvoltare intercomunitară înfiinţate potrivit legii, cu respectarea
modelului-cadru al Acordului de cooperare pentru organizarea şi exercitarea unor activităţi în scopul
realizării unor atribuţii stabilite prin lege autorităţilor administraţiei publice locale, aprobat prin
Ordinul ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului finanţelor publice nr. 232/2.477/2010
;
c)de către un asistent social din cadrul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din
subordinea consiliului judeţean, în cadrul contractelor de parteneriat pentru cofinanţarea serviciilor
sociale care funcţionează în mediul rural şi în localităţi defavorizate.
(8)Obiectul-cadru al contractului de prestări de servicii pentru activităţile realizate de către asistenţii
sociali prin formele independente de exercitare a profesiei, prevăzut la alin. (3), pentru prestarea de
servicii ca asistent social în relaţie cu furnizorii de servicii sociale, precum şi pentru activitatea de
coordonare prevăzută la alin. (7) se aprobă prin ordin al ministrului muncii şi solidarităţii sociale, în
baza propunerii Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali din România.
(9)Dovada existenţei cauzelor obiective prevăzute la alin. (4) este îndeplinită în situaţia în care, după
organizarea concursului pentru ocuparea postului, cu respectarea regulilor de publicitate a
concursului prevăzute de legislaţia în vigoare şi a obligaţiei de a trimite documentele aferente
concursului şi Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali din România, furnizorul de servicii sociale
nu a putut angaja un asistent social sau nu a putut încheia un contract de prestări de servicii cu un
cabinet individual de asistenţă socială.
(10)Furnizorii de servicii sociale pot încheia contracte de voluntariat, potrivit prevederilor Legii nr.
78/2014 privind reglementarea activităţii de voluntariat în România, cu modificările ulterioare,
precum şi contracte de internship, cu respectarea prevederilor Legii nr. 176/2018 privind
internshipul, cu completările ulterioare.
(11)Autorităţile administraţiei publice locale pot acorda facilităţi şi stimulente în natură şi/sau bani
pentru angajarea asistenţilor sociali şi a tehnicienilor asistenţă socială în cadrul serviciului public de
asistenţă socială, stabilite prin hotărâre a consiliului local/judeţean/general al municipiului Bucureşti.

(1)Serviciile sociale acordate şi administrate de către autorităţile administraţiei publice locale se
înfiinţează prin hotărâre a consiliului local şi pot fi organizate ca structuri cu sau fără personalitate
juridică.
(2)Structurile publice cu personalitate juridică sunt organizate ca instituţii de asistenţă socială
conduse de un director, sprijinit de un consiliu consultativ compus din reprezentanţi ai beneficiarilor
şi ai partenerilor sociali din unitatea administrativ-teritorială respectivă.
(3)Structurile publice fără personalitate juridică se organizează ca unităţi de asistenţă socială în
cadrul aparatului de specialitate al primarului, precum şi în cadrul serviciului public de asistenţă
socială din subordinea consiliilor judeţene, consiliilor locale ale municipiilor şi oraşelor, consiliilor
locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(4)În scopul realizării unui management eficient, în cazul unităţilor de asistenţă socială,
responsabilitatea privind coordonarea şi administrarea resurselor umane şi materiale aferente
serviciului respectiv poate fi delegată şefului unităţii.
(5)Instituţiile şi unităţile de asistenţă socială funcţionează sub denumiri diverse, cum ar fi: centre de
zi sau rezidenţiale, locuinţe protejate şi unităţi protejate, complexuri multifuncţionale sau complexuri
de servicii, cantine sociale, servicii mobile de distribuţie a hranei etc.
(6)În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii minorităţilor naţionale fie au o pondere de
peste 20% din numărul total al locuitorilor, fie numără cel puţin 5.000 de cetăţeni, prin grija
autorităţilor administraţiei publice locale, instituţiile şi unităţile de asistenţă socială asigură şi
personal cunoscător al limbii minorităţilor naţionale respective, cu respectarea celorlalte prevederi
din fişa postului.

(1)Serviciile sociale înfiinţate de furnizorii publici şi privaţi se organizează la nivel teritorial
astfel:
a)servicii sociale de interes local, adresate beneficiarilor care trăiesc şi locuiesc pe raza teritorială a
comunei, oraşului, municipiului, respectiv a sectoarelor municipiului Bucureşti;
b)servicii sociale de interes judeţean, adresate beneficiarilor care trăiesc şi locuiesc pe raza teritorială
a judeţului.
c)servicii sociale de interes intercomunitar, adresate beneficiarilor din mai multe unităţi
administrativ-teritoriale.
(2)Pentru serviciile sociale prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c), înfiinţarea, organizarea şi finanţarea
acestora au la bază un contract de parteneriat între unităţile administrativ-teritoriale care se aprobă
prin hotărâri ale consiliilor judeţene sau locale partenere.
(3)Prevederile alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul serviciilor sociale de interes local
care se adresează beneficiarilor din mai multe comune, oraşe şi municipii din cadrul aceluiaşi judeţ
ori sectoare ale municipiului Bucureşti, iar contractele de parteneriat se aprobă prin hotărârile
consiliilor locale partenere.
(3¹)În aplicarea prevederilor alin. (2) şi (3), serviciile sociale pot fi furnizate în comun prin
asociaţiile de dezvoltare intercomunitară înfiinţate în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.
(4)În vederea înfiinţării, organizării şi finanţării serviciilor sociale, autorităţile administraţiei publice
locale se pot asocia şi cu furnizori privaţi de servicii sociale, în condiţiile legii.
(4¹)Pentru încheierea de protocoale de colaborare cu furnizorii privaţi de servicii sociale, autorităţile
administraţiei publice locale aplică o procedură de selecţie a acestora, cu respectarea cadrului legal în
domeniul achiziţiilor publice.
(5)Autorităţile administraţiei publice locale vor asigura informarea beneficiarilor cu privire la
serviciile oferite de furnizorii privaţi de servicii sociale.

(1)Serviciile sociale înfiinţate de furnizorii de servicii sociale, publici sau privaţi, se organizează la
nivel teritorial în condiţiile prevăzute la art. 42 alin. (1), cu respectarea prevederilor Nomenclatorului
serviciilor sociale prevăzut la art. 34 şi a standardelor minime de calitate.
(2)La nivel naţional se organizează un sistem de evidenţă a serviciilor sociale care cuprinde datele şi
informaţiile referitoare la serviciile sociale.
(3)Modalitatea de organizare, administrare şi funcţionare a sistemului de evidenţă prevăzut la alin.
(2) se aprobă prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale.
SECŢIUNEA 4:Procesul de acordare a serviciilor sociale

(1)Serviciile sociale se acordă la cererea persoanei sau, după caz, a reprezentantului său legal,
precum şi din oficiu.
(2)Cererea pentru acordarea de servicii sociale ca măsură de asistenţă socială se adresează serviciului
public de asistenţă socială pe a cărui rază administrativ-teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa
persoana solicitantă.
(3)Formularul cererii de servicii sociale acordate ca măsură de asistenţă socială se aprobă prin
hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Familiei,
Tineretului şi Egalităţii de Şanse.
(4)
Aprobarea sau respingerea cererii se face prin dispoziţie scrisă a primarului/directorului executiv/
general al serviciului public de asistenţă socială, organizat ca instituţie publică cu personalitate
juridică, în maximum 5 zile de la finalizarea/actualizarea planului de intervenţie/planului de servicii
sociale, conform prevederilor art. 47 alin. (3) şi art. 49 alin. (2).
(5)Persoanele beneficiare de servicii sociale sunt înregistrate în sistemul Registrul naţional de
evidenţă a persoanelor beneficiare de servicii sociale, parte din sistemul integrat informatic de
asistenţă socială.
(6)Registrul naţional de evidenţă a persoanelor beneficiare de servicii sociale cuprinde traseul
instituţional al beneficiarilor, situaţia beneficiarilor în timp real la un anumit serviciu social, precum
şi date cu privire la managerul de caz şi aparţinători/reprezentanţi legali; Registrul naţional de
evidenţă a persoanelor beneficiare de servicii sociale conţine informaţii privind modalitatea de
asigurare a finanţării, sursa/sursele de finanţare, contractele de finanţare/contribuţie a beneficiarului/
aparţinătorului/reprezentantului legal, după caz, subvenţie de la bugetul de stat, finanţare privată.
Durata de stocare, modalităţile de ştergere a datelor personale după expirarea perioadei de stocare se
stabilesc prin legile speciale, cu respectarea prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679 al
Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016, precum şi a celorlalte acte normative
aplicabile protecţiei datelor.
(7)Registrul naţional de evidenţă a persoanelor beneficiare de servicii sociale este interoperabil cu
Registrul electronic unic al serviciilor sociale şi alte registre în cadrul sistemului integrat informatic
de asistenţă socială şi, după caz, alte registre naţionale.
(8)Prevederile art. 17 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
(9)Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale poate fi adresată şi direct unui furnizor privat de
servicii sociale, situaţie în care, dacă se încheie un contract de prestări de servicii cu persoana
solicitantă, furnizorul are obligaţia de a informa, în scris, autoritatea administrativ-teritorială pe a
cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa beneficiarul serviciului social respectiv şi de a
înregistra informaţiile în Registrul naţional de evidenţă a persoanelor beneficiare de servicii sociale.

(1)Acordarea serviciilor sociale se realizează în baza unui contract de servicii sociale, încheiat între
furnizorul de servicii sociale şi beneficiar sau, după caz, reprezentantul legal al acestuia, potrivit
modelului aprobat prin ordinul comun prevăzut la alin. (5).
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), serviciile sociale acordate în regim de urgenţă şi serviciile
de asistenţă comunitară pentru combaterea sărăciei şi prevenirea excluziunii sociale pot fi acordate
fără contract de servicii sociale, caz în care evidenţa beneficiarilor se realizează pe liste de prezenţă
sau, după caz, anonim.
(3)Furnizorul de servicii sociale cu care beneficiarul a încheiat contractul de servicii sociale are
obligaţia de a informa, în scris, serviciul public de asistenţă socială pe a cărui rază administrativteritorială
îşi are domiciliul sau reşedinţa beneficiarul cu privire la încheierea contractelor de servicii
sociale, stadiul implementării planului de servicii sociale şi scoaterea din evidenţă a cazului.
(4)Pe baza informaţiilor privind încheierea contractelor de servicii sociale şi a rapoartelor privind
stadiul implementării planului de servicii sociale, serviciul public de asistenţă socială în a cărui rază
teritorială locuieşte beneficiarul monitorizează serviciile sociale acordate ca măsură de asistenţă
socială şi fundamentează bugetul necesar finanţării acestora.
(5)Modelul contractului de servicii sociale, al informărilor şi rapoartelor prevăzute la alin. (3) şi (4),
procedura de fundamentare a bugetului necesar, potrivit prezentei legi şi legislaţiei speciale, precum
şi indicatorii pentru monitorizarea serviciilor sociale acordate ca măsură de asistenţă socială se
aprobă prin ordin comun al ministrului muncii şi solidarităţii sociale şi al ministrului familiei,
tineretului şi egalităţii de şanse.

Procesul de acordare a serviciilor sociale are următoarele etape obligatorii:
a)evaluarea iniţială, informarea beneficiarului asupra drepturilor şi obligaţiilor şi elaborarea planului
de intervenţie;
b)evaluarea complexă şi întocmirea planului de intervenţie/de acordare a serviciilor sociale;
c)stabilirea dreptului la asistenţă socială şi a bugetului personal;
d)întocmirea şi semnarea contractului de servicii sociale, care are anexat planul de acordare a
serviciilor sociale, respectiv întocmirea documentelor de evidenţă a beneficiarilor;
e)implementarea planului de intervenţie/planului de acordare a serviciilor sociale;
f)monitorizarea şi evaluarea acordării serviciilor sociale;
g)evaluarea finală şi încheierea furnizării serviciilor sociale.

(1)Evaluarea iniţială şi planul de intervenţie sunt realizate de asistentul social din cadrul serviciului
public de asistenţă socială.
(2)Evaluarea iniţială are drept scop identificarea nevoilor individuale şi familiale, în baza cărora este
elaborat planul de intervenţie.
(3)Planul de intervenţie realizat în condiţiile alin. (2) şi, după caz, revizuit pe baza rezultatelor
evaluării detaliate/complexe se adresează persoanei şi familiei acesteia şi, după caz, furnizorului de
servicii sociale şi cuprinde măsurile de asistenţă socială, respectiv serviciile sociale recomandate
pentru soluţionarea situaţiilor de nevoie sau risc social identificate, serviciile sociale/alocaţia pentru
servicii sociale şi beneficiile de asistenţă socială la care persoana are dreptul.
(4)În cadrul procesului de evaluare iniţială, persoana primeşte gratuit informaţiile referitoare la
riscurile sociale şi drepturile de protecţie socială de care poate beneficia, precum şi, după caz,
consilierea necesară în vederea depăşirii situaţiilor de dificultate.
(5)Evaluarea iniţială poate avea în vedere inclusiv realizarea diagnozei sociale la nivelul grupului şi
comunităţii şi elaborarea planului de servicii comunitare.
(6)Instituţiile publice, furnizorii de servicii sociale, publici sau privaţi, precum şi alte structuri
publice sau private au obligaţia de a răspunde la solicitările asistentului social şi de a-i oferi sprijinul
necesar în procesul de evaluare, în vederea stabilirii dreptului la asistenţă socială.
(7)În exercitarea atribuţiei de evaluare în vederea stabilirii dreptului la asistenţă socială, asistentul
social este apărat de orice ingerinţă de natură să îi influenţeze libertatea de apreciere şi de decizie sau
de alte influenţe care pot îngrădi realizarea anchetei sociale.
(8)Coordonarea şi integrarea tuturor activităţilor prevăzute în planul de intervenţie revin asistentului
social care a realizat evaluarea iniţială şi a elaborat şi revizuit, după caz, planul de intervenţie.

(1)În condiţiile în care evaluarea iniţială evidenţiază existenţa unor nevoi speciale, asistentul social
solicită participarea unei echipe interdisciplinare şi/sau implicarea altor instituţii, în vederea realizării
evaluării integrate/complexe.
(2)Asistentul social şi personalul de specialitate din cadrul echipelor interdisciplinare prevăzute la
alin. (1), în activitatea de evaluare desfăşurată, utilizează instrumente şi tehnici standardizate,
specifice domeniului propriu de activitate.

(1)Rezultatul evaluării complexe se comunică, în scris, în toate cazurile, în termen de 10 zile
lucrătoare, de la data întocmirii documentului, serviciului public de asistenţă socială care a efectuat
evaluarea iniţială.
(2)Pe baza rezultatelor evaluării complexe, serviciul public de asistenţă socială din subordinea
autorităţilor administraţiei publice locale completează sau, după caz, revizuieşte planul de
intervenţie, în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii rezultatului evaluării potrivit alin. (1).
(3)Derularea procesului de evaluare complexă, precum şi beneficiile şi serviciile la care au dreptul
beneficiarul şi familia acestuia sunt prevăzute în legile speciale.

(1)[textul din Art. 50, alin. (1) din capitolul III, sectiunea 4 a fost abrogat la 21-apr-2024 de Art. III,
punctul 51. din Legea 100/2024]
(2)În urma evaluării complexe se elaborează un plan individualizat de îngrijire şi asistenţă
care, pentru a fi eficient şi implementabil, trebuie să ţină cont de aspecte privind:
a)motivaţia persoanei sau a reprezentantului legal al acesteia de a solicita autorităţilor statului
asistenţă şi îngrijire;
b)motivaţia persoanei de a participa activ la programele, măsurile de intervenţie şi serviciile sociale
recomandate;
c)consecinţele negative asupra persoanei în cazul neacordării serviciilor sociale necesare;
d)percepţia proprie privind capacitatea funcţională, performanţele şi resursele;
e)capacitatea reţelei informale constituite din persoanele prevăzute la art. 52 alin. (2) lit. b) de a
acorda servicii sociale;
f)nevoile de suport ale personalului de asistenţă şi îngrijire formală şi informală;
g)existenţa serviciilor sociale în comunitate, modul în care acestea pot răspunde nevoilor persoanei,
precum şi posibilitatea de acces a beneficiarului la serviciul respectiv.
(3)Pe baza rezultatelor evaluării complexe, beneficiarului i se prezintă lista furnizorilor acreditaţi de
servicii existenţi, care pot acoperi total sau parţial nevoile identificate. Beneficiarul are dreptul să
aleagă în mod liber dintre furnizorii de servicii acreditaţi.

(1)Furnizarea serviciilor sociale se realizează în baza planului de intervenţie sau, după caz, a planului
individualizat de asistenţă şi îngrijire, elaborat de asistentul social angajat sau contractat de furnizorul
de servicii sociale, cu acordul şi participarea beneficiarului sau, după caz, a reprezentantului legal al
acestuia.
(2)În vederea monitorizării eficienţei serviciilor sociale furnizate, precum şi pentru stabilirea
continuării intervenţiei sau scoaterii din evidenţă a cazului, situaţia beneficiarului se reevaluează
periodic, în condiţiile prevăzute de legislaţia specială.
(3)Serviciul public de asistenţă socială şi furnizorii de servicii sociale, publici şi privaţi, au obligaţia
respectării etapelor procesului de acordare a serviciilor sociale, conform prezentei secţiuni, şi a
asigurării personalului de specialitate, conform prevederilor standardelor minime de calitate.

[textul din Art. 52 din capitolul III, sectiunea 4 a fost abrogat la 21-apr-2024 de Art. III, punctul 53.
din Legea 100/2024]

(1)Măsurile de prevenire şi combatere a sărăciei şi riscului de excluziune socială se înscriu în cadrul
general de acţiuni multidimensionale ale procesului de incluziune socială prin care se asigură
oportunităţile şi resursele necesare pentru participarea persoanelor vulnerabile în mod deplin la viaţa
economică, socială şi culturală a societăţii, precum şi la procesul de luare a deciziilor care privesc
viaţa şi accesul lor la drepturile fundamentale.
(2)Pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi a riscului de excluziune socială, prin politicile
publice iniţiate, statul instituie măsuri de sprijin conform nevoilor particulare ale persoanelor,
familiilor şi grupurilor defavorizate, în vederea respectării unor drepturi fundamentale,
respectiv:
a)accesul la educaţie, prin acordarea de burse şi alte forme de sprijin material pentru elevii din
învăţământul preuniversitar de stat şi studenţii din învăţământul superior de stat, prin accesul gratuit
în internate şcolare/cămine studenţeşti, combaterea segregării şcolare şi implementarea principiului
incluziunii, în conformitate cu prevederile Legii învăţământului preuniversitar nr. 198/2023, cu
modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii învăţământului superior nr. 199/2023, cu
modificările şi completările ulterioare;
b)accesul la servicii de asistenţă medicală şi servicii de sănătate publică, potrivit prevederilor Legii
nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, şi la servicii de asistenţă medicală comunitară, conform prevederilor Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 18/2017 privind asistenţa medicală comunitară, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 180/2017, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii
Guvernului nr. 324/2019 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea, funcţionarea
şi finanţarea activităţii de asistenţă medicală comunitară;
c)participarea pe piaţa muncii, prin facilităţi prevăzute de Legea nr. 76/2002 privind sistemul
asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările
ulterioare;
d)accesul la locuinţe sociale, potrivit prevederilor Legii locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, şi, după caz, la locuinţe sociale adaptate.
(3)Armonizarea politicilor destinate cunoaşterii, prevenirii şi combaterii situaţiilor care determină
sărăcia şi riscul de excluziune socială se realizează în cadrul mecanismului naţional pentru
promovarea incluziunii sociale, constituit conform legii, cu participarea autorităţilor administraţiei
publice centrale şi locale şi a reprezentanţilor organizaţiilor societăţii civile.
(4)În cadrul acţiunilor multidimensionale ale procesului de incluziune socială se înscriu şi activităţile
din domeniul economiei sociale, orientate spre generarea sau asigurarea de locuri de muncă pentru
persoanele prevăzute la alin. (1). Organizarea şi funcţionarea sectorului economiei sociale se
reglementează prin lege specială.

(1)În scopul prevenirii sau limitării unor situaţii de dificultate şi combaterii sărăciei şi excluziunii
sociale a copiilor, familiilor şi persoanelor care nu dispun de resursele necesare pentru satisfacerea
unui nivel minim de trai şi pentru asigurarea accesului la unele drepturi fundamentale, respectiv
dreptul la locuinţă, la educaţie, la asistenţă medicală, la servicii pentru creşterea şanselor de ocupare
a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, serviciul public de asistenţă socială din comune, oraşe,
municipii şi sectoarele municipiului Bucureşti asigură pachetul minim de asistenţă socială definit la
art. 6 lit. ss).
(2)Responsabilitatea asigurării pachetului minim de asistenţă socială definit la art. 6 lit. ss) este în
sarcina autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi
şi ale legilor speciale.
(3)Nivelul minim de trai reprezintă limita exprimată în lei care asigură următoarele nevoi de bază:
hrană, îmbrăcăminte, igienă personală, menţinerea şi salubrizarea locuinţei şi se calculează în raport
cu pragul sărăciei conform metodologiei utilizate la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene.

(1)Beneficiile de asistenţă socială pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi riscului de excluziune
socială sunt destinate asigurării mijloacelor financiare minime necesare traiului zilnic, precum şi
suplimentării veniturilor sau mijloacelor persoanei ori familiei aflate în situaţia prevăzută la art. 54
alin. (1) şi se bazează pe testarea mijloacelor de trai.
(2)Beneficiile de asistenţă socială acordate pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi riscului de
excluziune socială sunt cele prevăzute la art. 11.
(3)[textul din Art. 55, alin. (3) din capitolul IV, sectiunea 1 a fost abrogat la 21-apr-2024 de Art. III,
punctul 57. din Legea 100/2024]

(1)Serviciul public de asistenţă socială asigură pachetul minim de asistenţă socială, cu respectarea
standardelor de calitate şi a standardelor de cost pentru activitatea serviciului public de asistenţă
socială.
(2)Serviciile prevăzute la alin. (1) se acordă în baza planului de intervenţie elaborat potrivit
prevederilor art. 47 şi a programelor de acţiune comunitară prevăzute la art. 35 alin. (2).
(3)La nivelul unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, în baza strategiilor locale de dezvoltare a
fiecărei unităţi/subdiviziuni administrativ-teritoriale, aprobate prin hotărâre a consiliului local/
judeţean, se semnează protocoale de colaborare între serviciul public de asistenţă socială/primărie,
inspectoratul şcolar judeţean, direcţia judeţeană de sănătate publică/a municipiului Bucureşti,
serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor, agenţia judeţeană pentru ocuparea forţei de
muncă/a municipiului Bucureşti, agenţia judeţeană pentru plăţi şi inspecţie socială/a municipiului
Bucureşti.
(4)Modelul-cadru al protocolului prevăzut la alin. (3) se aprobă prin ordin comun al ministrului
muncii şi solidarităţii sociale, al ministrului familiei, tineretului şi egalităţii de şanse, al ministrului
educaţiei şi al ministrului sănătăţii.
(5)Standardele de calitate şi standardele de cost pentru activitatea serviciului public de asistenţă
socială, prevăzute la alin. (1), se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului
Muncii şi Solidarităţii Sociale şi a Ministerului Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse.

Serviciile sociale adresate persoanelor fără adăpost au drept scop asigurarea de găzduire pe perioadă
determinată, asociată cu acordarea unor servicii de consiliere şi de reinserţie sau reintegrare socială,
în concordanţă cu nevoile individuale identificate.

(1)Autorităţile administraţiei publice locale au responsabilitatea înfiinţării, organizării şi administrării
serviciilor sociale pentru persoanele fără adăpost.
(2)Pentru persoanele care trăiesc în stradă, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a
înfiinţa pe raza lor teritorială servicii sociale adecvate şi adaptate nevoilor acestora.
(3)Pentru situaţii de urgenţă - temperaturi foarte scăzute/foarte ridicate, calamităţi, autorităţile
administraţiei publice locale au obligaţia de a organiza adăposturi.
*) O.U.G. 32/2020 art. XV:
(1)În aplicarea prevederilor art. 4 alin. (4) lit. d) din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de
urgenţă pe teritoriul României şi a prevederilor art. 28, 58 şi art. 112 alin. (3) lit. c) din Legea
asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, autorităţile administraţiei
publice locale pot dispune următoarele măsuri:
a)contractarea sau angajarea unor specialişti definiţi de art. 121 din Legea nr. 292/2011, cu
modificările şi completările ulterioare, pentru acordarea serviciilor de asistenţă socială, consiliere
psihologică, consiliere juridică, acordate prin telefon sau prin alte mijloace electronice;
b identificarea de spaţii pentru izolarea persoanelor fără adăpost, în situaţia în care în adăposturile
existente nu pot fi implementate regulile de prevenire a infecţiei cu coronavirusul SARS-CoV-2, în
special cele referitoare la păstrarea distanţei sociale minime prevăzute;
c)încheierea de contracte de voluntariat pentru implementarea serviciilor de sprijin acordate
persoanelor izolate la domiciliu sau celor care au restricţii de deplasare.
(2)Activităţile prevăzute la alin. (1) se finanţează din bugetele locale ale unităţilor/subdiviziunilor
administrativ-teritoriale şi de la bugetul de stat.

(1)Serviciile sociale adresate persoanelor care trăiesc în stradă pot fi organizate ca:
a)echipe mobile de intervenţie în stradă sau servicii de tip ambulanţă socială;
b)adăposturi de noapte;
c)centre rezidenţiale cu găzduire pe perioadă determinată.
(2)Autorităţile administraţiei publice locale asigură servicii de găzduire pe perioadă determinată şi/
sau de facilitare a accesului la o locuinţă socială, locuinţă socială adaptată, în scopul prevenirii şi
combaterii riscului ca persoanele fără adăpost, aşa cum sunt definite la art. 6 lit. z), să trăiască în
stradă.
(3)În accesarea serviciilor prevăzute la alin. (2) au prioritate tinerii cu risc de marginalizare socială,
inclusiv tinerii care au beneficiat de măsuri de protecţie specială, potrivit legii, cei care nu au
posibilitatea reintegrării/integrării în familie şi au părăsit sistemul de protecţie a copilului şi
persoanele care se află în instituţii sau penitenciare de unde urmează ca, în termen de două luni, să fie
externate, respectiv eliberate şi nu au domiciliu ori reşedinţă.

(1)Pentru persoanele care trăiesc în stradă serviciile sociale se acordă gratuit sau, după caz, contra
unei contribuţii modice din partea beneficiarului.
(2)Calculul şi nivelul contribuţiei beneficiarului, prevăzute la alin. (1), se stabilesc de către furnizorul
public sau privat care administrează serviciile.

(1)Persoanele fără venituri sau cu venituri reduse beneficiază de masă acordată de restaurante
sociale/cantine sociale sau de alimente acordate de alte servicii de acordare a hranei.
(2)Restaurantele şi cantinele sociale acordă masă caldă şi rece şi, după caz, aprovizionare cu produse
alimentare, gratuit sau contra cost, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 208/1997 privind cantinele de
ajutor social.

(1)Victimele traficului de persoane beneficiază de servicii sociale acordate pentru facilitarea
reintegrării/ reinserţiei sociale a acestora.
(2)Serviciile sociale acordate victimelor traficului de persoane sunt acordate în sistem integrat cu alte
măsuri de protecţie prevăzute de legislaţia specială şi sunt gratuite.

Serviciile sociale destinate victimelor traficului de persoane pot fi:
a)centrele rezidenţiale cu găzduire pe perioadă determinată care asigură asistenţă, îngrijire şi
protecţie;
b)centre de zi care asigură în principal informare, consiliere, sprijin emoţional şi social în scopul
reabilitării şi reintegrării sociale;
c)servicii integrate de asistenţă specializată care constau în servicii de asistenţă socială şi
psihologică, legală, educaţională, profesională, vocaţională şi/sau de găzduire temporară.

(1)Persoanele private de libertate, aflate în custodia sistemului penitenciar, în vederea asigurării
reintegrării lor sociale beneficiază gratuit de servicii sociale de consiliere educaţională, socială şi
psihologică, acordate la nivelul aşezămintelor de deţinere, în sistem integrat cu activităţile şi
programele educative, psihologice şi de asistenţă socială, de instruire şcolară şi formare profesională
desfăşurate în cadrul acestora.
(2)Furnizarea serviciilor de educaţie, consiliere psihologică şi asistenţă socială în cadrul
aşezămintelor de deţinere se realizează de către personalul specializat al acestora, cu participarea
consilierilor de probaţiune ori a furnizorilor publici sau privaţi de servicii sociale.
(3)Pe perioada detenţiei, persoana privată de libertate beneficiază de consiliere privind accesarea
serviciilor sociale existente în comunitatea în care aceasta va avea domiciliul sau reşedinţa după
eliberare.
(4)În primele 30 de zile de la data eliberării din penitenciar, dar nu mai mult de 2 ani după eliberarea
din penitenciar, pentru persoanele eliberate care nu au adăpost, nu au un loc de muncă şi venituri
stabile şi nici reţea de suport familial/comunitar, autorităţile administraţiei publice locale, prin
colaborare interinstituţională, organizează servicii publice integrate pentru asigurarea găzduirii
temporare, servicii de informare, consiliere şi de reintegrare socială, în etapa post-detenţie, precum şi
pentru facilitarea accesului la programe de formare profesională.
SECŢIUNEA 2:Asistenţa socială a copilului şi a familiei

(1)Copilul are dreptul la protecţie şi asistenţă în realizarea şi exercitarea deplină a drepturilor lui, în
condiţiile legii.
(2)Asigurarea creşterii şi dezvoltării copilului se află în responsabilitatea părinţilor.
(3)Exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să asigure bunăstarea materială
şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea şi menţinerea relaţiilor personale cu acesta, prin
asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale.
(4)Părinţii copilului au dreptul să primească asistenţa de specialitate în vederea îngrijirii, creşterii şi
educării acestuia, precum şi să fie informaţi asupra drepturilor şi obligaţiilor lor.

(1)Statul asigură protecţia copilului şi garantează respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea
specifică realizată de autorităţile/instituţiile publice cu atribuţii în domeniu.
(2)Copilul are dreptul să fie crescut alături de părinţii săi în condiţii care să-i permită dezvoltarea
fizică, mentală, spirituală, morală şi socială.
(3)Copilul are dreptul de a beneficia de măsuri de asistenţă socială, în funcţie de situaţia sa personală
şi de situaţia socio-economică a familiei sau a persoanelor în întreţinerea cărora se află.
(4)Pentru realizarea obligaţiilor ce le revin faţă de copil, autorităţile administraţiei publice centrale şi
locale susţin familia prin acordarea de beneficii de asistenţă socială, precum şi prin asigurarea de
servicii sociale.
(5)Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc
copiii, întreprinse de stat, precum şi de orice persoană fizică sau juridică, publică ori privată.
(6)În situaţia în care părintele/reprezentantul legal se foloseşte de copil pentru a apela la mila
publicului, cerând ajutor financiar sau material, precum şi în situaţia în care copilul a fost victima
abuzului/neglijării/exploatării/traficului exercitat de părinte/reprezentant legal, serviciul public de
asistenţă socială organizat în subordinea consiliului judeţean/consiliilor locale ale sectoarelor
municipiului Bucureşti iniţiază, în momentul constatării faptei, demersurile necesare instituirii
măsurilor de protecţie specială prevăzute de lege.

Măsurile de asistenţă socială pentru familie nu sunt acordate pentru compensarea sarcinilor specifice
acesteia, ci ca forme de sprijin destinate, în principal, menţinerii copilului în familie şi depăşirii unei
situaţii de dificultate, reconcilierii vieţii de familie cu viaţa profesională, încurajării ocupării pe piaţa
muncii.

(1)Beneficiile de asistenţă socială în bani destinate copilului şi familiei pot fi acordate sub formă de
alocaţii, indemnizaţii, stimulente financiare, facilităţi fiscale şi alte facilităţi de natură financiară, în
condiţiile legii.
(2)Alocaţiile, indemnizaţiile şi stimulentele cuprind:
a)alocaţii pentru copii destinate copilului din familie şi copilului lipsit temporar sau definitiv de
ocrotirea părinţilor, cum ar fi: alocaţia de stat, alocaţia de plasament şi alte alocaţii acordate în
condiţiile legii;
b)alocaţii, indemnizaţii şi stimulente pentru familie, acordate în raport cu veniturile familiei şi cu
numărul de copii aflaţi în întreţinere cum ar fi: indemnizaţia pentru creşterea copilului, stimulentul de
inserţie, alte alocaţii familiale şi indemnizaţii.

(1)Copilul şi familia beneficiază de servicii sociale diversificate, adaptate nevoilor şi situaţiilor de
dificultate identificate.
(2)[textul din Art. 69, alin. (2) din capitolul IV, sectiunea 2 a fost abrogat la 21-apr-2024 de Art. III,
punctul 67. din Legea 100/2024]
(3)[textul din Art. 69, alin. (3) din capitolul IV, sectiunea 2 a fost abrogat la 21-apr-2024 de Art. III,
punctul 67. din Legea 100/2024]
(4)[textul din Art. 69, alin. (4) din capitolul IV, sectiunea 2 a fost abrogat la 21-apr-2024 de Art. III,
punctul 67. din Legea 100/2024]

(1)Orice copil lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi are dreptul la protecţie
alternativă care constă în instituirea tutelei, măsuri de protecţie specială şi adopţie.
(2)Protecţia specială constă în instituirea măsurii plasamentului şi acordarea de servicii sociale
destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu a
acestuia, acompaniate de beneficiile de asistenţă socială prevăzute de lege.
(3)Deciziile de separare a copilului de părinţii săi sau de limitare a exerciţiului drepturilor părinteşti
sunt precedate obligatoriu de servicii sociale de informare şi consiliere, de terapie şi mediere adresate
părinţilor, precum şi de măsuri de sprijin material şi financiar, dacă este cazul.
(4)Tinerii care au beneficiat de măsuri de protecţie specială şi nu au posibilitatea revenirii în familie,
aflaţi în situaţii de risc de excluziune socială pot beneficia, la cerere, de continuarea acordării unor
măsuri de protecţie specială pe o perioadă determinată, în condiţiile prevăzute de legislaţia specială.
(5)Măsurile de protecţie specială a copilului se stabilesc prin planul individualizat de protecţie,
întocmit, aplicat şi monitorizat de către autorităţile/instituţiile abilitate de lege.

(1)Copilul cu dizabilităţi are dreptul la măsuri de suport şi de îngrijire, adaptate nevoilor sale.
(2)Copilul cu dizabilităţi şi părinţii acestuia, precum şi persoanele cărora le-a fost dat în plasament
sau tutelă, beneficiază de servicii sociale destinate facilitării accesului efectiv şi fără discriminare al
copilului cu dizabilităţi la educaţie, formare profesională, asistenţă medicală, recuperare, pregătire în
vederea ocupării unui loc de muncă, la activităţi recreative, precum şi la orice alte activităţi apte să le
permită deplina integrare socială şi dezvoltare personală.
(3)
Copilul cu dizabilităţi are dreptul la servicii de îngrijire personală, stabilite în baza evaluării sociopsiho-
medicale şi a nevoilor individuale de ajutor pentru realizarea activităţilor uzuale ale vieţii
zilnice.
(4)Copilul cu dizabilităţi pentru care s-a instituit măsura tutelei ori a plasamentului la o familie sau
persoană, dacă la împlinirea vârstei de 18 ani nu urmează o formă de învăţământ ori pregătire
profesională, în condiţiile legii, poate rămâne în grija acestora pe o perioadă de încă 3 ani.
(5)Măsura prevăzută la alin. (4) se aplică la solicitarea tânărului cu dizabilităţi şi cu acordul familiei
sau persoanei la care a fost dat în plasament ori în tutelă.

(1)Copilul care săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde penal beneficiază de măsuri de protecţie
specială, respectiv plasament şi supraveghere specializată, precum şi de servicii sociale destinate
sprijinirii acestuia în procesul de reintegrare socială.
(2)Pe toată durata aplicării măsurilor destinate copilului care săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde
penal, familia acestuia beneficiază de servicii sociale de consiliere şi suport pentru facilitarea
îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de lege pe perioada de supraveghere specializată.

(1)Serviciile sociale din domeniul protecţiei copilului şi familiei au ca principal obiectiv suportul
acordat pentru asigurarea îngrijirii, creşterii, formării, dezvoltării şi educării copilului în cadrul
familiei.
(2)Principalele categorii de servicii sociale sunt:
a)servicii de prevenire a separării copilului de familie;
b)servicii de reconciliere a vieţii de familie cu viaţa profesională;
c)servicii pentru copilul lipsit temporar sau definitiv de părinţii săi;
d)servicii de sprijin pentru familiile aflate în situaţii de dificultate.
e)[textul din Art. 73, alin. (2), litera E. din capitolul IV, sectiunea 2 a fost abrogat la 21-apr-2024 de
Art. III, punctul 69. din Legea 100/2024]
(3)Serviciile sociale prevăzute la alin. (2) pot fi acordate în instituţii/unităţi de asistenţă socială,
respectiv în centre de zi, centre rezidenţiale, precum şi la domiciliul familiei, la domiciliul persoanei
care acordă îngrijire copilului sau în comunitate.

(1)Furnizarea serviciilor sociale pentru copiii aflaţi în sistemul de protecţie specială este gratuită.
(2)În cazul serviciilor sociale prevăzute la art. 73 alin. (2) lit. b), d) şi e), precum şi al altor servicii
sociale destinate copilului din familie, stabilite prin legea specială, părinţii pot suporta o parte din
cheltuielile aferente acestora, achitând o contribuţie stabilită în funcţie de nivelul costului serviciului
pe beneficiar şi de nivelul veniturilor pe membru de familie. Cuantumul contribuţiei, serviciile
oferite, obligaţiile şi drepturile părţilor sunt înscrise în contractul de furnizare de servicii, încheiat
între furnizor şi părinte/reprezentantul legal al copilului.

(1)Prevenirea şi combaterea violenţei în familie constituie o componentă a politicilor de protecţie şi
asistenţă a familiei.
(2)Serviciile sociale destinate victimelor violenţei în familie sunt acordate în sistem integrat cu
celelalte măsuri de protecţie legală, de asigurare a sănătăţii, de prevenire, identificare şi sancţionare a
faptelor de violenţă în familie, prevăzute de legislaţia specială în domeniu.

(1)Autorităţile administraţiei publice locale au responsabilitatea înfiinţării, organizării, administrării
şi furnizării serviciilor sociale destinate prevenirii şi combaterii violenţei domestice şi a violenţei
împotriva femeii.
(2)Pentru asigurarea unor servicii sociale eficiente, autorităţile administraţiei publice locale
colaborează cu alte instituţii şi autorităţi cu competenţe în acest domeniu, precum Direcţia generală
de poliţie a municipiului Bucureşti sau inspectoratele judeţene de poliţie, inspectoratele judeţene de
jandarmi, serviciile deconcentrate ale Ministerului Sănătăţii, instituţiile de învăţământ, serviciile de
medicină legală, în condiţiile legii.
(3)Serviciile sociale dezvoltate în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice şi violenţei
împotriva femeii se adresează cu prioritate victimelor, dar şi agresorilor acestora.

(1)Serviciile sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice şi a violenţei împotriva
femeii pot fi organizate în regim rezidenţial, în regim de zi sau cu program continuu, cu sau fără
personalitate juridică, de interes local sau judeţean.
(2)Serviciile sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice şi a violenţei
împotriva femeii, organizate în regim rezidenţial, cu găzduire pe perioadă determinată, sunt:
a)centre de primire în regim de urgenţă a victimelor violenţei domestice;
b)centre de recuperare pentru victimele violenţei domestice;
c)locuinţe protejate;
d)module de intervenţie şi asistenţă locativă pentru agresori.
(3)Serviciile sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice şi a violenţei
împotriva femeii, organizate în regim de zi, sunt:
a)centre pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice;
b)centre pentru servicii de informare şi sensibilizare a populaţiei;
c)centre de asistenţă destinate agresorilor.
(4)Serviciile sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice şi a violenţei
împotriva femeii, cu program continuu, sunt:
a)servicii de informare şi consiliere pentru victimele violenţei domestice de tip linie telefonică de
urgenţă - help-line;
b)servicii integrate de urgenţă destinate victimelor violenţei sexuale.
(5)Serviciile sociale destinate agresorilor, prevăzute la art. 76 alin. (3), sunt organizate în centre de zi
care au ca obiectiv reabilitarea şi reinserţia socială a acestora, prin asigurarea unor măsuri de educaţie
şi consiliere. În condiţiile legii, centrele pot monitoriza tratamentul adicţiilor.
(6)Serviciile sociale specializate pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice şi a violenţei
împotriva femeii sunt oferite în mod gratuit.

[textul din Art. 78 din capitolul IV, sectiunea 2 a fost abrogat la 21-apr-2024 de Art. III, punctul 74.
din Legea 100/2024]
SECŢIUNEA 3:Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi

(1)Promovarea şi respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi reprezintă o obligaţie pentru
autorităţile statului, pentru toate persoanele juridice de drept public şi privat, precum şi pentru toţi
cetăţenii din România.
(2)Statul, prin autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, are obligaţia de a asigura măsurile
specifice de protecţie şi de asistenţă socială, în conformitate cu nevoile specifice ale persoanelor cu
dizabilităţi, precum şi în funcţie de situaţia familială şi socioeconomică a acestora.
(3)În baza principiului egalităţii de şanse, autorităţile publice competente au obligaţia să
asigure toate măsurile necesare destinate persoanelor cu dizabilităţi în scopul:
a)accesului nemijlocit şi neîngrădit la educaţie, sănătate, ocupare, justiţie, precum şi la toate tipurile
de servicii publice de interes general şi la servicii sociale;
b)facilitării includerii sociale şi participării active la viaţa comunităţii din care face parte persoana.
(4)O componentă prioritară a protecţiei persoanelor cu dizabilităţi priveşte asigurarea şi facilitarea
accesului la programe de abilitare/reabilitare, inclusiv la procurarea de tehnologii de acces şi
dispozitive asistive.

(1)Pentru protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, autorităţile publice au
obligaţia să includă nevoile speciale ale acestei categorii de persoane în toate politicile publice,
strategiile şi programele de dezvoltare regională, judeţeană sau locală, precum şi în programele
guvernamentale.
(2)Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi orice persoană juridică de drept
public sau privat au obligaţia de a asigura servicii de informare şi documentare accesibile persoanelor
cu dizabilităţi.

(1)Persoanele cu dizabilităţi, în funcţie de gradul de handicap, pot beneficia, în condiţiile legislaţiei
speciale, de beneficii şi servicii de asistenţă socială şi alte facilităţi, conform nevoilor individuale.
(2)În funcţie de gradul de handicap, precum şi, după caz, de dificultăţile familiale şi socioeconomice,
persoanele cu dizabilităţi beneficiază de facilităţi, precum şi de alte forme de sprijin financiar şi în
natură.
(3)Persoanele cu dizabilităţi, în funcţie de gradul de handicap, pot beneficia, în condiţiile legii, de
facilităţi fiscale.
(4)Persoanele care au capacitatea de muncă pierdută parţial sau în totalitate beneficiază de drepturile
şi facilităţile prevăzute de legislaţia specială doar în funcţie de gradul de handicap în care sunt
încadrate în baza evaluării socio-psiho-medicale.

Persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA, copii şi adulţi, au dreptul la o indemnizaţie lunară
de hrană destinată asigurării unei alimentaţii corespunzătoare în completarea tratamentului de
specialitate cu medicamente antiretrovirale.

(1)Persoana cu dizabilităţi are dreptul, în baza evaluării socio-psiho-medicale, la servicii sociale
organizate şi acordate în condiţiile legii.
(2)Serviciile sociale adresate persoanelor cu dizabilităţi se acordă la domiciliu, în centre rezidenţiale
sau în centre de zi, proiectate şi adaptate nevoilor individuale ale persoanei asistate.

(1)Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia organizării şi finanţării sau cofinanţării
serviciilor sociale adecvate nevoilor specifice ale persoanelor cu dizabilităţi, potrivit evaluării sociopsiho-
medicale, în conformitate cu legislaţia specială, strategiile naţionale, strategiile judeţene şi
planurile anuale proprii de acţiune.
(2)Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a monitoriza situaţia tuturor persoanelor
cu dizabilităţi care au domiciliul sau reşedinţa pe aria lor teritorială şi de a întreprinde toate
demersurile în vederea facilitării integrării sociale a acestora în comunitate şi pe piaţa muncii.
(3)În vederea asigurării continuităţii măsurilor de protecţie, autorităţile administraţiei publice locale
instituie măsuri specifice de realizare a tranziţiei tânărului cu dizabilităţi din sistemul de protecţie a
copilului în sistemul de protecţie a persoanelor adulte cu dizabilităţi.

[textul din Art. 85 din capitolul IV, sectiunea 3 a fost abrogat la 21-apr-2024 de Art. III, punctul 78.
din Legea 100/2024]

(1)Persoana cu dizabilităţi beneficiază de servicii de îngrijire personală la domiciliu, acordate de
către îngrijitori formali sau informali.
(2)Modul de organizare, responsabilizare şi finanţare a activităţii îngrijitorilor informali şi formali
este reglementat prin legislaţia specială.

(1)Persoana cu dizabilitate gravă, în funcţie de natura deficienţei şi de specificul nevoilor de îngrijire,
poate fi asistată şi îngrijită la domiciliu de un membru de familie angajat în calitate de îngrijitor
formal, în condiţiile prevăzute de lege.
(2)Persoana cu dizabilităţi optează între indemnizaţia de îngrijire şi serviciile acordate de îngrijitori
formali.

Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura servicii sociale destinate
persoanelor cu dizabilităţi proiectate, planificate şi adaptate conform nevoilor individuale ale
persoanei, potrivit atribuţiilor stabilite prin legislaţia specială.

(1)Persoanele adulte cu dizabilităţi beneficiază de următoarele servicii sociale acordate după
cum urmează:
a)la domiciliu: asistent personal al persoanei cu handicap grav, servicii de îngrijire la domiciliu,
echipă mobilă;
b)în comunitate: asistent personal profesionist, servicii de asistenţă şi suport;
c)în centre de zi: centre de zi, centre de servicii de recuperare neuromotorie de tip ambulatoriu;
d)în centre rezidenţiale: locuinţe protejate, centre pentru viaţă independentă, centre de abilitare şi
reabilitare, centre de îngrijire şi asistenţă, centre respiro/centre de criză.
(2)Admiterea persoanelor cu dizabilităţi în servicii sociale destinate acestora se realizează pe baza
măsurii de protecţie, iar în centrele rezidenţiale se efectuează numai în cazul în care îngrijirea,
abilitarea şi reabilitarea sau protecţia acestora nu se pot realiza la domiciliu ori în cadrul altor servicii
organizate în comunitate.
(3)Tipologia serviciilor sociale destinate persoanelor adulte cu dizabilităţi se stabileşte prin legislaţia
specială.

(1)Persoanele adulte cu dizabilităţi asistate în centre rezidenţiale sau susţinătorii legali ai acestora, în
funcţie de veniturile personale ale persoanelor cu dizabilităţi, au obligaţia de a plăti o contribuţie
lunară de întreţinere, stabilită în condiţiile legii.
(2)Persoanele cu dizabilităţi care nu au venituri şi nici susţinători legali care să datoreze întreţinerea
acestora sau ale căror venituri nu permit asigurarea contribuţiei lunare sunt asistate gratuit, costurile
aferente fiind susţinute din bugetele locale sau judeţene.

(1)În vederea asigurării evaluării, orientării, formării şi reconversiei profesionale a persoanelor cu
dizabilităţi, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia să organizeze şi să
dezvolte servicii sociale integrate cu servicii şi măsuri specifice de stimulare a ocupării.
(2)Persoanele juridice de drept public sau privat, în calitate de angajatori au obligaţia de a crea toate
condiţiile necesare dobândirii şi menţinerii unui loc de muncă, precum şi pentru promovarea
profesională a persoanei cu dizabilităţi.
(3)Angajarea persoanei cu dizabilităţi se realizează pe piaţa liberă a muncii, la domiciliu şi în forme
protejate, respectiv loc de muncă protejat şi unităţi protejate, reglementate prin legislaţia specială.
(4)Angajatorii persoanelor cu dizabilităţi beneficiază de facilităţi fiscale, precum şi de alte drepturi
acordate în condiţiile legii.
SECŢIUNEA 4:Asistenţa socială a persoanelor vârstnice

(1)Persoanele vârstnice reprezintă o categorie de populaţie vulnerabilă cu nevoi particulare, datorită
limitărilor fiziologice şi fragilităţii caracteristice fenomenului de îmbătrânire.
(2)Persoanele vârstnice, în funcţie de situaţiile personale de natură socio-economică, medicală şi
fiziologică, beneficiază de măsuri de asistenţă socială, în completarea prestaţiilor de asigurări sociale
pentru acoperirea riscurilor de bătrâneţe şi de sănătate.

(1)Familia persoanei vârstnice are obligaţia de a asigura îngrijirea şi întreţinerea acesteia.
(2)Obligaţiile prevăzute la alin. (1) se stabilesc astfel încât să nu afecteze veniturile considerate a fi
minim necesare vieţii curente a persoanei/persoanelor obligate la întreţinere, precum şi a copiilor
acesteia/acestora.
(3)În situaţia persoanei vârstnice singure sau a cărei familie nu poate să asigure, parţial sau integral,
îngrijirea şi întreţinerea acesteia, statul intervine prin acordarea de beneficii de asistenţă socială şi
servicii sociale adecvate nevoilor strict individuale ale persoanei vârstnice.

(1)Beneficiile de asistenţă socială se acordă persoanelor vârstnice care se găsesc în situaţii de
vulnerabilitate, respectiv:
a)nu realizează venituri proprii sau veniturile lor ori ale susţinătorilor legali nu sunt suficiente pentru
asigurarea unui trai decent şi mediu sigur de viaţă;
b)se află în imposibilitatea de a-şi asigura singure activităţile de bază ale vieţii zilnice, nu se pot
gospodări singure şi necesită asistenţă şi îngrijire;
c)nu au locuinţă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţiile de locuit pe baza resurselor proprii;
d)se află în alte situaţii de urgenţă sau de necesitate, prevăzute de lege.
(2)Beneficiile de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice sunt, în principal:
a)beneficiile de asistenţă socială pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi a riscului de excluziune
socială;
b)indemnizaţii de îngrijire, acordate în condiţiile legii;
c)alocaţii sau contribuţii pentru asigurarea calităţii serviciilor sociale, destinate acoperirii costurilor
hranei în cantine sociale, în centrele rezidenţiale de îngrijire, precum şi pentru susţinerea unor
suplimente nutriţionale;
d)facilităţi privind transportul urban şi interurban, telefon, radio-tv, achiziţia de produse alimentare,
bilete de tratament balnear sau pentru recreere, precum şi a altor servicii;
e)ajutoare pentru situaţii care pun în pericol viaţa şi siguranţa persoanei vârstnice, precum şi pentru
evitarea instituţionalizării;
f)ajutoare în natură precum: alimente, încălţăminte, îmbrăcăminte, medicamente şi dispozitive
medicale, materiale de construcţii şi altele asemenea.

(1)În vederea prevenirii, limitării sau înlăturării efectelor temporare ori permanente ale unor situaţii
care pot afecta viaţa persoanei vârstnice sau pot genera riscul de excluziune socială, persoanele
vârstnice au dreptul la servicii sociale.
(2)La procesul decizional privind dezvoltarea serviciilor sociale destinate persoanelor vârstnice,
autorităţile administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia de a consulta organismele
reprezentative ale persoanelor vârstnice, constituite conform legii, precum şi furnizori de servicii
sociale destinate persoanelor vârstnice, publici şi privaţi.
(3)Autorităţile administraţiei publice locale asigură gratuit servicii de informare şi consiliere a
persoanelor vârstnice cu privire la drepturile sociale ale acestora.
(4)În procesul de acordare a serviciilor sociale, furnizorii publici şi privaţi au obligaţia de a implica
persoana vârstnică, precum şi familia sau reprezentantul legal al acesteia şi de a promova intervenţia
membrilor comunităţii şi a voluntarilor.

(1)Pentru a identifica şi a răspunde cât mai adecvat nevoilor sociale ale persoanelor vârstnice şi
condiţiilor particulare în care aceştia se află, serviciile sociale se organizează cu prioritate la nivelul
comunităţilor locale.
(2)Autorităţile administraţiei publice locale au responsabilitatea identificării şi evaluării nevoilor
persoanelor vârstnice, a organizării, planificării şi asigurării finanţării sau cofinanţării serviciilor
sociale, iar furnizorii de servicii sociale publici şi privaţi au responsabilitatea acordării acestora cu
respectarea standardelor de calitate.

(1)Persoanele vârstnice dependente beneficiază de servicii de îngrijire personală acordate în
concordanţă cu gradul de dependenţă în care se află şi nevoile individuale de ajutor, precum şi în
funcţie de situaţia familială şi veniturile de care dispun.
(2)Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura serviciile de îngrijire personală
acordate la domiciliu sau în centre rezidenţiale pentru persoanele vârstnice dependente singure ori a
căror familie nu poate să le asigure îngrijirea.
(3)Autorităţile administraţiei publice locale asigură serviciile prevăzute la alin. (2) prin serviciile
sociale proprii sau contractate de la furnizori privaţi de servicii sociale.

[textul din Art. 98 din capitolul IV, sectiunea 4 a fost abrogat la 21-apr-2024 de Art. III, punctul 84.
din Legea 100/2024]

(1)Acordarea serviciilor de îngrijire personală la domiciliu a persoanelor vârstnice se realizează de
către îngrijitorul formal sau informal.
(2)Îngrijitorii informali şi formali beneficiază de facilităţi şi servicii de suport, indemnizaţii, servicii
de consiliere, servicii de tip respiro şi concediu de îngrijire, conform legii.

Pentru menţinerea în mediul propriu de viaţă şi prevenirea situaţiilor de dificultate şi dependenţă,
persoanele vârstnice beneficiază de servicii de consiliere, de acompaniere, precum şi de servicii
destinate amenajării sau adaptării locuinţei, în funcţie de natura şi gradul de afectare a autonomiei
funcţionale.

(1)Îngrijirea în centre rezidenţiale a persoanelor vârstnice dependente poate fi dispusă numai în cazul
în care îngrijirea la domiciliu a acestora nu este posibilă.
(2)Centrele rezidenţiale destinate persoanelor vârstnice pot fi organizate ca:
a)centre de îngrijire temporară;
b)centre de îngrijire pe perioadă nedeterminată, respectiv cămine pentru persoane vârstnice;
c)locuinţe protejate, complex de servicii şi alte tipuri de centre.

(1)Persoanele vârstnice care dispun de venituri proprii au obligaţia de a plăti o contribuţie lunară
pentru asigurarea serviciilor de îngrijire personală la domiciliu şi pentru asistarea şi îngrijirea în
centre rezidenţiale, stabilită de către autorităţile administraţiei publice locale sau furnizorii privaţi
care le administrează, în cuantum de până la 60% din valoarea veniturilor personale lunare, fără a se
depăşi costul serviciilor.
(2)În situaţia în care persoana vârstnică nu are venituri sau nu poate achita integral contribuţia lunară,
suma aferentă acesteia sau diferenţa până la concurenţa valorii integrale a contribuţiei se asigură de
către susţinătorii legali ai persoanei vârstnice, în conformitate cu nivelul veniturilor acestora, calculat
pe membru de familie, în cuantumul prevăzut de lege, cu respectarea condiţiei prevăzute la art. 93
alin. (2).
(3)Persoanele vârstnice care nu au venituri şi nici susţinători legali nu datorează contribuţia lunară,
aceasta fiind asigurată din bugetele locale, în limitele hotărâte de autorităţile administraţiei publice
locale.

Persoana vârstnică care încheie acte juridice translative de proprietate, cu titlu oneros sau gratuit, în
scopul întreţinerii şi îngrijirii personale, are dreptul la măsuri de protecţie acordate în condiţiile legii.
SECŢIUNEA 5:Îngrijirea de lungă durată

(1)Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale este autoritatea publică centrală care elaborează politica
de asistenţă socială în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor persoanelor vârstnice,
persoanelor cu dizabilităţi şi ale altor persoane aflate în nevoie.
(2)Ministerul Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse este autoritatea publică centrală care
elaborează politica de asistenţă socială în domeniul familiei şi al protecţiei şi promovării drepturilor
copilului.
(3)Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse
stabilesc strategia naţională şi sectorială de dezvoltare în domeniul social, coordonează şi
monitorizează implementarea acestora, susţin financiar şi tehnic programele sociale şi exercită
controlul asupra acordării serviciilor sociale.
(4)Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale exercită controlul asupra acordării beneficiilor de
asistenţă socială.
(5)Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse
au responsabilitatea aplicării unitare, la nivel teritorial, a legislaţiei şi a strategiilor naţionale din
domeniile pe care le reglementează.
(6)În exercitarea atribuţiilor lor, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Familiei,
Tineretului şi Egalităţii de Şanse colaborează cu celelalte ministere şi organe de specialitate din
subordinea Guvernului, cu alte instituţii publice şi cu organisme de drept privat.
(7)Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse
pot constitui structuri executive sau consultative în scopul implementării şi monitorizării politicilor
sociale, precum şi a programelor de dezvoltare în domeniu, cu respectarea prevederilor Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările
ulterioare.

În vederea realizării rolului său în domeniul asistenţei sociale, Ministerul Muncii, Familiei şi
Protecţiei Sociale îndeplineşte următoarele funcţii:
a)de autoritate de stat, prin care se asigură exercitarea controlului aplicării unitare şi respectării
reglementărilor legale în domeniu;
b)de strategie, prin care se stabilesc obiectivele şi direcţiile prioritare de dezvoltare a sistemului de
asistenţă socială, în concordanţă cu politicile sociale stabilite de Guvern;
c)de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi instituţional necesar pentru
realizarea obiectivelor strategice în domeniul asistenţei sociale;
d)de coordonare, prin care se asigură funcţionarea unitară şi eficientă a sistemului de asistenţă
socială;
e)de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român, reprezentarea pe plan intern şi
extern;
f)de administrare, prin care se asigură gestionarea resurselor umane, materiale şi financiare.

(1)În domeniul asistenţei sociale, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale îndeplineşte
următoarele atribuţii principale:
a)elaborează politicile publice, strategiile, precum şi programele de dezvoltare unitară a sistemului;
b)stabileşte obiectivele prioritare şi direcţiile de acţiune ale politicilor specifice;
c)elaborează proiecte de acte normative, norme metodologice şi alte reglementări privitoare la
organizarea, funcţionarea şi dezvoltarea sistemului de asistenţă socială;
d)iniţiază şi susţine proiecte-pilot pentru implementarea programelor specifice;
e)monitorizează, evaluează şi controlează aplicarea reglementărilor legale;
f)finanţează serviciile sociale şi beneficiile de asistenţă socială acordate din bugetul propriu;
g)elaborează, propune şi monitorizează indicatorii sociali din domeniu;
g1)monitorizează indicatorii de performanţă din domeniul politicilor familiale;
g2)analizează anual, la nivel naţional, indicatorii de performanţă în domeniul politicilor familiale
pentru fundamentarea politicilor de sprijin pentru familiile cu copii;
g3)identifică şi propune soluţii în vederea eficientizării măsurilor de asistenţă socială, pe baza
indicatorilor de performanţă a politicilor familiale;
h)analizează anual, la nivel naţional, datele privind sărăcia şi excluziunea socială, identifică factorii
care contribuie la incluziunea socială, elaborează rapoartele naţionale în domeniu, formulează
recomandări şi propuneri în vederea eficientizării procesului de luare a deciziilor în domeniul
incluziunii sociale;
i)iniţiază şi asigură participarea la programe de formare profesională a personalului cu atribuţii în
domeniu, precum şi a personalului informai;
j)identifică priorităţile de dezvoltare a serviciilor sociale pe categorii de beneficiari şi tipuri de nevoi
în baza cărora elaborează politicile publice, strategiile şi programele sociale adresate persoanelor
vârstnice, persoanelor cu dizabilităţi, victimelor violenţei în familie, persoanelor fără adăpost,
persoanelor şi familiilor afectate de sărăcie, precum şi altor categorii de persoane aflate în nevoie;
k)colectează şi prelucrează datele şi informaţiile referitoare la beneficiari, furnizori şi serviciile
sociale acordate, la nivel naţional;
l)monitorizează implementarea strategiilor autorităţilor administraţiei publice locale privind
dezvoltarea de servicii sociale;
m)elaborează standardele de cost pentru serviciile sociale şi monitorizează respectarea lor de către
furnizorii publici;
n)elaborează criteriile, indicatorii de performanţă şi standardele de calitate privind serviciile sociale,
monitorizează şi controlează respectarea lor de către furnizorii publici şi privaţi;
o)elaborează, finanţează şi implementează programe de interes naţional destinate dezvoltării şi
sustenabilităţii serviciilor sociale;
p)elaborează şi implementează programe şi proiecte finanţate din fonduri structurale şi alte fonduri
internaţionale;
q)acordă subvenţii pentru dezvoltarea serviciilor sociale, în condiţiile legii;
r)finanţează cheltuielile cu lucrări de construcţii, reparaţii, modernizări şi amenajări efectuate la
centrele de servicii sociale, în condiţiile legii;
s)coordonează metodologic activitatea serviciilor publice de asistenţă socială de la nivel teritorial şi
colaborează permanent cu autorităţile administraţiei publice locale;
ş)colaborează şi desfăşoară acţiuni şi programe comune cu furnizorii privaţi de servicii sociale;
t)îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de reglementările legale în vigoare.
(2)Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale elaborează şi publică anual un raport cu privire la
stadiul acordării serviciilor sociale, care să conţină cel puţin:
a)analiza situaţiei serviciilor sociale din România;
b)prezentarea situaţiei actualizate a accesului diferitelor categorii de beneficiari la servicii sociale,
dinamica şi evoluţia sectorului, bugetele alocate, cheltuieli efective cu serviciile sociale la nivelul
judeţelor şi la nivel naţional;
c)monitorizarea şi evaluarea eficienţei mecanismului de finanţare din domeniul serviciilor sociale, pe
baza unor indicatori naţionali;
d)monitorizarea la nivel naţional a procedurii unitare de evaluare a nevoilor sociale la nivel local;
e)standardele de cost actualizate pentru toate tipurile de servicii sociale;
f)analiza alocării bugetare în raport cu numărul estimat de beneficiari şi costurile standard.

(1)Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, pentru activitatea de stabilire şi plată a
beneficiilor de asistenţă socială asigurate din bugetul de stat alocat Ministerului Muncii, Familiei şi
Protecţiei Sociale, precum şi pentru activitatea de inspecţie, organizează instituţii de specialitate, cu
sau fără personalitate juridică, în scopul realizării unui sistem unitar de administrare a beneficiilor de
asistenţă socială şi de evaluare, monitorizare şi control în domeniul asistenţei sociale.
(2)Instituţiile prevăzute la alin. (1) se organizează în funcţie de numărul şi de categoriile de persoane
beneficiare, precum şi de complexitatea activităţii, ca instituţii publice cu structuri la nivel central şi,
după caz, cu servicii deconcentrate la nivel teritorial, cu sau fără personalitate juridică.
(2¹)Instituţiile prevăzute la alin. (1) sunt implicate în activitatea de colectare, monitorizare şi
evaluare a politicilor familiale prin raportarea indicatorilor de performanţă în domeniul politicilor
familiale, definiţi la art. 6 lit. f1).
(3)Organizarea, funcţionarea şi finanţarea instituţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se stabilesc prin
lege.

(1)Activităţile prevăzute la art. 107 alin. (1) se realizează de către funcţionari publici, inspectori
sociali şi personal angajat în baza unui contract individual de muncă.
(2)Inspectorii sociali reprezintă personalul de specialitate care îşi exercită atribuţiile pe întreg
teritoriul ţării şi beneficiază de statutul specific personalului cu atribuţii de inspecţie şi control.
(3)În realizarea atribuţiilor, inspectorii sociali efectuează evaluarea, monitorizarea şi controlul
respectării legislaţiei în vigoare din domeniul asistenţei sociale, monitorizarea şi controlul respectării
criteriilor, standardelor şi indicatorilor în baza cărora se acreditează furnizorii, se licenţiază serviciile
sociale şi se atestă nivelele de calitate a serviciilor sociale, constatarea contravenţiilor şi aplicarea
sancţiunilor prevăzute de lege.
(4)Inspecţia socială stabileşte anual, prin planurile de inspecţie, temele de evaluare, monitorizare şi
control, precum şi misiuni specifice de control în scopul respectării drepturilor fundamentale ale
omului, precum şi al verificării corectitudinii stabilirii drepturilor de asistenţă socială.
(4¹)Numărul inspectorilor sociali se stabileşte cu respectarea raportului de o echipă la 20 de
structuri publice sau private de asistenţă socială.
*) Prevederile art. 108 alin. (41) din Legea nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare,
precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică gradual, până în anul 2027, după cum urmează:
a)în procent de cel puţin 10% din numărul necesar de inspectori, în anul 2024;
b)în procent de cel puţin 20% din numărul necesar de inspectori, în anul 2025;
c)în procent de cel puţin 30% din numărul necesar de inspectori, în anul 2026;
d)în procent de cel puţin 40% din numărul necesar de inspectori, în anul 2027.
(5)Modul de funcţionare la nivel naţional, precum şi atribuţiile specifice Inspecţiei sociale se
stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei
Sociale.

(1)Pentru eficientizarea procesului de elaborare şi implementare a politicilor sociale la nivel naţional
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale organizează Observatorul Social Naţional, denumit
în continuare Observator.
(2)Observatorul are rolul de a colecta şi analiza la nivel naţional datele privind politicile publice în
domeniul protecţiei sociale, ocupării forţei de muncă, locuirii, educaţiei, sănătăţii, informăriicomunicării,
mobilităţii, securităţii, justiţiei şi culturii ca parte integrantă din procesul de incluziune
socială, de a elabora rapoartele naţionale în domeniu, precum şi de a formula recomandări şi
propuneri în vederea eficientizării procesului de luare a deciziilor în domeniile menţionate.
(3)În vederea îndeplinirii atribuţiilor sale, Observatorul colaborează cu organisme naţionale şi
internaţionale cu preocupări în domeniul protecţiei sociale şi încheie protocoale de colaborare,
inclusiv cu observatoarele sociale sectoriale sau teritoriale organizate de acestea.
(4)Observatorul face parte din mecanismul naţional de implementare a procesului de incluziune
socială şi cooperează cu autorităţile publice centrale şi locale, cu toate formele de organizare ale
societăţii civile participante la acest mecanism şi cu institutele de cercetare şi universităţi.
(5)Organizarea, funcţionarea şi finanţarea Observatorului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

(1)Activitatea de evaluare a persoanelor care prezintă afecţiuni generatoare de dizabilităţi şi/sau
invaliditate se realizează de către Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a
Capacităţii de Muncă, denumit în continuare institut, şi structurile teritoriale de expertiză medicală.
(2)Pentru realizarea activităţii de evaluare a dizabilităţii, capacitatea funcţională a Institutului şi a
structurilor prevăzute la alin. (1) va fi dimensionată corespunzător atribuţiilor suplimentare.
(3)Structurile prevăzute la alin. (1) sunt singurele unităţi de profil abilitate să efectueze evaluarea
persoanelor în vederea încadrării în grade de dizabilitate sau invaliditate.
(4)Organizarea şi funcţionarea Institutului şi a structurilor specializate în expertiză medicală se
stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(5)Evaluarea persoanelor în vederea încadrării în grade de invaliditate sau de dizabilitate se
realizează în baza unor criterii elaborate în concordanţă cu clasificările şi modelul funcţionării şi
dizabilităţii prevăzute în Clasificarea internaţională a funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii, elaborată
de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.
(6)Institutul şi structurile teritoriale au în principal următoarele atribuţii:
a)primesc şi analizează cererile şi documentele medicale necesare pentru realizarea evaluării
complexe a persoanei;
b)realizează evaluarea stării de sănătate a persoanei şi a nivelului de afectare a integrităţii funcţionale
şi structurale a organismului;
c)evaluează abilităţile de realizare a activităţilor de bază şi instrumentale ale vieţii în raport cu
factorii de mediu şi factorii personali;
d)stabilesc gradul de limitare funcţională în baza căruia persoana poate fi încadrată în grad de
invaliditate sau în grad de dizabilitate;
e)elaborează programele de recuperare/reabilitare, de terapii specifice, de îngrijire şi asistenţă.

Ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate asigură aplicarea
măsurilor de asistenţă socială specifice domeniului propriu de activitate, prevăzute de lege.
SECŢIUNEA 2:Nivelul local

(1)Pentru asigurarea aplicării politicilor sociale în domeniul protecţiei copilului, familiei, persoanelor
vârstnice, persoanelor cu dizabilităţi, precum şi altor persoane, grupuri sau comunităţi aflate în
nevoie socială, autorităţile administraţiei publice locale au atribuţii privind asigurarea pachetului
minim de asistenţă socială şi administrarea şi acordarea beneficiilor de asistenţă socială şi a
serviciilor sociale.
(2)În domeniul administrării şi acordării beneficiilor de asistenţă socială, autorităţile
administraţiei publice locale au următoarele atribuţii principale:
a)asigură şi organizează activitatea de primire a solicitărilor privind beneficiile de asistenţă socială;
b)pentru beneficiile de asistenţă socială acordate din bugetul de stat realizează colectarea lunară a
cererilor şi transmiterea acestora către agenţiile teritoriale;
c)verifică îndeplinirea condiţiilor legale de acordare a beneficiilor de asistenţă socială, conform
procedurilor prevăzute de lege sau, după caz, stabilite prin hotărâre a consiliului local, şi pregătesc
documentaţia necesară în vederea stabilirii dreptului la măsurile de asistenţă socială;
d)întocmesc dispoziţii de acordare/respingere sau, după caz, de modificare/suspendare/încetare a
beneficiilor de asistenţă socială acordate din bugetul local şi le prezintă primarului pentru aprobare;
e)comunică beneficiarilor dispoziţiile cu privire la drepturile şi facilităţile la care sunt îndreptăţiţi,
potrivit legii;
f)urmăresc şi răspund de îndeplinirea condiţiilor legale de către titularii şi beneficiarii beneficiilor de
asistenţă socială;
g)efectuează sondaje şi anchete sociale pentru depistarea precoce a cazurilor de risc de excluziune
socială sau a altor situaţii de necesitate a membrilor comunităţii şi, în funcţie de situaţiile constatate,
propun măsuri adecvate în vederea sprijinirii acestor persoane;
h)realizează activitatea financiar-contabilă privind beneficiile de asistenţă socială administrate;
i)elaborează şi fundamentează propunerea de buget pentru finanţarea beneficiilor de asistenţă socială;
j)îndeplinesc orice alte atribuţii prevăzute de reglementările legale în vigoare.
(3)În domeniul organizării, administrării şi acordării serviciilor sociale, autorităţile
administraţiei publice locale au următoarele atribuţii principale:
a)elaborează, în concordanţă cu strategiile naţionale şi nevoile locale identificate, strategia judeţeană,
respectiv locală de dezvoltare a serviciilor sociale, pe termen mediu şi lung, după consultarea
furnizorilor publici şi privaţi, a asociaţiilor profesionale şi a organizaţiilor reprezentative ale
beneficiarilor şi răspund de aplicarea acesteia;
b)în urma consultării furnizorilor publici şi privaţi, a asociaţiilor profesionale şi a organizaţiilor
reprezentative ale beneficiarilor elaborează planurile anuale de acţiune privind serviciile sociale
administrate şi finanţate din bugetul consiliului judeţean/consiliului local/Consiliului General al
Municipiului Bucureşti, care cuprind date detaliate privind numărul şi categoriile de beneficiari,
serviciile sociale existente, serviciile sociale propuse pentru a fi înfiinţate, programul de contractare a
serviciilor din fonduri publice, bugetul estimat şi sursele de finanţare;
c)iniţiază, coordonează şi aplică măsurile de prevenire şi combatere a situaţiilor de
marginalizare şi excludere socială în care se pot afla anumite grupuri sau comunităţi;
*) O.U.G. 32/2020 art. XV:
(1)În aplicarea prevederilor art. 4 alin. (4) lit. d) din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de
urgenţă pe teritoriul României şi a prevederilor art. 28, 58 şi art. 112 alin. (3) lit. c) din Legea
asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, autorităţile administraţiei
publice locale pot dispune următoarele măsuri:
a)contractarea sau angajarea unor specialişti definiţi de art. 121 din Legea nr. 292/2011, cu
modificările şi completările ulterioare, pentru acordarea serviciilor de asistenţă socială, consiliere
psihologică, consiliere juridică, acordate prin telefon sau prin alte mijloace electronice;
b identificarea de spaţii pentru izolarea persoanelor fără adăpost, în situaţia în care în adăposturile
existente nu pot fi implementate regulile de prevenire a infecţiei cu coronavirusul SARS-CoV-2, în
special cele referitoare la păstrarea distanţei sociale minime prevăzute;
c)încheierea de contracte de voluntariat pentru implementarea serviciilor de sprijin acordate
persoanelor izolate la domiciliu sau celor care au restricţii de deplasare.
(2)Activităţile prevăzute la alin. (1) se finanţează din bugetele locale ale unităţilor/subdiviziunilor
administrativ-teritoriale şi de la bugetul de stat.
d)identifică familiile şi persoanele aflate în dificultate, precum şi cauzele care au generat situaţiile de
risc de excluziune socială;
e)realizează atribuţiile prevăzute de lege în procesul de acordare a serviciilor sociale;
f)încheie, în condiţiile legii, contracte de parteneriat public-public şi public-privat pentru sprijinirea
financiară şi tehnică a autorităţilor administraţiei publice locale de la nivelul judeţului, pentru
susţinerea dezvoltării serviciilor sociale;
g)propun înfiinţarea serviciilor sociale de interes judeţean sau local;
h)colectează, prelucrează şi administrează datele şi informaţiile privind beneficiarii, furnizorii publici
şi privaţi şi serviciile administrate de aceştia;
i)monitorizează şi evaluează serviciile sociale;
j)elaborează şi implementează proiecte cu finanţare naţională şi internaţională în domeniul serviciilor
sociale;
k)elaborează proiectul de buget anual pentru susţinerea serviciilor sociale în conformitate cu planul
anual de acţiune şi asigură finanţarea/cofinanţarea acestora;
l)asigură informarea şi consilierea beneficiarilor, precum şi informarea populaţiei privind drepturile
sociale şi serviciile sociale disponibile;
m)furnizează şi administrează serviciile sociale adresate copilului, familiei, persoanelor cu
dizabilităţi, persoanelor vârstnice, precum şi tuturor categoriilor de beneficiari prevăzute de lege,
fiind responsabile de calitatea serviciilor prestate;
n)planifică şi realizează activităţile de informare, formare şi îndrumare metodologică, în vederea
creşterii performanţei personalului care administrează şi acordă servicii sociale;
o)colaborează permanent cu organizaţiile societăţii civile care reprezintă interesele diferitelor
categorii de beneficiari;
p)organizează şi realizează activităţile specifice contractării serviciilor sociale acordate de furnizorii
publici şi privaţi;
q)încheie, în condiţiile legii, contracte şi convenţii de parteneriat, contracte de finanţare, contracte de
subvenţionare pentru înfiinţarea, administrarea, finanţarea şi cofinanţarea de servicii sociale;
r)monitorizează financiar şi tehnic contractele prevăzute la lit. q);
s)îndeplinesc orice alte atribuţii prevăzute de reglementările legale în vigoare.

(1)În aplicarea atribuţiilor prevăzute la art. 112 autorităţile administraţiei publice locale înfiinţează
structuri specializate denumite servicii publice de asistenţă socială şi organizează, în aparatul de
specialitate al consiliului judeţean/al primarului, compartimentul responsabil de contractarea
serviciilor sociale.
(2)Serviciile publice de asistenţă socială se organizează în subordinea consiliilor judeţene, consiliilor
locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti, la
nivel de direcţie generală.
(3)Serviciile publice de asistenţă socială se organizează în subordinea consiliilor locale ale
municipiilor şi oraşelor, la nivel de direcţie.
(3¹)Prin excepţie de la prevederile alin. (3), serviciile publice de asistenţă socială se pot organiza ca
un compartiment funcţional în aparatul de specialitate al primarului sau ca direcţie generală, instituţie
publică în subordinea consiliilor locale ale municipiilor şi oraşelor, în funcţie de structura
demografică şi de indicatorii socioeconomici ai oraşului/municipiului.
(4)La nivelul comunelor, serviciile publice de asistenţă socială se organizează ca un compartiment
funcţional în aparatul de specialitate al primarului.
(4¹)Autorităţile administraţiei publice locale pot decide înfiinţarea, în condiţiile Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările
ulterioare, de asociaţii de dezvoltare intercomunitară în vederea organizării şi furnizării în comun a
serviciilor publice de asistenţă socială.
(5)Regulamentele-cadru de organizare şi funcţionare ale serviciilor publice de asistenţă socială şi
structura orientativă de personal a acestora se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi a Ministerului Familiei, Tineretului şi Egalităţii de
Şanse, urmând ca regulamentul propriu, organigrama şi statul de funcţii să fie aprobate prin hotărâre
a consiliului judeţean/consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

(1)Autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul judeţelor realizează atribuţiile
prevăzute la art. 112 astfel:
a)prin serviciile publice de asistenţă socială, pentru atribuţiile prevăzute la alin. (2) lit. f), h) şi i)
pentru beneficiile de asistenţă socială asigurate din bugetul propriu, stabilite prin hotărâre a
consiliului judeţean, şi, după caz, a celor prevăzute în legile speciale şi pentru atribuţiile prevăzute la
alin. (3) lit. a)-o) şi lit. s) în ceea ce priveşte acordarea şi administrarea serviciilor sociale;
b)prin compartimentul prevăzut la art. 113 alin. (1), pentru atribuţiile prevăzute la alin. (3) lit. p)-r).
(2)Pe lângă atribuţiile prevăzute la alin. (1) autorităţile administraţiei publice locale de la
nivelul judeţelor realizează:
a)colaborarea cu autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul comunelor, oraşelor şi
municipiilor de pe raza teritorială a judeţului, în vederea identificării nevoii de asistenţă socială şi
stabilirii dreptului la asistenţă socială, înfiinţării şi organizării serviciilor sociale, în concordanţă cu
nevoile şi situaţiile de dificultate identificate, pentru a se realiza o acoperire echitabilă a dezvoltării
acestora pe întreg teritoriul judeţului;
b)acordarea de sprijin autorităţilor administraţiei publice locale de la nivelul comunelor, oraşelor şi
municipiilor de pe raza teritorială a judeţului, în scopul planificării, dezvoltării şi organizării
serviciilor sociale de interes local;
b1)asigurarea activităţii de coordonare profesională a asistenţilor sociali din comunităţile
dezavantajate, în conformitate cu prevederile art. 541;
c)înfiinţarea şi administrarea bazei de date referitoare la toţi furnizorii publici şi privaţi de servicii
sociale de la nivel judeţean.
(3)În vederea implementării prevederilor alin. (2) lit. a) şi b), între unităţile/subdiviziunile
administrativ-teritoriale se pot încheia acorduri de cooperare.

(1)Autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul municipiilor, oraşelor, comunelor,
precum şi sectoarelor municipiului Bucureşti realizează atribuţiile prevăzute la art. 112 astfel:
a)prin serviciile publice de asistenţă socială, respectiv compartimentele funcţionale pentru atribuţiile
prevăzute la alin. (2) şi alin. (3) lit. a)-o) şi lit. s);
b)prin compartimentul responsabil cu contractarea serviciilor sociale, pentru atribuţiile prevăzute la
alin. (3) lit. p)-r).
(2)Pe lângă atribuţiile prevăzute la alin. (1), autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul
municipiilor, oraşelor, comunelor, precum şi sectoarelor municipiului Bucureşti au obligaţia de a
transmite serviciului public de asistenţă socială de la nivel judeţean, respectiv al Consiliului General
al Municipiului Bucureşti strategiile locale şi planurile anuale de acţiune, precum şi datele şi
informaţiile colectate la nivel local privind beneficiarii, furnizorii publici şi privaţi, precum şi
serviciile administrate de aceştia.
(3)Datele şi informaţiile prevăzute la alin. (2) se transmit şi Ministerului Muncii şi Solidarităţii
Sociale în scopul elaborării raportului prevăzut la art. 106 alin. (2), până la data de 31 mai a fiecărui
an, pentru anul anterior, conform modelului aprobat prin ordin al ministrului muncii şi solidarităţii
sociale şi afişat pe pagina de internet a ministerului, în format editabil.

(1)Consiliul General al Municipiului Bucureşti realizează atribuţiile prevăzute la art. 112
astfel:
a)prin serviciul public de asistenţă socială, pentru atribuţiile prevăzute la alin. (2) lit. h)-j) pentru
beneficiile de asistenţă socială asigurate din bugetul propriu, stabilite prin hotărâre a consiliului
judeţean, şi, după caz, a celor prevăzute în legile speciale;
b)prin serviciul public de asistenţă socială, pentru atribuţiile prevăzute la alin. (3) lit. a)-o) şi lit. s);
c)prin compartimentul responsabil cu contractarea serviciilor sociale, pentru atribuţiile prevăzute la
alin. (3) lit. p)-r).
(2)Pe lângă atribuţiile prevăzute la alin. (1), Consiliul General al Municipiului Bucureşti
asigură:
a)colaborarea cu serviciile publice de asistenţă socială de la nivelul sectoarelor, precum şi cu
furnizorii de servicii sociale publici sau privaţi şi alte organizaţii ale societăţii civile care reprezintă
interesele beneficiarilor, în vederea facilitării accesului echitabil al tuturor cetăţenilor capitalei la
serviciile sociale existente pe raza teritorială a întregului municipiu;
b)avizarea strategiilor de dezvoltare a serviciilor sociale de la nivel de sector;
c)iniţierea şi aplicarea programelor de prevenire şi combatere a situaţiilor de marginalizare şi
excludere socială, soluţionarea urgenţelor sociale şi dezvoltarea proiectelor de servicii sociale
destinate, în principal, categoriilor de persoane ale căror nevoi nu sunt acoperite de serviciile create
la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti;
d)înfiinţarea, organizarea şi acordarea serviciilor sociale de interes local pentru persoanele care
trăiesc pe raza teritorială a municipiului Bucureşti, fără a avea domiciliul/reşedinţa într-un sector.
e)înfiinţarea şi administrarea bazei de date referitoare la toţi furnizorii de servicii sociale, publici şi
privaţi, din municipiul Bucureşti, precum şi la serviciile administrate de aceştia, transmiterea acesteia
către serviciile publice de asistenţă socială de la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi
publicarea ei pe pagina de internet proprie.

(1)Strategiile de dezvoltare a serviciilor sociale judeţene şi a municipiului Bucureşti se elaborează pe
termen mediu, respectiv pe o perioadă de 5 ani, precum şi pe termen lung, respectiv pe o perioadă de
10 ani, şi cuprind măsurile şi acţiunile din domeniu, planificarea acestora şi bugetul estimativ.
(2)Strategiile de dezvoltare a serviciilor sociale prevăzute la alin. (1) se dezbat şi se avizează de către
Comisiile judeţene de incluziune socială şi a municipiului Bucureşti, anterior aprobării lor prin
hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(3)Comisiile judeţene de incluziune socială şi cea a municipiului Bucureşti sunt constituite la nivelul
instituţiei prefectului şi funcţionează în cadrul mecanismului naţional pentru promovarea incluziunii
sociale în România aprobat prin hotărâre a Guvernului.
(4)Autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti
elaborează propriile strategii de dezvoltare a serviciilor sociale care sunt cuprinse în strategia de
dezvoltare a serviciilor sociale a municipiului Bucureşti. Consiliul General al Municipiului Bucureşti
colaborează cu consiliile locale de sector în vederea asigurării de oportunităţi egale pentru toţi
locuitorii capitalei în accesarea serviciilor sociale.
(5)Strategiile de dezvoltare a serviciilor sociale prevăzute la alin. (1) şi (4) se elaborează în termen de
maximum un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(1)Planurile anuale de acţiune privind serviciile sociale se elaborează de către autorităţile
administraţiei publice locale, în conformitate cu măsurile şi acţiunile prevăzute în strategia de
dezvoltare a serviciilor sociale a judeţului de care aparţin, respectiv în cea a municipiului Bucureşti,
pentru sectoarele de la nivelul capitalei.
(2)Planurile anuale de acţiune privind serviciile sociale prevăzute la alin. (1) cuprind date detaliate
privind numărul şi categoriile de beneficiari, serviciile sociale existente, serviciile sociale propuse
pentru a fi înfiinţate, programul de contractare a serviciilor de la furnizorii privaţi, programul de
subvenţionare, bugetul estimat şi sursele de finanţare.
(3)Planurile anuale de acţiune elaborate de autorităţile administraţiei publice locale, anterior
aprobării acestora prin hotărâre a consiliului local, se transmit pentru consultare consiliului judeţean,
respectiv Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(4)Planurile anuale de acţiune privind serviciile sociale administrate şi/sau finanţate de consiliile
judeţene, de consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi de Consiliul General
al Municipiului Bucureşti, anterior supunerii acestora spre aprobare prin hotărâre a consiliului
judeţean/consiliului local al sectorului/consiliului general al capitalei, se transmit pentru consultare
comisiilor teritoriale de incluziune socială.

(1)Autorităţile administraţiei publice locale şi toţi furnizorii publici de servicii sociale au obligaţia de
a organiza şi acorda serviciile sociale, precum şi de a planifica dezvoltarea acestora, numai în funcţie
de nevoile identificate ale persoanelor din comunitate, de priorităţile asumate, de resursele
disponibile şi cu respectarea celui mai eficient raport cost/beneficiu.
(2)Pentru asigurarea unor servicii sociale adecvate şi de calitate, autorităţile administraţiei publice
locale au obligaţia de a asigura resursele umane, financiare şi materiale, în conformitate cu
reglementările în vigoare, strategia proprie de dezvoltare a serviciilor sociale şi planurile anuale de
acţiune în domeniu.
(3)Autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor şi
sectoarelor municipiului Bucureşti înfiinţează servicii sociale rezidenţiale de interes local, numai
dacă numărul solicitărilor justifică existenţa unui astfel de serviciu pe raza lor teritorială.
(4)În condiţiile în care numărul solicitărilor este limitat sau în cazul în care nu dispun de resurse
suficiente, autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor şi
sectoarelor municipiului Bucureşti încheie parteneriate pentru înfiinţarea de servicii rezidenţiale de
interes intercomunitar pentru persoanele care au domiciliul/reşedinţa în unităţile administrativteritoriale
partenere.
(5)Consiliul judeţean, în baza nevoilor identificate şi a cererilor de aşteptare înregistrate la nivelul
judeţului, înfiinţează servicii sociale rezidenţiale de interes judeţean.
(5¹)Capacitatea centrelor rezidenţiale înfiinţate în condiţiile prevederilor alin. (3)-(5) se încadrează
în capacitatea maximă prevăzută în legile speciale, în funcţie de categoria de persoane beneficiare.
(6)Autorităţile administraţiei publice locale pot decide, prin hotărâre de consiliu, schimbarea
destinaţiei serviciilor sociale existente, numai în alte categorii de servicii sociale sau, în cazuri bine
justificate, în servicii din domeniul educaţiei, sănătăţii ori culturii.

În vederea funcţionării eficiente a sistemului naţional de servicii sociale, serviciile publice de
asistenţă socială de la nivel local şi judeţean au următoarele obligaţii, în relaţie cu Ministerul Muncii
şi Solidarităţii Sociale sau, după caz, cu Ministerul Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse:
a)de a respecta şi aplica prevederile reglementărilor legale în vigoare, ale strategiilor şi programelor
naţionale din domeniul serviciilor sociale;
b)de a transmite ministerului, în termen de 30 de zile de la aprobare, strategia de dezvoltare a
serviciilor sociale de la nivel judeţean/al sectoarelor municipiului Bucureşti/al municipiului
Bucureşti;
c)de a transmite ministerului, în termenele solicitate, situaţiile statistice, datele, informaţiile,
indicatorii care privesc serviciile sociale organizate şi acordate la nivelul judeţului, municipiului
Bucureşti, precum şi la nivel local, după caz.

(1)În domeniul asistenţei sociale activează asistenţi sociali, alt personal de specialitate în asistenţă
socială, precum şi personal cu profesii, calificări şi competenţe diverse.
(2)Personalul din domeniul asistenţei sociale îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu statutul
profesiei, al dispoziţiilor Codului Muncii, precum şi al altor dispoziţii legale, după caz.
(3)Furnizorii de servicii sociale, publici şi privaţi, au obligaţia de a respecta normativele de personal
prevăzute de regulamentele-cadru de organizare şi funcţionare şi de standardele minime de calitate.
(4)Furnizorii de servicii sociale acreditaţi au obligaţia de a solicita certificatul de integritate
comportamentală şi, după caz, documentul de evaluare psihiatrică, la angajarea personalului din cadrul
serviciilor sociale şi din structura organizatorică proprie, care, prin natura profesiei, intră în contact
direct cu persoana beneficiară. Prevederea se aplică şi la încheierea contractelor de voluntariat.
(5)Furnizorii de servicii sociale au obligaţia de a include în sesiunile de instruire periodică a
personalului informaţii practice privind drepturile fundamentale ale omului, riscurile de abuz, neglijare,
rele tratamente.

(1)Furnizorii de servicii sociale, publici şi privaţi, realizează identificarea şi evaluarea nevoilor sociale
individuale, familiale sau de grup şi elaborează planurile de intervenţie pentru prevenirea, combaterea
şi soluţionarea situaţiilor de dificultate, în condiţiile legilor speciale, numai prin asistenţii sociali, în
conformitate cu atribuţiile ce le revin potrivit statutului asistentului social şi regulamentelor interne ale
angajatorilor, respectiv fişei postului.
(2)Autorităţile administraţiei publice locale angajează asistenţi sociali sau contractează serviciile
acestora pentru a realiza activităţile prevăzute la alin. (1), cu respectarea raportului de un asistent social
la maximum 3.000 de cetăţeni şi la cel mult 300 de beneficiari de asistenţă socială.
(3)Serviciile publice de asistenţă socială, precum şi furnizorii de servicii sociale, publici şi privaţi,
asigură condiţiile pentru accesul asistenţilor sociali la programe de formare continuă şi supervizare
profesională, în conformitate cu prevederile normelor profesionale stabilite de Colegiul Naţional al
Asistenţilor Sociali din România.
(4)Furnizorii de servicii sociale, publici şi privaţi, trebuie să se asigure că asistentul social îşi
desfăşoară activitatea conform treptelor de competenţă profesională şi cu respectarea normelor
referitoare la practica profesiei de asistent social aprobate de Colegiul Naţional al Asistenţilor Sociali
din România.

(1)În procesul de acordare a serviciilor sociale pot fi implicaţi voluntari care, pentru activitatea
desfăşurată, beneficiază de facilităţi.
(2)Furnizorii de servicii sociale care utilizează voluntari pot beneficia de facilităţi pentru accesarea de
fonduri din bugetul de stat, bugetul local sau fonduri internaţionale.
(3)Facilităţile prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt prevăzute în legile speciale.

Personalul care activează în domeniul asistenţei sociale are obligaţia:
a)să îşi desfăşoare activitatea în conformitate cu legislaţia în vigoare;
b)să asigure confidenţialitatea informaţiilor obţinute în exercitarea profesiei;
c)să respecte intimitatea beneficiarilor;
d)să respecte libertatea beneficiarului de a alege serviciile sociale şi furnizorii de servicii sociale;
e)să respecte etica profesională;
f)să implice activ beneficiarii de servicii sociale şi, după caz, familiile acestora în procesul decizional şi
de acordare a serviciilor sociale;
g)să respecte demnitatea şi unicitatea persoanei.

(1)Personalul angajat în cadrul serviciilor sociale, precum şi cel din cadrul serviciilor publice de
asistenţă socială este personal contractual.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), persoanele cu funcţie de conducere din cadrul serviciilor
publice de asistenţă socială, precum şi personalul cu atribuţii în realizarea şi elaborarea strategiilor şi
planurilor anuale de acţiune, în colectarea şi administrarea bazelor de date, în contractarea serviciilor
sociale, administrarea resurselor umane şi a activităţilor economico-financiare şi de consiliere juridică
pot fi încadraţi ca funcţionari publici în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, cu
modificările şi completările ulterioare.
(3)Gradele profesionale pe care este structurată funcţia publică specifică de asistent social şi condiţiile
minime de vechime în specialitatea studiilor necesare ocupării funcţiei publice specifice de asistent
social sunt cele prevăzute la art. 393, respectiv la art. 468 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare.
(4)Funcţia publică specifică de asistent social, clasa I, gradele profesionale debutant, asistent, principal,
superior, se echivalează cu funcţia publică generală de execuţie de consilier/inspector clasa I, gradele
profesionale debutant, asistent, principal, superior.

(1)Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi furnizorii de servicii sociale, publici
şi privaţi, au obligaţia de a promova, facilita şi asigura personalului propriu programe de formare
profesională, programe de instruire specifică, precum şi accesul la supervizarea profesională.
(2)Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a încheia convenţii de colaborare cu
universităţile care derulează programe de licenţă pentru asistenţi sociali, în vederea desfăşurării
practicii studenţilor, în conformitate cu prevederile Legii nr. 258/2007 privind practica elevilor şi
studenţilor, cu completările ulterioare, la solicitarea acestora.
(3)Furnizorii de servicii sociale privaţi pot încheia contracte/convenţii de colaborare cu universităţile
care derulează programe de licenţă pentru asistenţi sociali, în vederea desfăşurării practicii studenţilor,
în conformitate cu prevederile Legii nr. 258/2007, cu completările ulterioare.

Salarizarea personalului din sistemul public de asistenţă socială se face potrivit Legii-cadru nr.
284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

(1)Asistenţa socială se finanţează din fonduri alocate de la bugetul de stat, de la bugetele locale, din
donaţii, sponsorizări sau din alte contribuţii din partea unor persoane fizice ori juridice, din ţară şi din
străinătate, din contribuţii ale beneficiarilor, fonduri europene, precum şi din alte surse, cu
respectarea legislaţiei în domeniu şi în limita resurselor financiare disponibile.
(2)Finanţarea cheltuielilor de personal pentru asistenţii sociali din cadrul serviciilor publice de
asistenţă socială, responsabili de activităţile prevăzute la art. 46 şi 47, în vederea stabilirii dreptului la
servicii sociale, ca măsură de asistenţă socială, şi a monitorizării serviciilor sociale, este inclusă în
standardul de cost al serviciului social.
SECŢIUNEA 1:Finanţarea beneficiilor de asistenţă socială

(1)Beneficiile de asistenţă socială se finanţează din fonduri alocate de la bugetul de stat sau/şi de la
bugetele locale, conform dispoziţiilor prezentei legi.
(2)La fundamentarea anuală a sumelor necesare asigurării plăţii beneficiilor de asistenţă
socială se ţine cont de următoarele elemente:
a)numărul de beneficiari înregistraţi în anul anterior;
b)estimarea numărului de beneficiari pentru anul bugetar în funcţie de evoluţiile economice,
demografice şi sociale, precum şi de indicatorii macroeconomici înregistraţi;
c)cuantumul nominal sau, după caz, cuantumul mediu al beneficiului de asistenţă socială.
(3)Se iau în considerare la fundamentarea bugetară şi beneficiile de asistenţă socială care urmează să
fie acordate, aprobate în condiţiile legii, pe baza elementelor prevăzute la alin. (2) lit. b) şi c).

(1)Fondurile necesare cheltuielilor cu tipărirea formularelor de cerere se asigură din bugetul
unităţilor administrativ-teritoriale.
(2)Pentru solicitarea drepturilor, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, instituţiile
prevăzute la art. 107 alin. (1), precum şi autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a
posta pe site-urile proprii formatul printabil al formularelor de cerere.
(3)Fondurile necesare cheltuielilor de transmitere a drepturilor se asigură din bugetele din care se
plăteşte beneficiul de asistenţă socială, fără a afecta cuantumul acestuia.

Guvernul şi fiecare ordonator de credite, autoritate a administraţiei publice centrale sau locale, în
elaborarea strategiilor şi politicilor sociale la nivel naţional ori local trebuie să se asigure că acestea
sunt în concordanţă cu principiile responsabilităţii fiscale, regulile fiscale, precum şi cu obiectivele şi
limitele din strategia fiscal-bugetară reglementată de Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr.
69/2010.
SECŢIUNEA 2:Finanţarea serviciilor sociale

(1)Serviciile sociale se finanţează din următoarele surse:
a)bugetul de stat;
b)bugetul local al judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti;
c)bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv bugetele locale ale sectoarelor
municipiului Bucureşti;
d)donaţii, sponsorizări sau alte contribuţii din partea persoanelor fizice ori juridice din ţară şi din
străinătate;
e)fonduri externe rambursabile şi nerambursabile, în limita sumelor alocate şi cu respectarea
prevederilor şi regulilor de eligibilitate stabilite la nivelul programului şi la nivelul ghidurilor
solicitantului;
f)contribuţia persoanelor beneficiare, direct sau prin sisteme de asigurări, în condiţiile legii;
g)alte surse de finanţare, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2)Statul, prin bugetul de stat şi bugetele locale, asigură finanţarea tuturor etapelor obligatorii pentru
serviciile sociale acordate persoanelor care au dreptul la asistenţă socială, conform prevederilor
prezentei legi şi legilor speciale.
(3)Finanţarea se face pe baza şi în limitele standardului de cost pe beneficiar, cu respectarea
metodologiei prevăzute de legile speciale.
(4)De suma aferentă finanţării serviciilor sociale beneficiază persoanele pentru care a fost stabilit
dreptul la servicii sociale acordate ca măsură de asistenţă socială.

(1)De la bugetul de stat se alocă fonduri pentru:
a)finanţarea programelor de interes naţional, elaborate de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei
Sociale, precum şi de alte autorităţi ale administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul
serviciilor sociale şi aprobate prin hotărâre a Guvernului;
a1)finanţarea serviciilor sociale acordate ca măsură de asistenţă socială cu respectarea prevederilor
art. 132 alin. (2)-(4);
b)finanţarea programelor de subvenţionare a furnizorilor privaţi de servicii sociale, derulate de
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale;
c)finanţarea înfiinţării unor instituţii de asistenţă socială-pilot;
d)finanţarea serviciilor sociale acordate prin structurile publice aflate în subordinea-coordonarea
autorităţilor administraţiei publice centrale;
e)finanţarea serviciilor sociale ca măsură de asistenţă socială, acordate de către furnizorii publici şi
privaţi de servicii sociale, în condiţiile legii;
f)finanţarea programelor de educaţie permanentă a personalului de specialitate şi a programelor de
cercetare din domeniul serviciilor sociale;
g)cheltuieli de investiţii şi reparaţii capitale pentru centrele de servicii sociale, precum şi cheltuielile
aferente serviciilor prevăzute la art. 1034 alin. (1) lit. b), în condiţiile legii;
h)cofinanţarea serviciilor sociale, în baza memorandumurilor, protocoalelor, convenţiilor de
parteneriat, încheiate conform legii.
(2)Pentru cheltuielile prevăzute la alin. (1) lit. g), care se suportă din bugetul de stat prin bugetul
Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, procedura de acordare a sumelor cu această
destinaţie se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.

(1)Alocarea fondurilor de la bugetul de stat destinate susţinerii funcţionării serviciilor sociale
organizate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale se realizează în baza fundamentărilor
transmise de autorităţile administraţiei publice locale.
(2)Începând cu data de 1 ianuarie 2027, prin derogare de la prevederile art. 6 din Legea nr.
273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, sumele
alocate de la bugetul de stat ca finanţare pentru serviciile sociale se asigură prin bugetul
Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului şi Solidarităţii Sociale, prin Agenţia Naţională de
Plăţi şi Inspecţie Socială, şi se fundamentează pe solicitările autorităţilor administraţiei publice
locale.
*) Prevederile art. 134 alin. (2), (4), (8) şi (9) din Legea nr. 292/2011, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică în anul 2026, prin excepţie de la
prevederile art. XII alin. (1), numai în unităţi/subdiviziuni administrativ-teritoriale pilot stabilite prin
ordin al ministrului muncii, familiei, tineretului şi solidarităţii sociale, după consultarea structurilor
asociative ale unităţilor administrativ-teritoriale.
(3)Fundamentarea sumelor solicitate de la bugetul de stat de către autorităţile administraţiei publice
locale se realizează în baza standardelor de cost în vigoare pentru serviciile sociale administrate,
contractate sau subvenţionate în condiţiile legii, precum şi în baza estimării costurilor necesare
funcţionării serviciilor nou-înfiinţate în anul bugetar respectiv.
(4)Începând cu data de 1 ianuarie 2027, fundamentarea sumelor solicitate de la bugetul de stat
de către autorităţile administraţiei publice locale, ca finanţare pentru serviciile sociale, se
realizează în baza costurilor standard în vigoare, cu respectarea prevederilor art. 132 alin. (2)-
(4).
*) Prevederile art. 134 alin. (2), (4), (8) şi (9) din Legea nr. 292/2011, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică în anul 2026, prin excepţie de la
prevederile art. XII alin. (1), numai în unităţi/subdiviziuni administrativ-teritoriale pilot stabilite prin
ordin al ministrului muncii, familiei, tineretului şi solidarităţii sociale, după consultarea structurilor
asociative ale unităţilor administrativ-teritoriale.
(5)Standardele de cost pentru serviciile sociale se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi a Ministerului Familiei, Tineretului şi Egalităţii de
Şanse.
(6)În situaţia în care, datorită nevoilor specifice şi situaţiilor particulare ale beneficiarilor de servicii
sociale, costurile necesare furnizării serviciului respectiv depăşesc nivelul prevăzut de standardul de
cost, consiliile judeţene, consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi consiliile locale ale
municipiilor, oraşelor şi comunelor alocă sumele necesare din venituri proprii sau din alte surse
atrase, în condiţiile legii.
(7)Finanţarea serviciilor sociale se face după principiul «resursa financiară urmează beneficiarul», în
baza căruia alocaţia bugetară aferentă unui beneficiar de servicii sociale, stabilită de serviciul public
de asistenţă socială sau, după caz, de comisia de evaluare complexă şi prevăzută în planul de servicii
sociale, se transferă furnizorului de servicii sociale cu care beneficiarul/reprezentantul legal a
încheiat un contract de servicii sociale.
(8)Plata sumelor acordate pentru servicii sociale ca măsură de asistenţă socială se efectuează
lunar, de către agenţiile teritoriale pentru plăţi şi inspecţie socială către unităţile/subdiviziunile
administrativ-teritoriale, inclusiv către cele care sunt membre ale unor asociaţii de dezvoltare
intercomunitară, pe baza datelor comunicate de serviciile publice de asistenţă socială.
*) Prevederile art. 134 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 292/2011, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică de la data de 1 ianuarie 2026.
*) Prevederile art. 134 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 292/2011, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică de la data de 1 ianuarie 2027.
(9)Unităţile administrativ-teritoriale efectuează plata către furnizorii de servicii sociale în
termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii sumelor, în baza raportului furnizorului de
servicii sociale prevăzut la art. 45 alin. (4).
*) Prevederile art. 134 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 292/2011, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică de la data de 1 ianuarie 2026.
*) Prevederile art. 134 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 292/2011, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică de la data de 1 ianuarie 2027.
(10)Sumele fundamentate se alocă din bugetul de stat pentru finanţarea serviciilor sociale, în
condiţiile alin. (2), în următoarea ordine de priorităţi:
a)serviciile sociale adresate copilului separat de părinţi, care necesită protecţie specială;
b)serviciile sociale adresate persoanelor cu dizabilităţi, în funcţie de tipul serviciilor;
c)pachetul minim de asistenţă socială şi serviciile sociale adresate persoanelor fără adăpost;
d)serviciile sociale adresate persoanelor vârstnice, în funcţie de tipul serviciilor;
e)serviciile sociale destinate copilului şi familiei, în funcţie de tipul serviciilor;
f)serviciile sociale destinate prevenirii şi combaterii violenţei domestice şi a violenţei împotriva
femeii;
g)serviciile sociale adresate altor categorii de persoane aflate în risc de excluziune socială, în funcţie
de tipul serviciilor.
(11)Nivelul sumelor acordate potrivit alin. (10) lit. a), b), d)-g) se stabileşte prin legile speciale, pe
tipuri de servicii.
(12)Pentru serviciile sociale prevăzute la alin. (10) lit. c), de la bugetul de stat se alocă cel puţin
80% din standardul de cost.
*) Prevederile art. 134 alin. (12) din Legea nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare,
precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică gradual, după cum urmează:
a)în procent de cel puţin 10% din standardul minim de cost, în anul 2027;
b)în procent de cel puţin 30% din standardul minim de cost, în anul 2028;
c)în procent de cel puţin 50% din standardul minim de cost, în anul 2029;
d)în procent de cel puţin 70% din standardul minim de cost, în anul 2030;
e)în procent de cel puţin 80% din standardul minim de cost, începând cu anul 2031.
(13)Pentru categoriile de servicii sociale prevăzute la alin. (10), diferenţa până la 100% din
standardul de cost se asigură din bugetele locale ale judeţelor şi ale municipiilor, oraşelor, comunelor
şi din bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz.
(14)Pentru categoriile de servicii sociale prevăzute la alin. (10), în situaţia în care comunele, oraşele
şi municipiile nu dispun de resursele necesare pentru asigurarea diferenţei de până la 100% din
standardul de cost, sumele se pot asigura din bugetul judeţului.
(15)Pentru aplicarea prevederilor alin. (8), Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul
Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse elaborează norme metodologice, care se aprobă prin
hotărâre a Guvernului.
(16)Finanţarea de la bugetul de stat a serviciilor sociale înfiinţate în condiţiile art. 42 alin. (2) şi (31)
se realizează prin bugetele locale ale unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale partenere sau,
după caz, membre.
(17)Pentru susţinerea procesului de dezinstituţionalizare, principiul prevăzut la alin. (7) se aplică şi
persoanelor cu dizabilităţi care părăsesc centrele rezidenţiale destinate îngrijirii şi protecţiei lor,
acestea primind, după caz, beneficiul de tranziţie, beneficiul de locuire, precum şi alte sume acordate
persoanei cu dizabilităţi în procesul de dezinstituţionalizare, care se reglementează prin legi speciale
şi se plătesc de către direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

(1)Din bugetele locale ale judeţelor se alocă fonduri pentru:
a)finanţarea serviciilor sociale aflate în administrare proprie, contractate sau subvenţionate în
condiţiile legii, ori cofinanţate în baza contractelor de parteneriat;
a1)finanţarea serviciilor sociale ca măsură de asistenţă socială, acordate de furnizorii de servicii
sociale, publici şi privaţi, cu respectarea prevederilor art. 134 alin. (7);
b)finanţarea sau cofinanţarea înfiinţării, organizării şi funcţionării unor noi servicii sociale;
c)cofinanţarea serviciilor sociale acordate ca măsură de asistenţă socială, pentru beneficiarii din
mediul rural şi din localităţi defavorizate;
d)finanţarea cheltuielilor de funcţionare a comisiilor de evaluare şi a serviciilor de evaluare
complexă, prevăzute de lege, până la intrarea în vigoare a noului sistem de evaluare prevăzut la art. 110;
e)finanţarea sau, după caz, cofinanţarea în parteneriat cu autorităţile administraţiei publice locale a
cheltuielilor necesare formării continue a personalului cu atribuţii în domeniul serviciilor sociale şi
care activează la nivelul judeţului respectiv;
f)finanţarea şi cofinanţarea în parteneriat cu autorităţile administraţiei publice locale a acţiunilor de
sensibilizare a comunităţii privind nevoile şi riscurile sociale de la nivelul judeţului;
g)cofinanţarea proiectelor susţinute din fonduri structurale şi alte fonduri internaţionale pentru
proiecte din domeniul serviciilor sociale;
h)finanţarea subvenţiilor destinate serviciilor sociale acordate de furnizorii privaţi;
i)alte finanţări sau cofinanţări prevăzute de lege.
(2)Consiliul judeţean are obligaţia să asigure din bugetul propriu sumele în completarea celor alocate
din bugetul de stat.

(1)Din bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv din bugetele locale ale
sectoarelor municipiului Bucureşti se alocă fonduri pentru:
a)finanţarea serviciilor sociale acordate ca măsură de asistenţă socială, a serviciilor sociale aflate în
administrare proprie, contractate în condiţiile legii ori cofinanţate în baza contractelor de parteneriat;
a1)finanţarea serviciilor sociale ca măsură de asistenţă socială, acordate de furnizorii de servicii
sociale, publici şi privaţi, cu respectarea prevederilor art. 134 alin. (7);
a2)subvenţionarea serviciilor sociale acordate de furnizorii de servicii sociale privaţi;
b)finanţarea sau cofinanţarea înfiinţării, organizării şi funcţionării unor noi servicii sociale;
c)finanţarea sau, după caz, cofinanţarea în parteneriat cu consiliul judeţean a cheltuielilor necesare
formării continue a personalului cu atribuţii în domeniul serviciilor sociale şi care activează la nivelul
comunităţii respective;
d)finanţarea şi cofinanţarea în parteneriat cu consiliul judeţean a acţiunilor de sensibilizare a
populaţiei privind nevoile şi riscurile sociale de la nivelul comunităţii;
e)cofinanţarea proiectelor susţinute din fonduri structurale şi alte fonduri internaţionale pentru
proiecte din domeniul serviciilor sociale;
f)alte finanţări sau cofinanţări prevăzute de lege.
(2)Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să asigure sumele din bugetele proprii şi alte
venituri extrabugetare, în completarea celor alocate din bugetul de stat.

(1)Serviciile medicale asigurate beneficiarilor de servicii sociale în centrele rezidenţiale şi de zi se
finanţează de la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile legii şi
în conformitate cu prevederile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în
cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.
(2)Furnizorii publici şi privaţi care acordă servicii de îngrijire în centre rezidenţiale şi, după caz, în
centre de zi asigură, din fonduri proprii, medicamente uzuale acordate fără prescripţie medicală,
materiale sanitare şi echipamentele necesare îngrijirii persoanei asistate, care nu sunt finanţate din
Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate sau prin programele Ministerului Sănătăţii.

(1)Pentru finanţarea serviciilor sociale se pot utiliza veniturile obţinute din sponsorizările şi donaţiile
în bani sau în natură, acordate de persoane fizice şi juridice, române şi străine, furnizorilor de
servicii.
(2)Serviciile sociale pot fi finanţate din fonduri internaţionale, stabilite prin memorandumurile sau
protocoalele de finanţare încheiate de statul român cu donatorii, precum şi din fondurile structurale
pentru proiectele selectate în cadrul programelor operaţionale regionale.
(3)În funcţie de venituri, persoanele beneficiare contribuie la finanţarea acordării serviciilor sociale,
conform legii.
(4)Furnizorii de servicii sociale pot dezvolta activităţi lucrative numai pentru autofinanţarea
serviciilor sociale acordate, cu excepţia operatorilor economici prevăzuţi la art. 37 alin. (3) lit. e).
(5)Veniturile obţinute din activităţile prevăzute la alin. (4) se utilizează şi pentru lucrări de
modernizare, reamenajare şi renovare a centrelor aflate în administrare.

(1)Asociaţiile şi fundaţiile, precum şi cultele recunoscute de lege, în calitate de furnizori de servicii
sociale privaţi, pot primi subvenţii alocate de la bugetul de stat şi de la bugetele judeţene, bugetele
locale/bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, ca formă de sprijin în vederea
înfiinţării, dezvoltării, diversificării şi asigurării continuităţii serviciilor sociale acordate de aceştia.
(2)Subvenţionarea furnizorilor privaţi din fonduri publice se reglementează prin lege specială.
SECŢIUNEA 3:Contractarea serviciilor sociale

(1)Contractarea din fonduri publice a serviciilor sociale oferite de furnizori privaţi are în
vedere realizarea următoarelor obiective aprobate prin strategiile naţionale şi locale în
domeniu:
a)promovarea parteneriatului public-privat;
b)dezvoltarea şi diversificarea serviciilor sociale de interes local;
c)construcţia unei reţele naţionale de servicii sociale;
d)asigurarea stabilităţii şi continuităţii funcţionării serviciilor sociale;
e)asigurarea calităţii serviciilor sociale;
f)implicarea comunităţii în identificarea, prevenirea şi soluţionarea problemelor sociale;
g)asigurarea accesului, pe criterii nediscriminatorii, a furnizorilor privaţi şi publici de servicii sociale
la fonduri publice;
h)respectarea dreptului persoanei beneficiare la libera alegere a furnizorului de servicii sociale;
i)optimizarea rezultatelor obţinute în urma furnizării serviciilor sociale;
j)performanţa în administrarea serviciilor sociale.
(2)Finanţarea serviciilor sociale se află în responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice
locale care, pe baza planurilor anuale de acţiune prevăzute la art. 112 alin. (3) lit. b), realizează
următoarele:
a)stabilesc tipurile de servicii sociale necesare comunităţii;
b)inventariază serviciile sociale existente;
c)evaluează eficienţa şi eficacitatea acestora;
d)identifică nevoia de servicii sociale noi.
(3)Pentru contractarea furnizării serviciilor sociale, autorităţile administraţiei publice locale
elaborează şi publică anual lista serviciilor sociale pe care le vor contracta cu furnizorii publici şi
privaţi de servicii sociale.
(4)Autorităţile administraţiei publice locale în colaborare cu furnizorii publici şi privaţi elaborează
criteriile care fundamentează tipurile de servicii sociale ce urmează să fie contractate.

(1)Autorităţile administraţiei publice locale, denumite în continuare autorităţi contractante,
contractează, cu furnizorii publici şi privaţi, serviciile sociale organizate şi definite conform
Nomenclatorului serviciilor sociale. Tipurile de contracte se stabilesc de către autorităţile
contractante, în condiţiile legii.
(2)Autorităţile contractante au obligaţia să prevadă în bugetele proprii fondurile necesare pentru
finanţarea serviciilor sociale prevăzute în planurile anuale de acţiune.
(3)Finanţarea din fonduri publice, prevăzută la alin. (1), a serviciilor sociale acordate de furnizorii
publici şi privaţi de servicii sociale se realizează pe principiile concurenţei, eficienţei şi transparenţei
şi se supune legislaţiei din domeniul achiziţiilor publice.

(1)Furnizorii privaţi de servicii sociale, autorităţile contractante, precum şi alte persoane fizice sau
juridice care finanţează servicii sociale pot solicita evaluarea independentă a contractelor de finanţare
pentru furnizarea serviciilor sociale, prin demararea procedurilor de audit social.
(2)Auditul social se realizează de către auditorul social şi are în vedere, în principal,
următoarele aspecte:
a)verificarea planurilor şi procedurilor stabilite de furnizorii de servicii sociale pentru serviciile
finanţate;
b)evaluarea eficienţei şi eficacităţii serviciilor sociale contractate;
c)verificarea exactităţii informaţiilor utilizate;
d)recomandarea de ameliorări operaţionale.
(3)Auditorul social este persoana care are calificarea şi care este mandatat de entităţile prevăzute la
alin. (1) pentru a realiza componentele unui audit. Auditorul social nu este învestit cu nicio putere de
control sau sancţionare.
(3¹)Auditorul social poate desfăşura şi activităţi de evaluare independentă a contractelor de servicii
sociale prevăzute la art. 45 alin. (1), din perspectiva respectării drepturilor fundamentale ale omului
pentru persoanele beneficiare de servicii sociale.
(4)Activitatea de audit social, precum şi statutul auditorului social se stabilesc prin lege.

(1)Actele administrative emise de autorităţile publice centrale şi locale privind acordarea beneficiilor
de asistenţă socială şi furnizarea serviciilor sociale pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ,
în baza condiţiilor prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi
completările ulterioare.
(2)Dacă beneficiarul serviciului social se consideră nedreptăţit de modul de furnizare a serviciilor
sociale, astfel cum a fost acesta stabilit conform clauzelor din contractul de furnizare de servicii
sociale, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru soluţionarea litigiilor în legătură cu
acordarea serviciilor sociale.
(3)Cererile adresate instanţei de contencios administrativ sau oricărei alte instanţe judecătoreşti pentru
soluţionarea litigiilor în legătură cu dreptul sau cu acordarea măsurilor de asistenţă socială se
soluţionează cu celeritate.

Acţiunile, căile de atac şi actele procedurale în legătură cu soluţionarea litigiilor având ca obiect
drepturi sau obligaţii prevăzute de prezenta lege sunt scutite de taxa de timbru.

Personalul implicat în acordarea serviciilor sociale răspunde, în condiţiile legii, disciplinar, patrimonial,
contravenţional sau penal, după caz.

(1)La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
a)Legea nr. 47/2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 239 din 16 martie 2006;
b)Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 118/1999 privind înfiinţarea şi utilizarea Fondului naţional de
solidaritate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 30 iunie 1999, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 366/2001, cu modificările ulterioare.
(2)De la data intrării în vigoare a prezentei legi, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2011, Ministerul
Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale efectuează modificările şi completările corespunzătoare la actele
normative în vigoare din domeniul asistenţei sociale şi elaborează legile speciale prevăzute de prezenta
lege.
(3)Până la adoptarea modificărilor şi completărilor prevăzute la alin. (2), actele normative în vigoare la
data intrării în vigoare a prezentei legi se vor aplica în continuare.
-****-
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76
alin. (1) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ROBERTA ALMA ANASTASE
PREŞEDINTELE SENATULUI
MIRCEA-DAN GEOANĂ
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 905 din data de 20 decembrie 2011